Datasets:

chrisgru
/

ro_wiki_chatml

Dataset card Data Studio Files Files and versions Community

Split (1)

train · 442k rows

conversations listlengths 3 3
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Sibiu Open 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "Sibiu Open 2023 – Dublu a avut loc în a doua jumătate a lunii septembrie 2023. Șaisprezece perechi de jucători s-au înscris în competiția de dublu a turneului de tenis de la Sibiu, România, disputat pe terenuri cu zgură, în aer liber. Ivan și Matej Sabanov au fost campionii en-titre, dar nu participă la această ediție.\n\nAndrew Paulson și Michael Vrbenský au câștigat titlul, după ce au învins în finală perechea Piotr Matuszewski și Kai Wehnelt cu scorul de 6–2, 6–2.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n\n2023\nATP Challenger Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Festivalul Internațional de Film de la Valladolid." }, { "from": "assistant", "value": "Festivalul Internațional de Film de la Valladolid (în , în ), cunoscută și sub acronimul Seminci sau la nivel internațional sub denumirea de Valladolid International Film Festival, este un festival de film care are loc anual în orașul Valladolid din 1956.\n\nIstoric \nFestivalul a luat ființă la 20 martie 1956 cu denumirea de Semana de Cine Religioso de Valladolid, în cadrul sărbătorilor de Săptămâna Mare, considerând cinematograful ca mijloc de transmitere a valorilor morale catolice.\n\nAvând în vedere numărul limitat de filme cu tematică religioasă disponibile, în 1960 evenimentul și-a schimbat numele în Semana Internacional de Cine Religioso y de Valores Humanos și a deschis programul pentru filme serioase cu teme sociale. În 1973, caracteristica religioasă a festivalului a fost abandonată, adoptând denumirea definitivă de Semana Internacional de Cine de Valladolid.\n\nFilme \nCâteva filme notabile care au fost proiectate la Seminci sunt A șaptea pecete în 1960 și Izvorul fecioarei în 1961 (ambele de Ingmar Bergman), Copilul sălbatic (de François Truffaut) în 1970, Portocala mecanică (de Stanley Kubrick) în 1975, Prima pagină (de Billy Wilder) în 1975, Drumul spre Sugarland (de Steven Spielberg) în 1975, Zbor deasupra unui cuib de cuci (de Milos Forman) în 1976, Thelma și Louise (de Ridley Scott) în 1991, My Name is Joe (de Ken Loach) în 1998.\n\nSecțiuni \nEdițiile recente ale Seminci sunt formate din secțiunile oficiale (cinematografie actuală, cu lungmetraje și scurtmetraje care pot intra sau nu în competiție), Loc de întâlnire (cinema de ficțiune care se remarcă prin tema sau stilul său), timp istoric (documentar, cinema despre momente sau procese istorice), Castilia și León pe scurt (lucrări regizate de castellano-leonezi sau filmate în acea comunitate), Castilia și León pe larg și cicluri despre cineaști, genuri, stiluri, școli și cinematografie națională.\n\nTeatrul Calderón este locul principal al evenimentului și găzduiește ceremoniile de deschidere, de închidere și de premiere, precum și mai multe proiecții ale secțiunii oficiale. Restul proiecțiilor și secțiunilor au loc în diferite cinematografe și teatre din oraș.\n\nPremii \n\nPrimele două ediții ale Seminci (1956 și 1957) au fost necompetitive, în timp ce în 1958 a fost introdus premiul Don Bosco, însoțit de Mențiune specială, care în anul următor au fost înlocuite, de premiul Lábaro și premiul Ciudad de Valladolid. În următoarele două ediții au fost introduse alte premii, Espiga și San Gregorio.\n\nEdiții \nPentru o listă cu filmele câștigătoare ale premiului Spicul de Aur în fiecare ediție vedeți Espiga de Oro.\n\nNote\n\nVezi și \n Espiga de Oro\n\nLegături externe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Auxologie?" }, { "from": "assistant", "value": "Auxologia (din , auxō, sau αὐξάνω, auxanō, adică „a crește” și λόγος, logos, „știință”) este un metatermen care acoperă studiul tuturor aspectelor creșterii fizice umane (deși este, de asemenea, fundamental pentru biologie). Auxologia este o știință multidisciplinară care implică științele sănătății/medicina (pediatrie, medicină generală, endocrinologie, neuroendocrinologie, fiziologie, epidemiologie) și, într-o măsură mai mică: știința nutriției, genetică, antropologie, antropometrie, ergonomie, istorie, istorie economică, economie, socio-economie, sociologie, sănătate publică și psihologie, printre altele.\n\nLegături externe \n \n\nFiziologie umană\nDezvoltare umană" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Paradisul (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Paradisul se poate referi la:\n\n Literatură\n 1667 Paradisul pierdut (Paradise Lost) – poem epic publicat de către autorul englez John Milton; \n 1883 La paradisul femeilor (Au Bonheur des dames) – roman de scriitorul francez Émile Zola;\n 1969 Paradisul (Fat City) – roman de Leonard Gardner;\n 1307 – 1321 Paradisul (Paradiso) – a treia parte și ultima a lucrării poetice Divina Comedie, scrisă de Dante Alighieri;\n\n Film\n\n 1967 Paradisul – film scurt românesc în regia lui Dan Pița;\n 1972 Paradisul (Fat City) – film dramatic american, regia John Huston;\n 1994 Paradisul în direct – film românesc în regia lui Cornel Diaconu;\n 2005 Paradisul acum (الجنّة الآن) – film dramatic, regia Hany Abu-Assad;\n 2012 Paradisul spulberat (Lo Imposible) – film dramatic, regia Juan Antonio Bayona;\n\n Televiziune\n Paradisul femeilor (Il paradiso delle signore) – serial de televiziune italian, regia Monica Vullo;" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Zarecinoe, Ardatov?" }, { "from": "assistant", "value": "Zarecinoe (în ) este o localitate rurală din cadrul , raionul Ardatov, Nijni Novgorod. Satul a fost înființat în 1961 prin comasarea satelor Bolșoi și Malîi Seriakuși.\n\nPersonalități născute în Zarecinoe \n Serghei Konstantinovici Veisov \n\nSatele Rusiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Raionul Kniaghinino." }, { "from": "assistant", "value": "Raionul Kniaghinino (în ) este una din unitațile adminstrative ale regiunii Nijnii Novgorod, Rusia.\n\nNote \n\nRaioanele Rusiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Troițkoe, Kniaghinino?" }, { "from": "assistant", "value": "Troițkoe (în ) este o localitate rurală din cadrul , Raionul Kniaghinino. \n\nSatele Rusiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Raionul Sergaci?" }, { "from": "assistant", "value": "Raionul Sergaci (în ) este una din unitațile adminstrative ale regiunii Nijnii Novgorod, Rusia.\n\nNote \n\nRaioanele Rusiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Tolba, Sergaci?" }, { "from": "assistant", "value": "Tolba (în ) este o localitate rurală din cadrul , raionul Sergaci.\n\nNote \n\nSatele Rusiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Compus de șase antiprisme pătrate." }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de șase antiprisme pătrate este un compus poliedric uniform realizat dintr-un aranjament simetric de 6 antiprisme pătrate.\n\nAre indicele de compus uniform UC43.\n\nConstrucție \nPoate fi construit din două forme enantiomorfe ale compusului de trei antiprisme pătrate, cu care are în comun aranjamentul vârfurilor.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările pare cu un număr par de minusuri în opțiunile „±” și, de asemenea, toate permutările impare cu un număr impar de minusuri în opțiunile „±”.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de antiprisme\n Compus de trei antiprisme pătrate\n Compus de șase antiprisme pentagonale\n Compus de douăsprezece antiprisme pentagonale cu libertate de rotație\n Compus de șase antiprisme pentagramice\n Compus de douăsprezece antiprisme pentagramice\n Compus de șase retroprisme pentagramice\n Compus de douăsprezece retroprisme pentagramice cu libertate de rotație\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C8: Antiprismatics Gidsac\n\nantiprisme 6 pătrate" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Biserica Stroganov?" }, { "from": "assistant", "value": "Biserica Soborului Sfintei Fecioare Maria, mai cunoscută sub numele de Rojdestvenskaia sau Stroganov, este o biserică ortodoxă din Nijni Novgorod, Rusia, construită în 1696 - 1719 pe cheltuiala negustorului . Edificată pe pe , este reprezentativă pentru și are statut de monument de arhitectură de importanță federală..\n\nIstoric\n\nConstrucția Bisericii a început în 1696, la 2 ani după sfințirea din Gordeevka. Respectiva construcție a fost aproape finalizată în 1701, dar în urma unui incendiu biserica a trebuit să fie restaurată de soția negustorului Stroganov, Maria Iakovlevna.\n\nAltarul principal a fost sfințit la 21 iunie 1719 de către arhiepiscopul al eparhiei de Nijni Novgorod ( 1719 - 1738) cu hramul Soborul Maicii Domnului, celebrat a doua zi după Nașterea Domnului. Această împrejurare, precum și faptul că anterior, nu departe de biserica Stroganov, exista o biserică mai vechie cu hramul Nașterii Maicii Domnului, au condus la faptul că edificiul este adeseori incorect denumit al „Nașterii Maicii Domnului”.\n\nÎn 1722, biserica a fost închisă de de Petru I, fiind rerdeschisă la 2 ani după moartea sa din 1725. Acesta s-a rugat aici în timpul privegherii de toată noaptea din 29 mai 1722, în ajunul împlinirii de către acesta a vârstei de 50 de ani. Potrivit tradiției orale, consemnată de arhiepiscopul Macarie (Miroliubov) în cartea „Monumentele antichităților bisericești”, împăratul a văzut în biserică icoane pictate de maestrul curții imperiale pentru Catedrala Sfinții Petru și Pavel din capitala Rusiei, acesta fiind conform legendei, motivul închiderii edificiului. Această legendă este infirmată însă chiar de către același arhiepiscop Macarie, care a consemnat inventarul bisericii existent în 1723. Lăcașul de cult a ars de mai multe ori, în 1768, 1782 și 1788. În 1760, episcopul Teofan (Ciarnuțchi) a sfințit capela din partea dreaptă a trapezei cu hramul Sfântului Onufrie cel Mare. În 1808, arhiepiscopul de Nijni Novgorod a sfințit capela din stânga cu hramul . În prezent, cele două capele nu au fost restaurate. În 1807 - 1812 biserica Stroganov a fost subiect al unei restaurări majore.\n\nÎn secolul al XIX-lea, Biserica Nașterea Maicii Domnului din apropiere, care a dat numele străzii, a fost demolată. De atunci, numele „Rojdestvenskaia” a fost adoptat de Biserica Stroganov. În 1820 - 1823, și I. E. Efimov au reconstruti din cărămizile vechii Biserici Nașterea Maicii Domnului, demolate, un zid în partea inferioară a actualul edificiu. Turnul-clopotniță, care anterior era separat de biserică, a fost legat la nivelul celui de-al doilea nivel, de pridvor, printr-un pasaj acoperit. În 1870 - 1880, conform proiectelor lui și , lăcașul a fost complet restaurat.\n\nÎn anii 1860 clopotnița a început să se încline catastrofal, deviația ajungând în 2 decenii la 1,2 m, astfel că în 1887 nivelurile superioare ale acesteia au fost demolate și reconstruite.\n\nÎn 1913 s-a efectuat din nou o restaurare, atât exterioară cât și interioară. În epoca sovietică s-a luat decizia de a fi bierica dărâmată, dar preotul paroh al acesteia din perioada 1915-1934, Serghei Konstantinovici Veisov, care a strâns documente și fotografii istorice și a ținut mai multe prelegeri în birourile autorităților despre semnificația culturală a , a reușit să determine autoritățile să păstreze edificiul. Decizia acestora a fost ca respectiva clădire să găzduiască muzeul orașului de istorie a religiei și ateismului. Părintele Serghiei însuși a fost numit director interimar al acestuia, iar ieromonahul Spiridon a fost numit paznic la aceeași instituție.\n\nResfințită la 3 iunie 1993, la începutul anilor 2000 biserica a beneficiat de o renovare în urma căreia și-a pierdut aspectul istoric. La 24 iulie 2008, președintele Guvernului Federației Ruse, Vladimir Putin, a predat episcopiei de Nijni Novgorod icoana Învierii lui Hristos, aceasta fiind furată ulterior din Biserica Soborului Sfintei Fecioare Maria la 22 octombrie 2004, alături de alte 18 icoane. În 2007 icoana respectivă a fost cumpărată de un colecționar din Estonia și adusă în Rusia, iar după ce a acesta descoperit-o într-un catalog de obiecte furate, a decis să o restituie Bisericii Ortodoxe Ruse. .\n\nLa 8 ianuarie 2019, cu ocazia hramului biserici, la finalul liturghiei a avut loc sfințirea icoanei Tuturor Sfinților și a clopotului turnat cu donații de la enoriași, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de existență a edificiului.\n\nArhitectură \n\nConstrucția este pe două niveluri: în partea de sus se aflându-se un altar cu trei abside, o navă, o trapeză fără stâlpi și un pridvor. Inițial edificiul trebuia să combine o biserică de iarnă cu una de vară. Cu toate acestea, slujbele s-au ținut de la bun început doar în al doilea nivel.\n\nBiserică are cinci domuri, cupolele acestora fiind așezate conform direcțiilor cardinale. Inițial, cupolele erau de culoare verde - astfle cum sunt figurate în acuarela lui Ivan Șișkin bazată pe o fotografie a lui . Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea au fost pictate similar cu cupolele Catedralei Sfântul Vasile din Moscova. Exteriorul și interiorul bisericii sunt decorate cu sculpturi în (ferestre, portaluri de intrare, coloane).\n\nTurnul-clopotniță este un . Vârful acestuia este încoronat de o cruce cu o giruetă dedesubt - acest detaliu fiind tipic pentru perioada în care navigația maritimă era în vogă. Pe clopotniță se află un ceas cu sonerie, care marchează fazele lunii și anotimpurile rpin intermediul unor clopote muzicale . Pe „cadrele” de piatră ale ceasului s-au păstrat litere slave, împărțind cercul în 17 părți, așa cum trebuia să fie conform vechii modalități ruse de calculare a timpului. a fost reparat de mecanicul rus , fiind ulterior înlociuit cu unul nou.\n\nAltare \nBiserical găzduiește următoarele icoane:\n icoana veche a Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni ;\n icoane cu particule din moaștele Sfântului Serafim de Sarov, sfântului mitropolit și de la Optina, într-un relicvariu dispus lângă iconostas.\n venerata .\n\nGalerie\n\nNote\n\nBibliografie \n Агафонов С. Л. Горький Балахна Макарьев. — М.: Искусство, 1969.\n Агафонов С. Л., Елисеев А. И., Исаев А. Г., Кессель А. В. и др. Памятники истории и культуры города Горького. — Горький: Волго-Вятское кн. изд-во, 1977.\n Селезнёв Ф. А. О Рождественской улице и Строгановской церкви на ней / [рец. : Т. П. Виноградова,С. В. Петряев]. — Н. Новгород: БегемотНН, 2018. — 120 с. : ил. — ISBN 978-5-604-08720-6.\n Филатов Н. Ф. Нижегородское зодчество XVII — начала XX века. — Горький: Волго-Вятское кн. изд-во, 1980.\n\nPagini cu traduceri nerevizuite\nBiserici ortodoxe din Rusia\nMonumente de arhitectură din Rusia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Pat Riley?" }, { "from": "assistant", "value": "Patrick James Riley () este un fost jucător și antrenor american de baschet. Cu un bilanț de 1.210 de victorii și 694 de înfrângeri, Riley este unul dintre cei mai de succes antrenori din istoria NBA. În 20 de ani de antrenor, și-a condus echipa de 19 ori în playoff și de opt ori în finala NBA. Este cel mai bine cunoscut pentru perioada în care a fost antrenor principal al echipei Los Angeles Lakers, între 1981 și 1989.\n\nÎntre 1967 și 1976, Riley a jucat pentru San Diego Rockets, Los Angeles Lakers și Phoenix Suns. În 1972 a câștigat campionatul NBA ca jucător cu Lakers. În 1981, l-a succedat lui Paul Westhead ca antrenor principal al Lakers, când Westhead a fost demis după o dispută cu starul Magic Johnson. Cu Riley, Lakers au câștigat patru titluri până în 1988, inclusiv două consecutive pentru prima dată în istoria francizei ('87, '88). După ce Lakers au fost eliminați în semifinalele Conferinței de Vest din 1990 de către Phoenix Suns, Riley a demisionat din funcția de antrenor.\n\nNew York Knicks l-a adus în 1991 pentru a construi în jurul pivotului Patrick Ewing o echipă care să lupte la titlu. În playoff-ul din 1993, Knicks a fost cel mai puternic adversar pentru Chicago Bulls a lui Michael Jordan, dar abia în 1994 Knicks au ajuns în finală. Acolo au pierdut 3-4 într-o serie cu Houston Rockets a lui Hakeem Olajuwon. După o nouă ratare a titlului de campion, Riley s-a mutat în 1995 la Miami Heat.\n\nLa Miami Heat și-a asumat simultan atribuțiile de antrenor și director general. Riley a construit o echipă de top cu jucători precum Alonzo Mourning și Tim Hardaway. Între ’98 și 2000, Heat a pierdut în playoff în fața fostei echipe a lui Riley, Knicks. În 2000, Heat l-a pierdut pe Alonzo Mourning care a fost diagnosticat cu leziuni renale. După ce Riley nu a reușit să conducă Heat înapoi în vârful ligii în 2002 și 2003, el a renunțat la postul de antrenor, poziție în care a fost instalat Stan Van Gundy, și și-a dedicat toată atenția sarcinilor sale de director general. L-a adus la echipă pe Shaquille O'Neal, construind o nouă echipă în jurul lui și al lui Dwyane Wade.\n\nA revenit în funcția de antrenor pe 12 decembrie 2005, lăsând poziția de director general lui Randy Pfund în februarie 2006. Pe 20 iunie 2006, Miami Heat a câștigat campionatul NBA cu o victorie în deplasare în meciul 6 al finalei împotriva lui Dallas Mavericks. Acesta a fost primul titlul pentru Miami Heat și al cincilea pentru Riley. La sfârșitul lui aprilie 2008, Riley și-a anunțat demisia din funcția de antrenor de baschet. Cu toate acestea, a rămas președintele echipei Heat. În calitate de președinte de echipă, a continuat să ia decizii importante de personal și în 2010 a fost responsabil, printre altele, de aducerile lui LeBron James și Chris Bosh care au format un trio puternic cu Dwyane Wade și cu care a câștigat campionatul NBA în 2012 și 2013.\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n\nNașteri în 1945\nNașteri pe 20 martie\nBaschetbaliști americani\nSportivi americani în viață\nAntrenori de baschet\nSportivi din statul New York" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Transylvania Open 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#f3a7cd\"\n!colspan=\"12\"\|Transylvania Open 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campioană:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Tamara Korpatsch\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finalistă:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Elena-Gabriela Ruse\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|6-3, 6-4\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Feminin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Feminin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Transylvania Open 2023 – Simplu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Treizeci și două de jucătoare s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Cluj-Napoca, România, jucat pe terenuri cu suprafață dură. Patru dintre ele își asigură participarea prin calificare. Anna Blinkova a fost campioana en-titre, dar participă la Jiangxi Open.\n\nTamara Korpatsch a învins-o în finală pe Elena-Gabriela Ruse cu 6–3, 6-4 și a câștigat titlul de simplu la Transylvania Open 2023. A fost primul ei titlu pe circuitul WTA.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucătoare calificate\n\nLucky loser\n\nRezultate calificări\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nAlte informații\n\nWildcard\n Elena-Gabriela Ruse\n Miriam Bulgaru\n Nikola Bartůňková\n\nClasament protejat\n Patricia Maria Țig\n\nRetrageri\n Karolina Pliskova → înlocuită de Kaia Kanepi\n Caroline Garcia → înlocuită de Jil Teichmann\n Anhelina Kalinina → înlocuită de Léolia Jeanjean\n Clara Tauson → înlocuită de Daria Snigur\n Donna Vekić → înlocuită de Jessika Ponchet\n Anastasia Pavlyuchenkova → înlocuită de Ankita Raina\n Kaia Kanepi → înlocuită de İpek Öz (LL)\n\nGalerie\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\n Calificări\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Neuroendocrinologie?" }, { "from": "assistant", "value": "Neuroendocrinologia este ramura biologiei (în special a fiziologiei) care studiază interacțiunea dintre sistemul nervos și sistemul endocrin; adică modul în care creierul reglează activitatea hormonală din organism. Sistemele nervos și endocrin acționează adesea împreună într-un proces numit integrare neuroendocrină, pentru a regla procesele fiziologice ale corpului uman. Neuroendocrinologia a apărut din recunoașterea faptului că creierul, în special hipotalamusul, controlează secreția hormonilor glandei pituitare și, ulterior, s-a extins pentru a investiga numeroase interconexiuni ale sistemului endocrin și nervos.\n\nSistemul endocrin este format din numeroase glande din organism care produc și secretă hormoni cu diverse structuri chimice, inclusiv peptide, steroizi și neuroamine. În mod colectiv, hormonii reglează multe procese fiziologice. Sistemul neuroendocrin este mecanismul prin care hipotalamusul menține homeostazia, reglând reproducerea, metabolismul, comportamentul alimentar, utilizarea energiei, osmolaritatea și tensiunea arterială.\n\nEndocrinologie\nNeurologie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Pertevniyal Sultan?" }, { "from": "assistant", "value": "Valide Pertevniyal Sultan (în ; ) a fost soția sultanului otoman Mahmud al II-lea și mama sultanului Abdülaziz.\n\nOriginea \n Pertevniyal s-a născut în anul 1812 în Țara Românescă, numele ei înainte de a se converti la islam fiind Tania Hasna-Besîme. Pertevniyal, împreună cu sora sa, Hoșyar Kadın, au fost capturate de către un raid și aduse în piața de sclavi din Istanbul, de unde au fost cumpărate de eunucul-șef al haremului. Hoșyar s-a căsătorit ulterior cu İbrahim Pașa, general otoman al armatei egiptene, iar Pertevniyal a intrat în haremul sultanului Mahmud al II-lea.\n\nLa curtea palatului\n\nConcubină a sultanului \nPentru că marea parte a vieții și-a petrecut-o în haremul din Palatul Topkapı, Pertevniyal a devenit una dintre femeile sultanului, primind titlul de ”Ikinci ikbal kadinefendi” (”cea de-a doua cadână Ikbal”). Deși își face apariția destul de târziu în harem, Pertevniyal este nevoită să locuiască cu numeroasele consoarte ale sultanului, fiind educată și crescută de cumnata sa, Saliha Sultan, fiica lui Valide Nakșidil Sultan. La palat se convertește la islam, primește o educație specială, excelează în arta broderiei și este atrasă de lingvistică, istorie, muzică și astrologie.\n\nMamă a prințului și soție legală \nLa 8 februarie 1830, Pertevniyal dă naștere lui Șehzade Abdülaziz, moștenitor al tronului. Ea este promovată ca ”cea de-a cincea femeie” a sultanului. Tot în același an, sultanul Mahmud al II-lea se căsătorește cu Pertevniyal, din punct de vedere legal. Potrivit altor surse, Pertevniyal ar mai avea încă un fiu, Șehzade Nizameddin, dar există probbilitatea ca acesta să fi fost fiul unei alte concubine ale soțului ei, Tiriyal Kadın. Pertevniyal îl crește pe fiul ei la palatul Topkapı, aceasta asistând și la cursurille speciale de dezvoltare a prințului, sub îndrumarea unui Lala (învățător).\n\nDupă moartea soțului ei la 1 iulie 1839, Pertevniyal rămâne la palat, deși pe tron urcă fiul lui Bezmiâlem Sultan, sultanul Abdülmedjid I. Succesiunea la tron funcționa după regula primului născut. Astfel, fiul lui Pertevniyal este închis în Kafes la vârsta de doar 9 ani. Deși, limitarea în această încăpere avea rolul de izolare a fraților sau a copiilor sultanului cu scopul de a preveni o rebeliune împotriva actualului sultan, Valide Bezmiâlem Sultan îi cere sultanului să o lase pe Pertevniyal în aceeași încăpere alături de prințul minor pentru a-l îngriji.\n\nActivități caritabile \nÎn anul 1834, Pertevniyal își începe activitatea caritabilă și construiește o fântână publică lângă Piața Karagümrük Meydanı. Ordonă construirea fântânii fără acordul soțului ei, fapt care îl va surprinde pe acesta mai târziu. Salariul zilnic al lui Pertevniyal înainte de a deveni Valide Sultan (sultană-mamă) se estimează la 2000 aspri. Din economiile sale și cu sprijinul dotării Wafq, Pertevniyal susține construirea unei alte fântâni publice în anul 1856, lângă moscheea Ya Vedüd.\n\nCa Valide Sultan \nPentru că firmanul de succesiune presupunea ca fratele sultanului să-i urmeze la tron, după moartea lui Abdulmedjid I la 25 iunie 1861, fiul lui Pertevniyal, sultanul Abdülaziz, urcă pe tronul fratelui său. Pe timp de noapte, Abdülaziz este eliberat din Kafes și condus de Kapudan Pașa și oamenii săi în fața consiliului de miniștri pentru a-l proclama ca padișah. Astfel, Pertevniyal Sultan devine Valide Sultan și își începe activitatea de conducătoare a haremului. Deoarece continuitatea Dinastiei Otomane era importantă, Pertevniyal dorește ca noul sultan să aibă moștenitori, deși sultanul precedent, a lăsat moștenitori pe viitorii sultani: Murad al V-lea, Abdulhamid al II-a, Mehmed al V-lea și Mehmed al VI-lea. Încă din perioada sa în Kafes, sultanul Abdülaziz s-a bucurat de multă libertate, având acces și la concubine. Pertevniyal însă, nu a fost de acord cu acest lucru, dar fiul ei a încălcat regula haremului, iar concubina sa, Dürrünev Kadinefendi, i-a născut un prinț, pe Șehzade Yusuf Izzeddin. Deși nașterea unui prinț înainte ca tatăl acestuia să devină padișah însemna restricționarea accesului la tronul otoman, Abdülaziz i-a oferit fiului său titlul de veliaht (prinț moștenitor). În ciuda titlului obținut și datorită criticilor pe care le-a primit din partea Clerului Musulman, prințul și-a curmat viața la 1 februarie 1916. \n\nPentru că biroul sultanului nu se mai afla la palatul Topkapı, ci la noul Dolmbahçe, Pertevniyal a locuit alături de fiul ei, însă administrarea haremului necesita prezența sultanei-mamă la palatul Topkapı. Gura lumii critica decizia lui Valide Pertevniyal Sultan de exploatare a sclavelor din statele balcanice, deși exista un firman care a interzis ferm acest lucru. Cele 6 concubine ale sultanului Abdülaziz i-au născut în total 13 copii, fiecare dintre ele fiind alese de Pertevniyal Sultan pentru fiul ei.\n\nInfluența în politică \nDupă o lungă perioadă în care femeile nu s-au implicat efectiv în politică, Pertevniyal posedă o influență importantă asupra fiului ei. Deciziile lui Abdülaziz nu aveau loc fără părerea mamei sale care, încă din perioada soțului ei, se implica în treburile administrative și culturale ale statului, devenind un sfetnic onorabil pentru Mahmud al II-lea. Călătoria lui Abdülaziz în Bulgaria a fost una de scurtă durată, deoarece Pertevniyal a pregătit o scrisoare fiului ei în care îi cerea să se întoarcă imediat înapoi spre capitală, pentru că nu vedea cu ochi buni plecarea acestuia din palat. Alianța între Pertevniyal și Mahmud Nedim Pașa nu a fost una solidă, deoarece incompetența vizirului a creat un haos financiar în imperiu. \n\nDeseori, ședințele din Divan ale fiului ei, i-au permis lui Pertevniyal să acționeze în treburile administrative ale statului, împiedicând anumite revolte și activând din punct de vedere politic pentru solicitarea numirii unor noi funcții importante ale vizirilor sultanului, acest fapt creând păreri de nemulțumire a politicienilor împotriva influenței lui Pertevniyal asupra fiului său.\n\nPertevniyal și lumea occidentală \nAtracțiile lui Abdülaziz față de partea vestică a Europei, face ca pentru prima dată în istoria otomană, un sultan să călătorească în străinătate strict pentru plăcerea sa. În 1867, a fost la Paris la invitația lui Napoleon al III-lea ca să viziteze Marea Expoziție Universală. Totodată, Pertevniyal nu vedea cu ochi buni lumea occidentală, fiind o femeie musulmană religioasă care nu agrea influențele europene. Fiul ei însă, era contrariul, primit fiind de mai marii lumii occidentale pe teritoriul lor. De asemenea, Abdülaziz a fost primit de regina Victoria la Windsor, de regele Leopold la Bruxelles, de Wilhelm I de Koblenz, de Franz Joseph la Viena. După întoarcerea sa la Istanbul, sultanul a primit și el vizitele unor musafiri regali. În tot acest timp, Pertevniyal prefera să se refugieze la palatul Topkapı pe întreaga durată a șederii figurilor europene la palatul fiului ei. Lucrul acesta nu s-a întâmplat și în perioada în care Abdülaziz, în octombrie 1868, a acceptat vizita împărătesei Eugenia a Franței pe teritoriul otoman. Pentru că vizita unei femei străine la palatul fiului ei a înfuriat-o destul de tare pe Pertevniyal, aceasta îl obligă pe fiul ei să îi pregătească împărătesei o cameră la palatul Beylerbey, până unde Abdülaziz era nevoit să călătorească pe căile maritime pentru a o întâmpina pe împărăteasă. Deși traseul nu era foarte ușor până acest palat, Abdülaziz dorește să o răscumpere pe mama sa aducând-o pe împărăteasă chiar în haremul ei de la palatul Topkapı. Pertevniyal o întâmpină pe împărăteasă într-un mod nu tocmai plăcut, dar o plimbă pe aceasta prin curtea palatului deși nu comunică cu ea. Pentru ca fiul ei să nu se apropie prea mult de împărăteasă, Pertevniyal îl ține de braț pe toată durata promenadei. Cuvintele dulci ale împărătesei față de sultan îi displac lui Pertevniyal și o înfurie, fapt pentru care Pertevniyal o înghiontește și o pălmuiește peste obraz pe împărăteasă, provocând un incident internațional.\n\nMoscheea Valide Perteniyal Sultan \nPertevniyal Valide Sultan Camii, a fost construită în anul 1871 la ordinul sultanului Abdülaziz, pentru mama sa. Moscheea a fost proiectată de Hagop și Sarkis Baylan, care au combinat elemente de stil maur, turcesc, gotic, renascentist și de Empire francez într-un amestec strident. Türbe-le din marmură albă al lui Pertevniyal se află chiar în spatele moscheii. Moscheea este una imperială otomană și este situată în Aksaray, pe locul străvechiului Forum Bovis, un edificiu rococo. Construcția moscheii a durat aproape 3 ani, din 1869, până la sfârșitul anului 1871.\n\nPertevniyal a continuat să se implice în actele caritabile, construind încă o fântână publică lângă Moscheea Yeni Valide Sultan, o școală care a fost construită în anul 1872 și care îi purta numele în trecut, iar astăzi poartă numele de Pertevniyal Lisesi.\n\nMoarte \nPertevniyal Sultan a murit la 5 februarie 1883, la vârsta de 70 de ani în Beșiktaș, palatul Ortaköy, Istanbul. Mormântul ei se află în moscheea Pertevniyal Valide Sultan.\n\nÎn România \nPotrivit https://pantheon.world/, Pertevniyal Sultan face parte din Lista Politicienilor Români, ocupând locul 44.\n\nPotrivit https://pantheon.world/, Pertevniyal Sultan ocupă locul 114 în Cele mai populare biografii din România.\n\nNote\n\nNașteri în 1812\nDecese în 1883\nSultane\nDecese în Istanbul" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărSocialism agrar?" }, { "from": "assistant", "value": "Socialismul agrar este o ideologie politică care promovează colectivizarea producției agricole spre deosebire de proprietatea privată. Socialismul agrar presupune distribuția terenurilor agricole în mod egal în cadrul satelor țărănești colectivizate. Multe mișcări socialiste agrare au avut tendința de a fi rurale (cu accent pe descentralizare și forme non-statale de proprietate colectivă), concentrate local și tradiționale. Guverne și partide politice care au căutat politici agrare socialiste au existat în întreaga lume, în regiuni precum Europa, Asia, America de Nord, America Latină și Africa.\n\nExemplele de partide socialiste agrare din Europa includ Partidul Socialist Revoluționar (SR). SR-ii a fost un partid politic socialist agrar proeminent în Rusia de la începutul secolului al XX-lea în timpul Revoluției Ruse. SR-ii a avut mult sprijin în rândul țărănimii rurale din Rusia, care a susținut în special programul lor de socializare a pământului în defavoarea programului bolșevic de naționalizare a pământului - mai degrabă împărțirea pământului între țăranii arendași decât colectivizarea sub conducerea statului autoritar.\n\nExemplele din Asia includ Partidul Comunist Chinez (PCC) din anii 1940 până în anii 1970 și Partidul Comunist din Kampuchea sau Khmer (PCK) din Cambodgia anilor 1970. De-a lungul perioadei de la jumătatea secolului al XX-lea, PCC a urmat o agendă de politică de socialism agrar în Republica Populară Chineză (RPC). Inspirați de Marele Salt înainte al PCC, din 1975 până în 1979, PCK și Khmerii Roșii au implementat o politică extremă de mutare a întregii populații urbane în mediul rural pentru a deveni fermieri, ceea ce a dus la foamete în întreaga societate.\n\nExemple de partide socialiste agrare din America de Nord includ Partidul Socialist din Oklahoma și Co-operative Commonwealth Federation (CCF) din Canada. În Statele Unite, Partidul Socialist din Oklahoma s-a bucurat de o importanță politică locală în primii 20 de ani ai secolului al XX-lea ca partid socialist agrar. În 1944, CCF a format primul guvern socialist democratic din America de Nord, în provincia canadiană Saskatchewan.\n\nExemplele din America Latină includ Mișcarea Muncitorilor fără Pământ din Brazilia, Partidul Comunist din Cuba și Huasteca mexicană. Fondată în 1984, Mișcarea Muncitorilor fără Pământ din Brazilia a fost o mișcare socialistă care urmărea reforma agrară în Brazilia. După Revoluția cubaneză, noul Partid Comunist din Cuba a urmat politici agrare socialiste, inclusiv prin Legea reformei agrare din 1959 și Legea reformei agrare din 1963. Impulsionate de conflictul dintre cultura indigenă huastecă și imperialismul spaniol, mișcările și sentimentele socialiste agrare s-au dezvoltat în Mexicul secolului al XIX-lea.\n\nNote\n\nBibliografie \n\n Botella-Rodriquez, Elisa and Angel Gonzalez-Esteban. Past and Present Land Reform in Cuba (1959–2020): From Peasant Collectivization to Re-peasantization and Beyond. Rural History 32, no. 2 (2021) 249-264. doi:10.1017/S0956793321000108\n \n Diniz, Aldiva.S and Bruce Gilbert. Socialist Values and Cooperation in Brazil's Landless Rural Workers' Movement. Latin American Perspectives 40, no. 4 (2012): 19–34. doi:10.1177/0094582X13484290\n Hart, Paul. Bitter Harvest: The Social Transformation of Morelos, Mexico, and the Origins, of the Zapatista Revolution 1840-1910. Albuquerque: University of New Mexico Press, 2005.\n Johnson, Chalmers A. Peasant Nationalism and Communist Power: The Emergence of Revolution China 1937-1945. Stanford: Stanford University Press, 1962.\n O’Brien, David J., Stephen K. Wegren, Valeri V. Patsiorkovski. Contemporary Rural Responses to Reform from Above. The Russian Review 63, no 2 (2004) 256-276. doi:10.1111/j.1467-9434.2004.00316.x\n Saka, Mark Saad. For God and Revolution: Priest, Peasant, and Agrarian Socialism in the Mexican Huasteca. Albuquerque: University of New Mexico Press, 2013. eBook Collection (EBSCOhost).\n\nLectură suplimentară\n\nVezi și \n\n Agrarianism\n Agricultură colectivizată\n Colectivizarea în Uniunea Sovietică\n Kampuchea Democrată\n Geolibertarianism\n Georgism\n Maoism\n\nSocialism\nTeorii politice\nPolitică verde" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Calea ferată Pitești–Curtea de Argeș." }, { "from": "assistant", "value": "\|}\n\nLinia de cale ferată Pitești–Curtea de Argeș este o cale ferată secundară din România, neelectrificată, simplă pe întreaga distanță dintre cele două orașe. Inaugurarea liniei a avut loc în data de 27 noiembrie 1898, la 2 ani și jumătate de la începerea construcției. Odată cu deschiderea liniei, a fost inaugurată și Gara Curtea de Argeș.\n\nLungimea totală a traseului este de 38,4 km, fiind străbătut în 60 de minute. În anul 2023, materialul rulant folosit pe această rută era compus din Automotoare Seria 900 sau Desiro Siemens.\n\nNote \n\nPitești–Curtea de Argeș" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărZhuhai Championships 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#9da7b1\"\n!colspan=\"12\"\|Zhuhai Championships 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campion:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Karen Haceanov\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finalist:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Yoshihito Nishioka\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|7–6(7–2), 6–1\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Masculin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Masculin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Zhuhai Championships 2023 – Simplu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii septembrie 2023. Douăzeci și opt de jucători s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Zhuhai, China, jucat în aer liber, pe terenuri cu suprafață dură. Patru dintre ei și-au asigurat participarea prin calificare. Alex de Minaur a fost campionul en-titre din 2019, când a avut loc ultima ediție a turneului, dar nu participă la această ediție.\n\nKaren Haceanov l-a învins în finală pe Yoshihito Nishioka, cu 7–6(7–2), 6–1 și a câștigat titlul la simplu la Campionatele de la Zhuhai 2023. Acesta a fost al cincilea său titlu de simplu pen circuitul ATP și primul din 2018.\n\nCapi de serie\nPrimii patru capi de serie intră direct în runda a doua.\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucători calificați\n\nRezultate\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n Calificări\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Zhuhai Championships 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#9da7b1\"\n!colspan=\"12\"\|Zhuhai Championships 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campioni:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Jamie Murray Michael Venus\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finaliști:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Nathaniel Lammons Jackson Withrow\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|6–4, 6–4\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Masculin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Masculin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Zhuhai Championships 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii septembrie 2023. Șaisprezece perechi de jucători s-au înscris în competiția de dublu a turneului de tenis de la Zhuhai, China, jucat în aer liber, pe terenuri cu suprafață dură. Sander Gillé și Joran Vliegen au fost campionii en-titre din 2019, când a avut loc ultima ediție a turneului, dar au pierdut în semifinale în fața perechii Lammons și Withrow.\n\nJamie Murray și Michael Venus i-au învins în finală pe Nathaniel Lammons și Jackson Withrow, cu 6–4, 6–4, și au câștigat titlul la dublu la Campionatele de la Zhuhai 2023.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărChengdu Open 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#f1b683\"\n!colspan=\"12\"\|Chengdu Open 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campion:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Alexander Zverev\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finalist:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Roman Safiullin \n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|6–7(2–7), 7–6(7–5), 6–3\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Masculin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Masculin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Chengdu Open 2023 – Simplu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii septembrie 2023. Douăzeci și opt de jucători s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Chengdu, China, jucat în aer liber, pe terenuri cu suprafață dură. Patru dintre ei și-au asigurat participarea prin calificare. Pablo Carreño Busta a fost campionul en-titre din 2019, când a avut loc ultima ediție a turneului, dar nu participă la această ediție.\n\nAlexander Zverev l-a învins în finală pe Roman Safiullin, 6–7(2–7), 7–6(7–5), 6–3 și a câștigat titlul la simplu la Chengdu Open 2023. Acesta a fost cel de-al 21-lea titlu de simplu la nivel de circuit ATP pentru Zverev.\n\nCapi de serie\nPrimii patru capi de serie intră direct în runda a doua.\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucători calificați\n\nRezultate\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nNote\n\nLegături externe\n Main draw\n Qualifying draw\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Kris Kristofferson?" }, { "from": "assistant", "value": "Kris Kristofferson născut Kristoffer Kristian Kristofferson () un cântăreț și actor american. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Ultimul film (1971), Cisko Pike (1972), Pat Garrett și Billy the Kid, Alice nu mai locuiește aici (1974), S-a născut o stea, Convoi și Tărâmul făgăduinței (1980).\n\nÎn domeniul muzicii a compus și interpretat numeroase cântece country pline de succes precum Me and Bobby McGee, Help Me Make It Through the Night și Sunday Morning Coming Down, toate hit-uri la acea vreme. În 1985 a format cu Waylon Jennings, Willie Nelson și Johnny Cash supergrupul The Highwaymen.\n\nBiografie \n\nFiu al unui general de aviație americană, a studiat la Pomona College din California, apoi la Universitatea Oxford (mai precis la Merton College), unde a demonstrat o mare abilitate la subiecte literare, dorind să devină scriitor. În studenție a început însă să „scrie” căntece. Angajat de impresarul lui Tommy Steele, a folosit un timp pseudonimul „Kris Carson”.\n\nDupă obținerea diplomei la Oxford, secția limbă engleză, Kristofferson pleacă în Germania Federală unde cântă prin cluburi, continuând să compună melodii. La sfatul unui prieten al său, rudă cu un compozitor și editor din Nashville, trimite câteva cântece pentru a fi publicate. La întoarcerea în Statele Unite se oprește să vadă impresiile editorului despre muzica sa, după care plecă la West Point unde trebuie să-și ia în primire postul de profesor de englezâ. Îl cunoaște aici pe Johnny Cash, o întâlnire ce a însemnat mult pentru Kristofferson, deoarece s-a hotărât a se dedica de acum înainte îin exclusivitate, activității de compozitor și cântăreț. În 1965 se mută la Nashville unde obține un contract profesional la casa „Columbia”, începând de la bază ca om de serviciu, apoi devine instalator, pilot de elicoptere dar tot acest timp continuă perseverent să scrie cântece. \nDe asemenea, a lucrat ca pilot comercial de elicopter pentru firma din sud la Louisiana Petroleum Helicopters International (PHI), cu sediul în Lafayette, Louisiana. Kristofferson își amintește de zilele sale ca pilot astfel: „Asta a fost cam în ultimii trei ani înainte să încep să cânt și înainte ca oamenii să înceapă să-mi prelucreze melodiile. Lucram o săptămână aici (în sudul Louisianei) pentru PHI, stând pe o platformă petrolieră și zburând pe elicoptere. Apoi mă întorceam la Nashville la sfârșitul săptămânii și petreceam o săptămână acolo încercând să lansez melodiile, apoi mă întorceam pentru încă o săptămână și scriam melodii. Îmi amintesc „Help Me Make It Through the Noapte\" l-am scris stând pe o platformă petrolieră. Am scris „Bobby McGee” aici jos, și multe altele.”[25]\n\nDatorită faptului că era lipsit de mijloace materiale, era pe punctul de a se angaja în construcții, când a fost invitat de cântărețul-compozitor de muzică country Roger Miller în California pentru a-și înregistra una din propriile compoziții intitulată Me and Bobby McGee. Compozițiile lui Kristofferson erau foarte solicitate. Ray Price („For the Good Times”), Gladys Knight & The Pips („Help Me Make It Through The Night”), Waylon Jennings („The Taker”), Bobby Bare („Come Sundown”), Johnny Cash („Sunday Morning Coming Down”) și Sammi Smith („Help Me Make It Through the Night”) au înregistrat versiuni de succes ale pieselor sale la începutul anilor 1970.\n\nKristofferson a semnat un contract cu Monument Records ca artist de înregistrări. Albumul său de debut pentru Monument în 1970 intitulat Kristofferson, a inclus câteva cântece noi, precum și multe dintre hiturile sale anterioare. Vânzările au fost slabe, deși acest album de debut avea să devină un succes în anul următor după ce a fost relansat sub titlul Me & Bobby McGee.\n\nÎn 1971, Janis Joplin, care se întâlnise cu Kristofferson, a avut un hit numărul unu cu „Me and Bobby McGee” de pe albumul ei postum Pearl. A rămas pe primul loc în topuri timp de mai multe săptămâni.\n \nKristofferson și-a lansat cel de-al doilea album, „The Silver Tongued Devil and I”, în 1971. Acesta includea „Lovin’ Her Was Easier (Than Anything I'll Ever Do Again)”. Acest succes a stabilit cariera lui Kristofferson ca artist de înregistrări. \n\nLa scurt timp după aceasta, Kristofferson și-a făcut debutul actoricesc în Ultimul film (regia Dennis Hopper) și a apărut la Festivalul Isle of Wight. Tot în 1971, a jucat în filmul Cisko Pike și a lansat al treilea album, „Border Lord”. De asemenea, a câștigat premiile Grammy în acel an cu numeroase cântece nominalizate, câștigând cântecul country a anului pentru „Help Me Make It Through the Night”.\n\nÎn 1972, Kristofferson a apărut alături de Rita Coolidge la televiziunea britanică la emisiunea The Old Grey Whistle Test de la BBC, interpretând o versiune intimă fizic a „Help Me Make It Through the Night”.\n\nÎn următorii câțiva ani, Kristofferson s-a concentrat pe actorie. A apărut în Cisco Pike (1972) alături de Gene Hackman; Blume in Love (1973), regizat de Paul Mazursky; trei filme de Sam Peckinpah: Pat Garrett și Billy the Kid (1973), Vreau capul lui Alfredo Garcia (1974) și Convoi (1978).\nA continuat să joace în filmele lui Martin Scorsese, Alice nu mai locuiește aici (1974), Forța binelui (1976) și drama romantică S-a născut o stea (1976) cu Barbra Streisand, pentru care a primit premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor.\n\nKristofferson a fost distribuit în rolul principal în rolul enigmaticului șerif James Averill în sumbrul și întinsul film anti-western din 1980, a lui Michael Cimino, Tărâmul făgăduinței. În ciuda faptului că era un faliment scandalos de studio și un eșec în schimbarea industriei cinematografice la acea vreme (l-a costat pe Kristofferson statutul său de top A în listele de la Hollywood), filmul a câștigat recunoașterea criticilor în anii următori.\nÎn 1981, a jucat împreună cu Jane Fonda în Joc de interese, regizat de Alan J. Pakula iar în 1986, în The Last Days of Frank and Jesse James cu Johnny Cash. În 1989, a avut rolul principal masculin în filmul Millennium cu Cheryl Ladd. În 1996, el a obținut un rol secundar în rolul lui Charlie Wade, un șerif corupt din sudul Texasului în filmul Lone Star de John Sayles, un film nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu.\nÎn 1998, a jucat un rol în filmul Blade, alături de Wesley Snipes, ca mentorul lui Blade, Abraham Whistler. A reluat rolul din Blade II (2002) și din nou în Blade: Trinity (2004). În 1998 a jucat în Dansează cu mine alături de Vanessa Williams și Chayanne. În 2012, Kristofferson a fost în Joyful Noise cu prietena de multă vreme Dolly Parton, iar în 2013 a jucat în The Motel Life precum și în Angels Sing împreună cu Willie Nelson și Lyle Lovett.\n\nFilmografie selectivă \n 1971 Ultimul film (The Last Movie), regia Dennis Hopper\n 1972 Cisko Pike, regia Bill L. Norton\n 1973 Pat Garrett și Billy the Kid (Pat Garrett and Billy the Kid), regia Sam Peckinpah\n 1974 Alice nu mai locuiește aici (Alice Doesn't Live Here Anymore), regia Martin Scorsese\n 1974 Vreau capul lui Alfredo Garcia (Bring Me the Head of Alfredo Garcia), regia Sam Peckinpah\n 1976 Forța binelui (Vigilante Force), regia George Armitage\n 1976 S-a născut o stea (A Star Is Born), regia Frank Pierson\n 1978 Convoi (Convoy), regia Sam Peckinpah\n 1980 Tărâmul făgăduinței (Heaven's Gate), regia Michael Cimino\n 1981 Joc de interese (Rollover), regia Alan J. Pakula\n 1984 Partitura prieteniei (Songwriter), regia Alan Rudolph \n 1984 Străfulgerarea (Flashpoint), regia William Tannen \n 1985 Trouble In Mind (Trouble In Mind), regia Alan Rudolph\n 1986 Stagecoach (Stagecoach), regia Ted Post (film TV)\n 1986 The Last Days of Frank and Jesse James, regia William A. Graham (film TV)\n 1988 Viu sau mort (The Tracker), regia John Guillermin\n 1989 Bine ai venit (Welcome Home), regia Franklin J. Schaffner\n 1989 Millennium, regia Michael Anderson\n 1990 Dispariție în Caraibe (Night of the Cyclone), regia David Irving\n 1990 Schimbări majore (Original Intent), regia Robert Marcarelli\n 1991 Another Pair of Aces: Three of a Kind, regia Bill Bixby\n 1991 Legământul fraților (Brothers' Destiny), regia Dean Hamilton\n 1992 Fără apărare (No Place to Hide), regia Richard Danus\n 1996 Steua solitară (Lone Star), regia John Sayles\n 1997 Focul din adâncuri (Fire Down Below), regia Félix Enríquez Alcalá\n 1998 Fiica unui soldat nu plânge niciodată (A Soldier's Daughter Never Cries), regia James Ivory\n 1998 Blade, regia Stephen Norrington\n 1998 Dansează cu mine (Dance with Me), regia Randa Haines\n 2001 Planeta maimuțelor (Planet of the Apes), regia Tim Burton\n 2002 Blade II, regia Guillermo del Toro \n 2002 D-Tox, regia Jim Gillespie \n 2004 Blade: Trinity, regia David S. Goyer \n 2005 Cămașa de forță (The Jacket), regia John Maybury \n 2005 A doua șansă (Dreamer: Inspired By a True Story), regia John Gatins \n 2006 Disappearances, regia Jay Craven \n 2006 Fast Food Nation, regia Richard Linklater\n 2008 Lords of the Street, regia Amir Valinia\n 2012 Joyful Noise, regia Todd Graff\n 2017 Hickok, regia Timothy Woodward Jr.\n 2018 Blaze, regia Ethan Hawke\n\nDiscografie selectivă\n\nAlbume de studio \n 1970 Kristofferson (Monument Records), relansat în 1971 cu titlul Me & Bobby McGee \n 1971 The Silver Tongued Devil and I (Monument)\n 1972 Border Lord (Monument)\n 1972 Jesus Was a Capricorn (One Way)\n 1974 Spooky Lady's Sideshow (One Way)\n 1975 Who's to Bless and Who's to Blame (One Way)\n 1976 Surreal Thing (One Way)\n 1978 Easter Island (One Way)\n 1979 Shake Hands with the Devil (One Way)\n 1981 To the Bone (One Way)\n 1986 Repossessed (Mercury)\n 1990 Third World Warrior (Mercury)\n 1995 A Moment of Forever (Buddha)\n 1999 The Austin Sessions (Atlantic)\n 2006 This Old Road (New West)\n 2009 Closer to the Bone (New West)\n 2013 Feeling Mortal (KK Records)\n 2016 The Cedar Creek Sessions (KK Records)\n\nAlbume live \n 1992 Live at the Philharmonic\n 2003 Broken Freedom Song: Live from San Francisco\n 2014 An Evening with Kris Kristofferson: The Pilgrim: Ch 77 – Union Chapel, London\n\nColaborări \n 1973 Full Moon cu Rita Coolidge \n 1974 Breakaway cu Rita Coolidge \n 1976 S-a născut o stea film cu Barbra Streisand (Rita Coolidge a jucat un mic role în film) \n 1978 Natural Act cu Rita Coolidge \n 1982 The Winning Hand cu Dolly Parton, Willie Nelson și Brenda Lee\n 1984 Music from Songwriter cu Willie Nelson\n 1985 Highwayman cu Johnny Cash, Waylon Jennings și Willie Nelson \n 1990 Highwayman 2 cu Johnny Cash, Waylon Jennings și Willie Nelson \n 1995 The Road Goes On Forever cu Johnny Cash, Waylon Jennings și Willie Nelson\n 1999 Honky Tonk Heroes cu Willie Nelson, Waylon Jennings și Billy Joe Shaver\n\nCompilații \n 1977 Songs of Kristofferson\n 2004 The Essential Kris Kristofferson\n 2010 Please Don't Tell Me How the Story Ends: The Publishing Demos\n 2011 Playlist: The Very Best of Kris Kristofferson\n 2016 The Complete Monument & Columbia Album Collection\n\nNote\n\nBibliografie\n\nVezi și \n Listă de filme străine până în 1989\n\nLegături externe\n \n\nNașteri în 1936\nKristofferson, Kris\nCântăreți de muzică country americani\nCâștigători ai Premiilor Golden Globe\nActori de film americani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Dermophis mexicanus?" }, { "from": "assistant", "value": "Dermophis mexicanus, cunoscut și sub denumirea cecilianul mexican, este o specie de amfibieni apozi din familia Dermophiidae. Specia este originară din Mexic și America Centrală, unde se ascunde sub așternutul frunzelor și sub resturile vegetale.\n\nDescriere \nCecilianul mexican adult crește la o lungime de 30 până la 50 cm. În aspectul general, seamănă cu o râmă mare. Aproximativ o sută de pliuri inelare transversale în piele dau aspectul segmentelor. Capul are un bot ascuțit, un singur rând de dinți în maxilarul inferior și doi ochi vestigiali acoperiți cu piele, cu o pereche de tentacule proeminente între ochi și nări. Corpul este alungit și nu are membre. Suprafața superioară este gri închis, iar suprafața inferioară este gri deschis, cu marcaje mai închise pe inele.\n\nDistribuție și habitat \nCecilienii mexicani se găsesc în Mexic, Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua și eventual, în Belize, mai ales pe malul atlantic al Americii Centrale, dar și în unele părți izolate ale versantului Pacificului. Habitatele sale naturale sunt păduri din zona subtropicală uscată sau din zona tropicală, păduri de câmpie bogate în precipitații, păduri montane bogate în precipitații, plantații, grădini rurale și foste păduri degradate puternic . Este obișnuit cu traiul în subteran (animal fosorial), trăind în sol umed, afânat și sub așternut de frunze, bușteni și resturi vegetale, adesea în plantații de banane și cafea. Se găsește la altitudini de până la 1.200 m deasupra nivelului mării.\n\nBiologie \nCecilienii mexicani se hrănesc cu nevertebrate, inclusiv râme, termite, greieri, limacși și melci. Iese deasupra suprafeței solului în nopțile cu ploi ușoare și prinde prada mică care îi este la îndemână. Exemplarele mai mari pot mânca șoareci și șopârle mici. Se mișcă prin mișcări interne asemănătoare acordeonului și prin ondularea corpului dintr-o parte în alta.\n\nAcest cecilian este vivipar. Fertilizarea este internă și subzistă până la 16 larve în curs de dezvoltare din gălbenușurile ouălor lor timp de trei luni. Apoi, ele își dezvoltă dinții și se hrănesc cu secrețiile glandulare materne, răzuind interiorul oviductului pentru a stimula producția acestora. Când ies, după 11 luni de gestație, au o lungime de 10 până la 15 cm. Apoi le cad dinții larvari și le va crește rapid un set de dinți adulți.\n\nStatus \nCecilianul mexican de vizuini este inclus în categoria de cea mai mică îngrijorare în Lista roșie a speciilor amenințate IUCN. Are mai multe populații separate geografic și în zonele în care înainte era abundent, acum pare să fie mai puțin frecvent, iar locurile în care se găsește par să fie tot mai puține. Poate fi persecutat în unele zone pentru că arată ca un șarpe.\n\nNote\n\nLectură suplimentară \n Duméril AMC, Bibron G (1841). Erpétologie Générale ou Histoire Naturelle Complète des Reptiles, Tome huitième [volumul 8]. Paris: Roret. ii + 784 p. (Siphonops mexicanus, new species, p. 284–285) (în franceză).\n\nAmfibieni" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Chengdu Open 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#f1b683\"\n!colspan=\"12\"\|Chengdu Open 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campioni:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Sadio Doumbia Fabien Reboul\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finaliști:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Francisco Cabral Rafael Matos\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|4–6, 7–5, [10–7]\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Masculin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Masculin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Chengdu Open 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii septembrie 2023. Șaisprezece perechi de jucători s-au înscris în competiția de dublu a turneului de tenis de la Chengdu, China, jucat în aer liber, pe terenuri cu suprafață dură. Nikola Čačić și Dušan Lajović au fost campionii en-titre din 2019, când a avut loc ultima ediție a turneului, dar nu participă la această ediție.\n\nSadio Doumbia și Fabien Reboul i-au învins în finală pe Francisco Cabral și Rafael Matos, 4–6, 7–5, [10–7] și au câștigat titlul la dublu la Openul Chengdu 2023. Acesta a fost primul titlu pe circuitul ATP pentru ambii jucători.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\n Main Draw\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Unicorn: Războinicii eterni." }, { "from": "assistant", "value": "Unicorn: Războinicii eterni (în ) este un serial american de televiziune animat pentru adulți, creat de Genndy Tartakovsky și difuzat în blocul de programare de noapte al Cartoon Network, Adult Swim. Serialul are vocile lui Hazel Doupe, Demari Hunte și Tom Milligan.\n\nTartakovsky a conceput inițial Unicorn: Războinicii eterni la începuturile sale la Cartoon Network Studios. A durat aproape 20 de ani pentru ca serialul să fie realizat, iar Tartakovsky l-a prezentat diverselor studiouri dar nu a avut mai deloc succes. În cele din urmă, a fost preluat de Cartoon Network și HBO Max și a fost anunțat public în octombrie 2020. Este produs de Cartoon Network Studios, cu servicii de animație de la Studio La Cachette din Franța și Studio Zmei din Bulgaria.\n\nUnicorn: Războinicii eterni a fost plănuit inițial pentru a fi difuzat pe Cartoon Network ca parte a blocului său de programare ACME Night, dar a fost mutat în cele din urmă la Adult Swim. Primele două episoade au avut premiera pe 5 mai 2023 și au fost lansate pe HBO Max a doua zi. Primul sezon s-a încheiat pe 30 iunie 2023.\n\nRezumat \n\nO forță malefică se profilează pe străzile întunecate ale Londrei industriale, când un grup de eroi supranumit Unicorn sunt treziți accidental în trupurile unor adolescenți în loc de gazdele adulte pe care le-au întruchipat în trecut. Melinda, o vrăjitoare puternică, Seng, un călugăr cosmic și Edred, un elf războinic. Cu amintirile distorsionate și abilitățile lor magice slăbite și fragmentate, trio-ul trebuie să lucreze împreună cu ajutorul robotului lor alimentat cu abur, Copernicus, pentru a dezvălui misterele trecutului și prezentului lor, care le vor dezvălui calea spre a învinge o amenințare atemporală.\n\nPersonaje\n\nPrincipale \n\n Emma Fairfax - fiica bogatei familii Fairfax și actuala gazdă a sufletului Melindei, o puternică vrăjitoare. Cu toate acestea, din cauza trezirii timpurii a Melindei din circumstanțe, atât personalitățile Emmei, cât și ale Melindei sunt în conflict între ele, iar ea ajunge să-și piardă controlul asupra puterilor în timpul oricărei forme de izbucnire emoțională.\n Alfie - un orfan care a trăit în rămășițele unei școli abandonate și gazda actuală a sufletului lui Seng, un călugăr cosmic. Reîncarnarea într-un copil a făcut ca planul cosmic să fie prea mult pentru a fi înțeles, lăsându-l într-o stupoare de vis, deși în cele din urmă apare și devine mult mai concentrat și conștient.\n Dimitri Dynamo - un magician stradal și gazda actuală a sufletului lui Edred, un războinic elf. Spre deosebire de ceilalți, Dimitri a reușit să păstreze cele mai multe dintre amintirile și puterea lui Edred, deși admite că până și mintea lui se simte „înnorat”.\n Copernicus - un robot alimentat cu abur care aduce cele trei suflete împreună de-a lungul istoriei, dar în prezentul anului 1890 a fost nevoit să facă acest lucru mai devreme decât de obicei. Este incapabil să vorbească și, în schimb, comunică printr-o serie de clicuri și fluierături.\n\nSecundare \n\n Merlin - vrăjitorul legendar al curții Regelui Arthur și cel care a reunit primul Ordinul Unicorn. Merlin a fost cel care l-a descoperit pe Copernicus în timpul unei căutări prin timp. Mai târziu se dezvăluie că este tatăl Melindei.\n Winston - este iubitul din copilărie și logodnicul Emmei Mai târziu este mușcat și transformat într-un vârcolac în timpul căutării Emmei.\n Morgan - este o vrăjitoare legendară și mama Melindei, s-a transformat din neatenție în nucleul entității cunoscute sub numele de Răul.\n Lord Edward Fairfax - este tatăl Emmei\n Lady Katherine Fairfax - este mama Emmei.\n Agatha - este Primarul Londrei\n Rakshasa - un semizeu tigru Bengalez care protejează jungla indiană.\n Inspectorul general Hastings - șeful poliției care investighează evenimentele supranaturale din Londra.\n Alewulf - este fratele mai mic al lui Edred. El este regele Elfilor din Nord.\n Inspectorul general Hastings - șeful poliției care investighează evenimentele supranaturale din Londra.\n\nProducție\n\nDezvoltare \nGenndy Tartakovsky a conceput Unicorn: Războinicii Eterni la începuturile sale la Cartoon Network Studios. El a declarat: „Toate proiectele la care am lucrat – Laboratorul lui Dexter, Samurai Jack și Titanul Simbionic – au fost ca un teren de antrenament care ne-a pregătit pentru această serie”. Potrivit lui Tartakovsky, a fost dificil să scoți serialul din pământ și a fost nevoie de aproape 20 de ani pentru a fi realizat. După ce a părăsit Cartoon Network, niciun studio nu a vrut să lucreze cu el și, de fiecare dată când avea unul care să susțină proiectul, acesta nu avea să progreseze, mai întâi cu Cartoon Network, apoi cu Netflix, înainte de a fi preluat în sfârșit de HBO Max. Ca urmare a fazei prelungite de dezvoltare a seriei, o mulțime de idei care erau prezente în pitch-ul original au fost schimbate de către Tartakovsky, deoarece a simțit că au fost deja făcute în multe mass-media de atunci și a vrut să evite să fie un clișeu. Un exemplu este ideea de tehnologie versus magie și a roboților în ascensiune, care a trecut pe planul din spate de-a lungul anilor, deoarece au fost deja explorate în filme populare precum I, Robot (2004) și The Terminator (1984).Tartakovsky a venit cu idei pentru mai multe sezoane din Unicorn: Războinicii Eterni și în cele din urmă a prezentat-o ca o poveste alcătuită din patru sezoane. El a explicat că „lumea este atât de coaptă și este atât de nouă încât poți face atât de multe”. El a adăugat: „Dacă ne săturam de aceste personaje, ne putem întoarce la o altă perioadă de timp sau se vor trezi din nou în viitor.”\n\nÎn octombrie 2020, Deadline Hollywood a raportat că HBO Max și Cartoon Network au dat undă verde serialului alături de Tiny Toons Looniversity și trei proiecte de-ale lui Mo Willems. Seria a fost descrisă ca fiind o serie animată supranaturală inspirată de mituri și tradiții din întreaga lume și au fost dezvăluite câteva detalii referitoare la premisă. Sam Register este producător executiv alături de Tartakovsky, iar Tyler Bates și Joan Higginbottom furnizează muzica serialului. Serviciile de animație pentru serial au fost gestionate de Studio La Cachette din Franța și Studio Zmei din Bulgaria.\n\nEpisoade\n\nLansare \nImagini ale serialului au fost prezentate la Festivalul Internațional de Film de Animație de la Annecy în iunie 2022. Seria a fost prezentată în avanpremieră la New York Comic Con în octombrie 2022.\n\nUnicorn: Războinicii Eterni a fost programat inițial să aibă premiera pe Cartoon Network ca parte a blocului său de programare ACME Night, dar a fost mutat în schimb la Adult Swim. Primele două episoade au avut premiera la miezul nopții pe 5 mai 2023 și apoi au fost disponibile pe HBO Max a doua zi. Serialul a durat 10 episoade.\n\nPe lângă difuzările sale pe Adult Swim, serialul a difuzat reluări săptămânale pe Toonami, cât și pe blocul de programare ACME Night de la Cartoon Network. Michael Ouweleen susține că acest lucru se datorează faptului că „Programând serialul în orele de vârf și redifuzândul în mai multe intervale de zi, ne asigurăm că toate generațiile de fani ai animației pot vedea această serie la nivel de eveniment.\nSeriale de animație\nSeriale de televiziune din 2023\nSeriale de animație pentru adulți\nDesene animate\nSeriale de televiziune americane\nSeriale create de Genndy Tartakovsky\nCartoon Network Studios\nAdult Swim\nToonami\nCartoon Network\nHBO Max" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre În căutarea lui Forrester?" }, { "from": "assistant", "value": "Finding Forrester este un film dramatic american din 2000, în regia lui Gus Van Sant. Este scris de Mike Rich. A fost lansat pe 22 decembrie 2000. În film, un adolescent de culoare, Jamal Wallace (actorul Rob Brown), este invitat să urmeze un liceu privat prestigios. Din întâmplare, Jamal se împrietenește cu un scriitor izolat, William Forrester (Sean Connery), cu ajutorul căruia își perfecționează talentul de scriitor. Anna Paquin, F. Murray Abraham, Michael Pitt, Glenn Fitzgerald, April Grace, Busta Rhymes și Charles Bernstein joacă în film în roluri secundare.\n\nDeși filmul nu se bazează pe o poveste adevărată, criticii de film au comparat personajul interpretat de Connery cu scriitorul din viața reală J. D. Salinger. Connery a recunoscut mai târziu că inspirația pentru rolul său a fost într-adevăr Salinger.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n \n \n\nFilme din 2000\nFilme americane\nFilme în limba engleză\nFilme regizate de Gus Van Sant\nFilme Columbia Pictures\nFilme realizate în Toronto\nFilme despre scriitori" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Rolls-Royce Spey?" }, { "from": "assistant", "value": "Rolls-Royce Spey (denumirile companiei: RB.163, RB.168 și RB.183) este un motor turboventilator cu grad de diluție mic proiectat și fabricat inițial de Rolls-Royce, care a fost în serviciu pe scară largă timp de peste 40 de ani. O versiune a lui Spey dezvoltată în comun cu Allison în anii 1960 este Allison TF41.\n\nCând a fost proiectat, la sfârșitul anilor 1950, era destinat pieței de avioane cu reacție civile mici, însă conceptul Spey a fost folosit și în diferite motoare militare, iar mai târziu ca turbomotor cu turbină liberă pentru nave, cunoscut sub numele de Rolls-Royce Marine Spey și chiar pentru o nouă versiune civilă, Rolls-Royce RB.183 Tay.\n\nVersiunile de aviație ale modelului de bază Spey au acumulat peste 50 de milioane de ore de zbor. În conformitate cu practica de denumire a Rolls-Royce, motorul este numit după râul Spey.\n\nProiectare și dezvoltare \nÎn 1954 Rolls-Royce a introdus primul motor comercial cu grad de diluție, Rolls-Royce Conway, cu o tracțiune de 17.500 de (78 kN), destinat pentru ceea ce era atunci „capătul mare” al pieței. Era mult prea mare pentru aeronave mai mici, cum ar fi Sud Caravelle, BAC One-Eleven sau Hawker Siddeley Trident care atunci erau în curs de proiectare. Rolls-Royce a început apoi să lucreze la un motor mai mic, de altfel identic ca soluție constructivă, derivat din motorul mai mare RB.140/141 Medway, care el însuși fusese abandonat după ce British European Airways (BEA) a cerut reducerea dimensiunii Tridentului, RB.163 folosind același aranjament de compresor cu doi arbori și un ventilator care oferea un grad de diluție de aproximativ 0,64:1. Proiectat de o echipă sub conducerea lui Frederick Morley, primele versiuni ale a ceea ce a devenit „Spey” au intrat în funcțiune în 1964, propulsând atât 1-11, cât și Trident. Mai multe versiuni cu puteri mai mari au fost livrate prin anii 1960, dar dezvoltarea a fost încheiată aproape de anii 1970 datorită introducerii motoarelor cu grad de diluție mult mai mare, prin urmare mai economice.\n\nÎn 1980, Turbomecanica București a achiziționat licența pentru versiunea Spey 512-14 DW, care a motorizat aeronava BAC One-Eleven de construcție românească, ROMBAC 1-11.\n\nAvioanele propulsate de Spey au rămas în serviciu pe scară largă până în anii 1980, când limitările de zgomot din aeroporturile europene au forțat scoaterea lor din serviciu.\n\nAdaptarea pentru Buccaneer și Corsair II \nLa sfârșitul anilor 1950, Uniunea Sovietică a început dezvoltarea , care ar pune Marina Regală Britanică în pericol grav. Divizia Naval Air Warfare a decis să contracareze această amenințare cu o aeronavă de atac care ar zbura cu viteză foarte mare la o înălțime foarte mică. Proiectul câștigător a fost Blackburn Buccaneer.\n\nPrima versiune a Buccaneer, S.1, echipat cu motorul de Havilland Gyron Junior, a fost submotorizată în anumite scenarii, deși nu la turație maximă, iar motorul nu era de încredere. Spey a fost ales în 1960 ca opțiune de remotorizare a Buccaneer Mk .2. S-a estimat că va crește raza de acțiune cu 80 %. Motorul a fost o versiune militară a BAC 1-11 Spey și numită RB.168-1. Buccaneer S.2 a servit până în anii 1990.\n\nUn derivat din Spey, proiectat și dezvoltat în comun de Rolls-Royce și Allison pentru LTV A-7 Corsair II, a fost produs sub licență în Statele Unite sub numele de Allison TF41.\n\nF-4K și M Phantom \nLa versiunile britanice ale lui F-4 Phantom II (denumite Phantom FG.Mk.1 și FGR.Mk.2) s-a înlocuit tracțiunea cu postcombustie de 16 000 lbf (71 kN) a turboreactoarelor J79 cu o pereche de turboventilatoare Spey 201 de 20 515 lbf (91 kN). Acestea au asigurat o forță de propulsie suplimentară pentru operarea de pe portavioanele britanice, mai mici, și au furnizat aer de suflare suplimentar pentru sistemul de control al stratului limită la viteze mici de aterizare. Zona de admisie a aerului a fost mărită cu douăzeci la sută, în timp ce fuzelajul de sub motoare a trebuit să fie reproiectat. Comparativ cu turboreactoarele originale, turboventilatoarele cu postcombustie au produs o îmbunătățire cu 10 %, respectiv 15 % a razei de acțiune și au îmbunătățit decolarea, urcarea inițială și accelerația, dar cu prețul unei reduceri a vitezei maxime, deoarece temperaturile de ieșire din compresor ar fi fost depășite, motorul inițial fiind conceput pentru avioane civile, subsonice.\n\nFiabilitate \nPe durata de exploatare Spey a atins un record de siguranță impresionant. Costurile sale de întreținere relativ scăzute reprezintă unul dintre motivele majore pentru care a rămas în funcțiune chiar și atunci când erau disponibile modele mai noi. Având nevoie de un motor din clasa de tracțiune de 10 000 până la 15 000 lbf (44 până la 67 kN), cu un consum specific de combustibil mai bun și emisii și niveluri de zgomot și mai mici, Rolls-Royce a folosit turbomotoare Spey cu un ventilator mult mai mare la Rolls-Royce RB.183 Tay.\n\nDezvoltarea AMX \nPentru a motoriza aeronava de atac AMX International AMX a fost realizată o versiune complet actualizată a RB.168 militar.\n\nVariante \n\nRB.141\nRB.163-1\nRB.163-2\nRB.163-2W\nRB.163 Mk.505-5\nRB.163 Mk.505-14\nRB.163 Mk.506-5\nRB.163 Mk.506-14\nRB.163 Mk.511-8 Gulfstream II și Gulfstream III (Denumire USAF F113-RR-100 pentru Gulfstream C-20)\nRB.163 Mk.511-14BAC One-Eleven\nRB.163 Mk.512-14DW ROMBAC 1-11\nAR 963 (RB.163) Boeing 727 (propus); urma să fie produs sub licență de Allison\nF113-RR-100 Denumire militară din SUA pentru motoarele Mk.511-8 montate pe Gulfstream C-20.\nRB.168-62\nRB.168 Mk.101 (Spey militar) Blackburn Buccaneer S2\nRB.168 Mk.202 (Spey militar) F-4 Phantom II modificat (F-4J) pentru Marea Britanie (\"Phantom FG1\"). (Motoarele în plus au fost cumpărate de Richard Noble și folosite la mașina sa de record terestru Thrust SSC din 1997.)\nRB.168 Mk.250 (Spey militar) Hawker Siddeley Nimrod MR1/MR2\nRB.168 Mk.251 (Spey militar) Hawker Siddeley Nimrod R1 and AEW\nRB.168 Mk.807 AMX International AMX, produs sub licență de FiatAvio\nAR 168R Dezvoltare împreună cu Allison Engine Company pantru competiția TFX (cîștigată de Pratt & Whitney TF30\nRB.183 Mk 555-15 Spey Junior Fokker F28 Fellowship\nWS-9 Qinling Versiune chineză a lui RB.168 Mk.202 produsă sub licență de Xi'an Aero-Engine Corporation, care a fost exportată în 1975 violând restricțiile COCOM. A fost folosit la motorizarea lui Xian JH-7 și JH-7A. Un WS-9A îmbunătățit, dezvoltând o tracțiune de 97 kN este semnalată în dezvoltare.\n\nVersiuni navale \nSM1A\n Spey naval, livrând 18 770 shp (14 MW)\nSM1C\n Spey naval, livrând 26 150 shp (19,5 MW)\n\nSpecificații (Spey Mk 202) \nCaracteristici generale\n Tip: turboventilator cu grad de diluție mic\n Lungime: 204,9 in (5204 mm)\n Diametru: 43,0 in (1092 mm)\n Greutate gol: 4,093 lb (1856 kg)\nComponente\n Compresoare: axiale, 5-trepte de presiune joasă, 12 trepte de presiune înaltă\n Camere de combustie: 10, dispuse în inel\n Turbine: 2 trepte de presiune înaltă, 2 trepte de presiune joasă\nPerformanțe\n Tracțiune: fără postcombustie: 12 140 lbf (54 kN); cu postcombustie: 20,500 lbf (91 kN)\n Aer aspirat: 204 lb/sec (92,5 kg/s)\n Consum specific de combustibil: fără postcombustie: 0,63 lb/(lbf•h); cu postcombustie: 1,95 lb/(lbf•h)\n Tracțiune/greutate: 5:1\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n\n \n Rolls-Royce.com Spey page\n\nTurboventilatoare\nSpey" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Serghei Konstantinovici Veisov?" }, { "from": "assistant", "value": "Serghei Konstantinovici Veisov () a fost un preot rus din Regiunea NijnI Novogorod. Și-a început activitatea ca învățător, fiind ulterior paroh al bisericilor din diferite comune rurale. În 1915 a fost numit paroh al Bisericii Stroganov din Nijni Novgorod. Când autoritățile sovietice au decis în 1934 să dărâme biserica, Serghei Veisov a făcut mari eforturi pentru salvarea bisericii, convingând autoritățile sovietice și organizațiile de partid că biserica era o clădire de valoare istorică, reprezentativă pentru stilul baroc Stroganov. Argumentele sale au convins autoritățile, și biserica a fost salvată. Serghei Veisov a murit de tuberculoză în 1944.\n\nAnii de tinerețe \n\nSerghei Konstanovici Veisov s-a născut pe 1 octombrie 1870 în satul Seriakuși (azi Zarecinoe, raionul Arbatov, regiunea Nijni Novgorod), unde tatăl său, Konstantin Alekseevici Veisov, era preot.\n\nDupă ce a absolvit școala, Serghei Veisov a trecut examenul de învățător și a fost numit ajutor de învățător în satul Troițkoe, Kniaghinino, raionul Kniaghinino, \n\nÎn 1894 s-a căsătorit cu Olga, fiica preotului Ivan Mihailovici Țvetaev, și la scurt timp mai târziu a fost numit diacon în satul Tolba, Sergaci, raionul Sergaci.\n\nActivitatea ecleziastică \n\nÎn 1895 a fost hirotonit preot de Vladimir Nikolski, arhiepiscop de Nijni Novgorod și Arzamas. După aceasta, preotul Serghei Veisov a continuat să lucreze în diferite sate. În 1904, Serghei Veisov a fost numit paroh al bisericii din satul Maloe Martovo, Raionul Pavlovo. Ulterior a fost transferat paroh al bisericii din satul Șcedrovka, Nijni Novgorod .\n\nPe lângă îndatoririle sale ecleziastice, s-a ocupat și de învățământul primar din satele respective. De asemenea, a primit o medalie de bronz pentru participarea sa Recensământul din 1897 din Imperiul Rus.\n\nÎn 1913, arhiepiscopul Ioachim Levițki i-a propus o parohie în orașul Nijni Novgorod. Serghei Veisov a refuzat, motivând acest refuz prin atașamentul său față de locuitorii pe care îi păstorea și prin preferința sa pentru liniștea localităților rurale. Supărat de acest refuz, mitropolitul l-a mutat ca preot la .\n\nCu toate acestea, în 1915, când cumnatul său, protoiereul Nikolai Ivanovici Țvetaev, a plecat pe front ca preot militar, Serghei Veisov a acceptat transferul în orașul Nijni Novgorod și a fost numit paroh al Bisericii Stroganov, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1934. Ca recunoaștere a activităților sale, în această perioadă i s-a acordat titlul de protoiereu și dreptul de a purta o bederniță și o camilafcă.\n\nActivitatea în perioada sovietică \n\nÎn 1934, autoritățile sovietice au decis demolarea Bisericii Stroganov. La îndemnul și cu sprijinul arhiepiscopului , părintele Serghei Veisov a depus eforturi pentru salvarea edificiului. Prezentând documente istorice și fotografii a contactat diferite organizații ale Partidului Comunist și a ținut prelegeri asupra . În urma acestor demersuri, autoritățile sovietice au renunțat la demolarea bisericii, transformând-o în muzeu al istoriei religiei și ateismului.\n\nSerghei Veisov a fost numit directorul muzeului, iar un călugăr a fost însărcinat cu paza. Pe lângă ghidarea vizitatorilor, părintele Serghei mai făcea pe ascuns și slujbe religioase. După scurt timp, autoritățile sovietice au decis evacuarea casei parohiale și mutarea locuinței lui Serghei Veisov și a întregii sale familii în clădirea bisericii, muzeul fiind închis.\n\nUltimii ani \n\nLa începutul anului 1941, Serghei Veisov a fost transferat la Biserica Sfintei Treimi Dătătoare de Viață din Vîsokovo, care nu fusese închisă de autoritățile sovietice.\n\nÎn 1944 părintele Serghei Veisov s-a stins din viață, bolnav de tuberculoză. A fost înmormântat în Cimitirul „Sfânta Treime” din Nijni Novgorod de lângă biserica în care slujise în ultimii săi ani de viață.\n\nNote \n\nNașteri în 1870\nDecese în 1944" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Herbert Norkus?" }, { "from": "assistant", "value": "Herbert Norkus () a fost un membru al Tineretului Hitlerist care a fost ucis de către comuniștii germani. El a devenit un model și martir pentru Tineretul Hitlerist și a fost folosit pe scară largă în propagandă nazistă, fiind subiectul romanului și filmului Der Hitlerjunge Quex.\n\nContextul general \nNorkus s-a născut într-o familie din clasa muncitoare în cartierul Tiergarten din Berlin și s-a alăturat Tineretului Hitlerist Naval în 1931. Se pare că îi plăcea să cânte la pian și să deseneze. Tatăl său fusese rănit în Primul Război Mondial și se presupune că avea simpatii comuniste. Biografiile oficiale naziste ale lui Norkus susțineau că tatăl său s-a opus inițial activităților naziste ale fiului său, dar în cele din urmă s-a convertit și a devenit și el nazist.\n\nConfruntările dintre Tineretul hitlerist și mișcarea de tineret comunistă (Rote Jungfront) au devenit din ce în ce mai frecvente pe măsură ce NSDAP și Partidul Comunist German se luptau pentru putere în ultimele zile ale Republica de la Weimar.\n\nCamarazii săi l-au poreclit „Quex” pentru că „îndeplinea ordinele mai repede decât argintul viu” ().\n\nMoartea \n\nLa 24 ianuarie 1932, Herbert Norkus, în vârstă de 15 ani, și alți membri ai Tineretului Hitlerist distribuiau pliante care anunțau un viitor miting nazist. Grupul a întâlnit activiști comuniști. Norkus s-a luptat cu aceștia și a fugit la o casă din apropiere pentru a cere ajutor. Un bărbat a răspuns inițial dar i-a trântit ușa în nas. Norkus a fost apoi înjunghiat de șase ori de către comuniștii care îl urmăreau. A bătut la o altă ușă, la care a răspuns o femeie care a încercat să îl ducă la spital. Norkus a murit însă la sosirea la spital.\n\nDer Hitlerjunge Quex \n\nScriitorul Karl Aloys Schenzinger l-a transformat pe Norkus într-un model pentru Tineretul Hitlerist într-un roman nazist popular, intitulat Der Hitlerjunge Quex (1932). Romanul era lectură obligatorie pentru toți membrii Tineretului Hitlerist. În 1933, romanul a fost ecranizat.\n\nCinstirea memoriei lui Norkus \n\nO stradă din Passau a primit numele lui Norkus..\n\nO navă-școală germană a fost numită Herbert Norkus, dar construcția ei nu a fost finalizată datorită războiului. Mai multe școli, străzi și piețe publice au primit numele lui Herbert Norkus.\n\nNote\n\nLectură suplimentară \n Arnold Littmann: Herbert Norkus und die Hitlerjungen vom Beußelkietz. Berlin: Steuben. 1934.\n Hermann Gerstmayer (Hrsg.): Herbert Norkus, der Hitlerjunge. Berlin: Neues Verlagshaus für Volksliteratur. 1934. \n Rudolf Ramlow: Herbert Norkus? - hier! Opfer und Sieg der Hitler-Jugend. Stuttgart u. a.: Union Deutsche Verlagsgesellschaft. 1933.\n Wolfgang Schwarz: Kameradschaft Herbert Norkus. Breslau: Handel. 1934.\n\nLegături externe \n The History Place - Hitler Youth\n\nNașteri în 1916\nDecese în 1932\nPropagandă nazistă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Facultatea Electronică și Telecomunicații a Universității Tehnice a Moldovei?" }, { "from": "assistant", "value": "Facultatea Electronică și Telecomunicații este una dintre facultățile Universității Tehnice a Moldovei.\n\nIstorie \nFacultatea Electronică și Telecomunicații a fost fondată la 1 august 1987, ca urmare a divizării Facultății de Electrofizică. Inițial, denumirea facultății a fost Facultatea de Radioelectronică. Mai apoi, în anul 2001 facultatea, a fost redenumită în Facultatea de Radioelectronică și Telecomunicații, iar din 30 octombrie 2012 – în Facultatea de Inginerie și Management în Electronică și Telecomunicații. În procesul de reorganizare a universității în perioada 2016-2017, la 22 martie 2017 facultatea este redenumită în Facultatea Electronică și Telecomunicații.\n\nLa înființarea Institutului politehnic (1964) în cadrul Facultății de Electrotehnică a fost inițiată specialitatea „Aparate semiconductoare”. În anul 1967 Facultatea de Electrotehnică a fost divizată în două facultăți: „Energetică” și „Electrofizică”. La rândul său facultatea de Electrofizică în anul 1987 s-a divizat la fel în două facultăți: „Calculatoare, informatică și Microelectronică” și „Radioelectronică” în scopul pregătirii specialiștilor cu studii superioare în domeniul Electronicii și Comunicațiilor.\n\nStudii\n\nPrograme de studii licență: \n\n Inginerie și Management în Telecomunicații\n Tehnologii și Sisteme de Telecomunicații\n Rețele și Software de Telecomunicații\n Comunicații Radio și Televiziune\n Securitatea Sistemelor Electronice și de Telecomunicații\n\nPrograme de studii master: \n\n Sisteme și Comunicații Electronice\n Mentenanța și Managementul Rețelelor de Telecomunicații\n Securitatea informației în sisteme și rețele de comunicații\n\nPrograme de studii doctorat: \n\n Fizica și Tehnologia Materialelor\n Sisteme de Conducere, Calculatoare și Rețele Informaționale\n Tehnologii și Sisteme în Securitatea Informațională\n Nano-microelectronică și Optoeletronică\n Economie și Management în Domeniul de Activitate" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Facultatea Energetică și Inginerie Electrică a Universității Tehnice a Moldovei." }, { "from": "assistant", "value": "Facultatea Energetică și Inginerie Electrică este una dintre facultățile Universității Tehnice a Moldovei.\n\nStudii\n\nPrograme de studii licență: \n\n Inginerie și Management în Energetică\n TermoEnergetica\n ElectroEnergetica\n Ingineria Sistemelor ElectroMecanice\n Inginerie și Managementul Calității\n Ingineria Sistemelor de Energii Regenerabile\n Electrificarea Agriculturii\n\nPrograme de studii master: \n\n Energie și Mediu\n ElectroEnergetică\n Inginerie Electrică\n Inginerie și Managementul Calității\n Electrotehnologii în Mediul Rural\n\nPrograme de studii doctorat:\n\nEnergetică \n\n Sisteme și tehnologii energetice\n Tehnologii de conversie a energiei și resurse regenerabile (cu specificarea lor)\n\nInginerie electrică \n\n Dispozitive și echipamente electrotehnice\n Tehnologii electrotehnice\n\nMetrologie, sisteme de măsurare și diagnostic \n\n Metrologie, standardizare și conformitate\n\n Metode și sisteme de control în metrologie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Facultatea Calculatoare, Informatică și Microelectronică a Universității Tehnice a Moldovei?" }, { "from": "assistant", "value": "Facultatea Calculatoare, Informatică și Microelectronică este una dintre facultățile Universității Tehnice a Moldovei.\n\nFacultatea Calculatoare, Informatică și Microelectronică (FCIM) funcționează în cadrul Universității Tehnice a Moldovei și asigură pregătirea specialiștilor în domeniile de vârf ale științei și tehnicii contemporane – știința sistemelor și calculatoarelor, electronica și comunicații, care constituie suportul societății informaționale.\n\nIstoria facultății începe odată cu fondarea instituției publice Universitatea Tehnică a Moldovei, dar un reper esențial este considerat anul 1967 – formarea Facultății de Electrofizică.\n\nActivitatea științifică în domeniu a început odată cu fondarea Institutului Politehnic, în cadrul catedrelor Automatică și Tehnică de Calcul, dar și Electronică Industrială, incluse inițial în Facultatea de Electrotehnică.\n\nDepartamente \n\n Departamentul Informatică și Ingineria Sistemelor\n Departamentul Ingineria Software și Automatică\n Departamentul Microelectronică și Inginerie Biomedicală\n Departamentul Științe Socio-Umane\n\nStudii\n\nPrograme de studii licență: \n\n Știința Datelor\n Automatică și Informatică\n Calculatoare și rețele\n Electronica Aplicată\n Informatica aplicată\n Ingineria software\n Inginerie biomedicală\n Managementul Informației\n Microelectronică și nanotehnologii\n Robotică și mecatronică\n Securitate Informațională\n Tehnologia Informației\n\nPrograme de studii master: \n\n Știința datelor\n Managementul aplicațiilor informaționale\n Calculatoare și rețele informaționale\n Inginerie biomedicală\n Ingineria software\n Microelectronică și nanotehnologii\n Tehnologia Informației\n Tehnologia informației pentru afaceri\n Securitate Informațională\n\nCentre științifice \n\n Centrul Nanotehnologii și Nanosenzori\n Centrul Național de Suport a Securității Nucleare\n Centrul Național de Inginerie Biomedicală\n Centrul de Cercetare și Instruire în Domeniul Securității Cibernetice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Aurel Vișovan?" }, { "from": "assistant", "value": "Aurel Vișovan (n. 4 iunie 1926, Sărmășag, jud. Sălaj - d. 7 august 2002, Sighetu Marmației) a fost un politician legionar român, lider al Frăției de Cruce „Ionel Moța” din Sighetu Marmației. A fost șeful primul lot de deținuți politici anticomuniști din Maramureșul postbelic (cunoscut ca „Lotul Vișovan”). A valorificat experiența sa ca deținut, ulterior, în calitate de memorialist și poet.\n\nÎntemnițat pentru activitate legionară de către comuniști, a fost printre cei care au supraviețuit Experimentului Pitești. Evoluția sa ca supraviețuitor al procesului de reeducare de la Pitești, îl face să fie unul din exemplele de reversibilitate spirituală a dezumanizării, prin intermediul credinței religioase. A fost deținut 16 ani în închisorile României comuniste.\n\nFamilia și copilăria \nAurel Vișovan s-a născut din părinți maramureșeni, Alexandru și Paraschiva, originari din satul Breb. Botezul său a fost oficiat de 6 preoți greco-catolici.\n\nTatăl său, Alexandru Vișovan, membru al Gărzilor Naționale Române din Maramureș și participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, a ocupat o perioadă scurtă funcția de primar în Breb și apoi a funcționat ca șef de post de jandarmi în mai multe localități din nord-vestul țării, activitate pentru care a fost de mai multe ori decorat. După pensionarea sa în 1932, familia s-a întors în Maramureș și s-a stabilit la Sighet unde Aurel Vișovan a făcut primii ani de școală.\n\nCedarea Ardealului de nord Ungariei în august 1940 a determinat familia să plece în refugiu (sora sa Viorica a fost arestată pentru câteva ore de către paramilitari unguri) și drept urmare, s-a stabilit la Timișoara pe toată durata războiului. A absolvit în 1945 liceul “Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara; tot în această perioadă a obținut și brevetul de planorist în urma unui curs absolvit la Arad. Anii petrecuți în refugiu au conturat în sufletul tânărului Aurel conștiința de luptător pentru dreptatea neamului românesc.\n\nDetenția \nÎntors alături de părinți la Sighet în 1945, Aurel Vișovan s-a înscris la cursurile fără frecvență ale Facultății de Drept din Cluj, fiind simultan și profesor suplinitor la Liceul \"Dragoș Vodă\" din Sighet unde a predat fizica, chimia și limba italiană. Atmosfera în Maramureș era foarte tensionată - de abia ieșiți de sub ocupația maghiară și scăpați cu greu de anexarea la U.R.S.S., românii maramureșeni vedeau că autoritățile erau tot în mâna străinilor, sub forma regimului comunist ce se instaura agresiv. Atât prin contactele ce le avea la Cluj cât și prin prietenul său sighetean Vasile Popșa - student la București, Aurel Vișovan a aderat la Mișcarea Legionară, de a cărei organizare în Maramureș s-a ocupat până în 1948. La una din ședințele cu tinerii elevi de a căror pregătire creștină și națională se ocupa, a fost prezent în 1947 și Ion Gavrilă Ogoranu, pe atunci șef al “Frățiilor de Cruce” din Ardeal. Momentul arestării l-a găsit pe Aurel Vișovan în funcția de șef al Grupului Legionar Maramureș format în principal din elevi și studenți. Din mărturiile ulterioare ale camarazilor săi reiese admirația de care se bucura atât datorită ținutei sale morale cât și seriozității în munca de profesor. \n\nÎn august 1948, Aurel Vișovan a fost arestat alături de alți 17 membri ai grupului și după ancheta de la Securitate (în care el a fost crunt torturat) au fost încarcerați la închisoarea din Sighet până la procesul din mai 1949. Ceilalți membri ai organizației au reușit să scape de arestare și să se retragă în munți sub conducerea lui Vasile Popșa și a fratelui său Ion și să formeze în zona Ieud-Dragomirești cea mai puternică structură de rezistență armată anticomunistă din Maramureș, sprijiniți masiv de țăranii din satele învecinate. Grupul s-a destrămat în mai 1949 în urma unei ciocniri cu Securitatea în care Vasile Popșa a fost ucis și majoritatea celorlalți arestați. Grupuri de partizani în Munții Maramureșului au mai fost semnalați însă până în 1953. \n\nLa procesul de la Cluj, cei 18 membri ai “lotului Vișovan “ au primit condamnări între 2 și 10 ani închisoare, cea mai mare fiind a lui Aurel Vișovan care a încercat, fără succes, să ia toată răspunderea asupra sa. După trierea de la Jilava, elevii au plecat la Târgșor, iar el fiind student a ajuns la Pitești, unde a fost supus timp de doi ani îngrozitoarei terori a “reeducării prin tortură” din care a ieșit distrus fizic și traumatizat psihic dar fără compromisuri. Au urmat alți ani lungi de suferință la Gherla, Baia Sprie, Aiud, Bărăgan-colonia Lătești, lagărul \"9 Culme\" apoi - după o nouă condamnare de 25 de ani redusă la 18 ani - ultima lungă perioadă la Satu Mare și Aiud, de unde a fost eliberat în 1964. La acest al doilea proces din 1959 s-a cerut condamnarea sa la moarte, unul din capetele de acuzare fiind poemul incendiar “Rapsodia Maramureșului” (compus în închisoare, alături de alte poezii exprimând drama detenției dar și salvarea prin credință).\n\nEvoluția ulterioară \nCu sănătatea mult șubrezită s-a întors la Sighet în 1964 unde a reușit cu greu să se realizeze profesional (nu i s-a permis continuarea studiilor de drept iar științele economice doar după 10 ani în condiții foarte restrictive), fiind urmărit și șicanat constant de Securitate. S-a căsătorit în 1966 cu profesoara Aurelia Chindriș (și ea fiica și nepoată a unor deținuți politici) și au avut doi copii - Marius (actualmente preot greco-catolic) și Flaviu (mort la vârsta de patru ani) și apoi șase nepoți - la creșterea și educarea primilor cinci contribuind direct. \n\nDin 1990 și până la moartea sa în 2002 a fost nelipsit de la comemorările și simpozioanele găzduite la Sighet în închisoarea devenită Muzeu Memorial (celula 74 îi poartă numele). A dat mai multe interviuri presei române și străine, însă cea mai completă mărturie a crezului generației sale a dat-o prin cartea “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit”- o frescă a celor 16 ani de detenție și în special a infernului de la Pitești, la care se adaugă “Dincoace de gratii” (viața de după închisoare) și “Scrisoare în gând” (mic volum de poezii). \n\nAurel Vișovan a trecut la cele veșnice la 7 august 2002, fiind înconjurat de dragostea familiei și a camarazilor. Mărturia sa continuă să inspire noile generații prin comemorări, articole de presă, comunicări și lucrări științifice, reeditarea și traducerea cărții sale, toate acestea constituind un reper al înțelegerii istoriei românești recente.\n\nScrieri\n Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m'ai părăsit?, Editura: Napoca Star, 2006, ISBN: 973-9455-00-X\n Dincoace de gratii, Editura Napoca Star, 2001\n Dio mio, Dio mio, perché mi hai abbandonato? Editura Napoca Star, 1999\n\nVezi și \n Rezistența anticomunistă din România\n Istoria comunismului din România\n Mișcarea Legionară\n Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței\n\nReferințe\n\nBibliografie\n Mircea Stănescu: Reeducarea de la Pitești. Editura Polirom, 2010\n Gheorghe Andreica: Cu ghiozdanul la ȋnchisoare. Adio, pușcărie din Sighetu-Marmației, Editura Printeuro, Constanța, 2003\n Gheorghe Andreica: De la Cluj la Satu-Mare, Printeuro, Ploiești, 2001\n Ion Gavrilă Ogoranu: Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, Vol. I, Editura Marineasa, 1993, ISBN 9739572944\n Camelia Ivan Duica: Rezistența anticomunistă din Maramureș: Gruparea Popșa 1948-1949, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2005, ISBN 9737861035\n\nMedia:\n Silvia Iliescu (8 decembrie 2014). „Comunismul cu față inumană. Mărturii. Maramureș: Lotul Viṣovan”. rador.ro (Radio România, Agenția de Presă).\n Daniela Lungu (16 aprilie 2017). \"Duhovnici 2.0. Aurel Vișovan: omul legendă\". b1tv.ro (Televiziunea B1TV)\n\nLegături externe \n Memorialul Victimelor și al Rezistenței Anticomuniste Sighetu Marmației \n\nLegionari\nAutobiografi români\nAutori români\nRomâni din secolul al XX-lea\nOameni din județul interbelic Sălaj\nDeținuți la închisoarea Sighet" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Shanghai Masters 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "Shanghai Masters 2023 a fost un turneu de tenis care s-a jucat pe terenuri dure în aer liber. A fost cea de-a 12-a ediție a turneului de la Shanghai, clasificat ca eveniment ATP 1000 în cadrul circuitului ATP 2023. A avut loc la Qizhong Forest Sports City Arena din Shanghai, China, în perioada 4–15 octombrie 2023. Aceasta a fost prima ediție a Mastersului de la Shanghai din 2019, edițiile intermediare fiind anulate din cauza pandemiei de COVID-19 din China. De asemenea, este primul an în care tabloul principal de simplu a fost extins de la 56 de jucători la 96.\n\nCampioni\n\nSimplu masculin\nPentru mai multe informații consultați Shanghai Masters 2023 – Simplu\n\nDublu masculin\nPentru mai multe informații consultați Shanghai Masters 2023 – Dublu\n\nDistribuția punctelor\n\nPremii în bani\n\nNote\n\nLegături externe\nOfficial Website\n\n2023\n2023 în tenis\nATP Tour 2023\n2023 în China" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Facultatea Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi a Universității Tehnice a Moldovei?" }, { "from": "assistant", "value": "Facultatea Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi (FIMIT) este una dintre facultățile Universității Tehnice a Moldovei.\n\nFacultatea de Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi (FIMIT) a fost organizată odată cu fondarea Institutului Politehnic din Chișinău, la 30 aprilie 1964, inițial numindu-se Facultatea de Mecanică. Ulterior, în 1993, se divizează în două facultăți, care în 2014 se comasează, formând facultatea cu denumirea actuală. La FIMIT își fac studiile peste 1100 de studenți învățământ de licență și master, cu frecvență și cu frecvență redusă.\n\nDepartamente \n\n Transporturi\n Bazele Proiectării Mașinilor\n Matematică\n Inginerie Mecanică\n Ingineria Fabricației\n\nStudii\n\nPrograme de studii licență: \n\n Inginerie Mecanică (în industria alimentară)\n Mașini și instalații frigorifice, sisteme de climatizare\n Tehnologia construcțiilor de mașini\n Mașini și sisteme de producție\n Tehnologii digitale în fabricație\n Inginerie și management în construcția de mașini\n Ingineria transportului auto\n Inginerie și management în transporturi\n Inginerie agrară\n\nPrograme de studii master: \n\n Inginerie mecanică\n Managementul și exploatarea transportului\n Siguranța și ecologizarea transportului rutier\n Ingineria produselor și a proceselor în construcția de mașini\n Inginerie și managemant în sisteme de producție\n Pedagogie vocațională – Inginerie și fabricație\n Sisteme și tehnologii avansate în ingineria transportului auto\n Mentenanța și fiabilitatea autovehiculelor\n Agroinginerie\n\nPrograme de studii doctorat: \n\n Teoria mașinilor, Mecatronică\n Tribologie\n Tehnologii, procedee și utilaje de prelucrare\n Termotehnică, mașini termice și instalații frigorifice\n Mașini și echipamente tehnice\n Tehnologii și mijloace tehnice pentru agricultură și dezvoltarea rurală\n Ingineria și managementul producerii (pe ramuri ale producerii industriale)\nUniversitatea Tehnică a Moldovei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Facultatea Construcții, Geodezie și Cadastru a Universității Tehnice a Moldovei." }, { "from": "assistant", "value": "Facultatea Construcții, Geodezie și Cadastru (FCGC) este una dintre facultățile Universității Tehnice a Moldovei.\n\nîn anul 1964 a fost fondat Institutul Politehnic cu 5 facultăți, printre care și Facultatea de Ingineri-Constructori, actualmente Facultatea Construcții, Geodezie și Cadastru (FCGC). Până în prezent la facultate au fost instruiți și pregătiți în jur de 13600 de ingineri constructori, ingineri geodezi, ingineri cadastrali, ingineri evaluatori, economiști, ingineri în domeniul securității vitalității, juriști care activează în toate ramurile economiei naționale. \n\nFacultatea Construcții, Geodezie și Cadastru de la Universitatea Tehnică a Moldovei este unica unitate din Republica Moldova care pregătește ingineri constructori, ingineri geodezi, ingineri în domeniul ingineriei antiincendi și protecție civilă, ingineriei și management în construcției, juriști cu cunoștințe profunde în patrimoniu, bunuri imobile.\n\nDepartamente \n\n Inginerie Civilă și Geodezie\n Inginerie, Drept și Evaluarea Imobilului\n\nStudii\n\nPrograme de studii licență: \n\n Construcții industriale și civile\n Inginerie și management în construcții\n Evaluarea și dezvoltarea imobilului\n Inginerie geodezică și cadastru\n Ingineria antiincendi și protecție civilă\n Drept\n Cadastru și organizarea teritoriului\n\nPrograme de studii master: \n\n Ingineria structurală\n Inginerie antiincendii și protecție civilă\n Drept imobiliar și cadastral\n Evaluare și administrare imobiliară\n Managementul proiectelor în construcții\n Geomatică și cadastru\n Consolidarea terenurilor agricole\n Evaluarea și managementul imobilului\n Protecția juridică a proprietății\n\nPrograme de studii doctorat: \n\n Geodezie și tehnologii geoinformaționale\n Cadastru, monitorizare și reglementare funciară\n Economie și management\n\nCercetări științifice \nLa departamentele FCGC se efectuează cercetări științifice în următoarele direcții:\n\n Expertizarea, proiectarea și protecția construcțiilor în condiții normale și extremale (cutremure de pământ, tasări de teren, alunecări etc.);\n Evaluarea imobilului;\n Studiul deplasărilor de teren și metode de combatere a acestora;\n Elaborarea normelor în domeniul fundațiilor;\n Elaborarea tehnologiilor moderne în construcții;\n Studiul proiecțiilor cartografice pentru cartografierea teritoriului Republicii Moldova la scară mare;\n Elaborarea metodelor de calcul și interpolare a parametrilor de transformare a coordonatelor;\n Elaborare sistemului de monitorizare a rețelei de stații permanente GNSS pe teritoriul Republicii Moldova;\n Crearea modelului cvasigeoidului de precizie pentru teritoriul Republicii Moldova;\n Studiul metodelor de compensare a rețelelor geodezice tridimensionale;\n Elaborarea metodelor de determinare a deviației verticalei;\n Studiul metodelor de analiza a deformațiilor terenurilor si construcțiilor aplicând măsurători geodezice de precizie;\n Studii privind colectarea, integrarea si administrarea datelor aplicând tehnologii GIS avansate.\nUniversitatea Tehnică a Moldovei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Hristos pe cruce (pictură de David)?" }, { "from": "assistant", "value": "Hristos pe cruce este o pictură în ulei pe pânză din 1782 a artistului neoclasic francez Jacques-Louis David. A fost comandat de mareșalul Louis de Noailles și de soția sa Catherine de Cossé-Brissac pentru capela familiei lor din Biserica Capucinilor din Paris. Este una dintre puținele lucrări religioase ale lui David și se află în prezent în biserica Saint-Vincent din Mâcon.\n\nBibliografie\nAntoine Schnapper (ed.) and Arlette Sérullaz, Jacques-Louis David 1748–1825: catalogue de l'exposition rétrospective Louvre-Versailles 1989-1990, Paris, Réunion des Musées nationaux, 1989 ()\nSophie Monneret, David et le néoclassicisme, Paris, Terrail, 1998 ()\nSimon Lee, David, Paris, Phaidon, 2002 ()\n\nReferințe \n\nPicturi din 1782\nPicturi realizate de Jacques-Louis David" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Râul Obreja, Camenca?" }, { "from": "assistant", "value": "Obreja este un râu din Republica Moldova, afluent de stânga al râului Șovățul Mic (Ustia). Menționat documentar în actele moldovenești apare începând cu anul 1497.. Cursul râului este puternic modificat din punct de vedere hidromorfologic, fiind amplasate 16 acumulări de apă, supus unui impact antropic semnificativ. Circa 55% din suprafața bazinului este ocupată de terenuri arabile. Acestea, prin eroziunea hidrică accelerată, contribuie la colmatarea acumulărilor de apă.\n\nReferințe\n\nBibliografie \n Bejan, Iurie; Bacal, Petru; Nedealcov, Maria. Planul de gestionare a bazinului hidrografic Camenca, ciclul II (2019-2024). Chișinău: Asociația Femeilor pentru protecția mediului și Dezvoltarea Durabilă, 2019 (Tipogr. „Irocart”), 2019. 98 p. ISBN 978-9975-3045-6-6\n\nLectură suplimentară \n Resursele acvatice ale Republicii Moldova. Volumul 1: Apele de suprafață. Chișinău: Știința, 2007. 248 p. ISBN 978-9975-67-294-8.\n\nRâuri din Republica Moldova\nBazinul Prut" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Râul Obreja." }, { "from": "assistant", "value": "Râul Obreja se poate referi la:\n Râul Obreja - curs de apă din România, afluent al râului Siret.\n Râul Obreja - curs de apă din Republica Moldova, afluent al râului Șovățul Mic." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărEparhia de Nijni Novgorod și Arzamas?" }, { "from": "assistant", "value": "Episcopia de Nijni Novgorod și Arzamas (în ) este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse, care își exercită autoritatea asupra parohiilor și mănăstirilor din partea de mijloc a regiunii Nijni Novgorod (în orașele de importanță regională Nijni Novgorod, Arzamas, Dzerjinsk, Sarov, Bor, precum și Balakhnzamaski), raioanele Bogorodski, Dalnekonstantinovski, Diveevski și Kstovski). Din 2012, face parte din Mitropolia Nijni Novgorod.\n\nEpiscopi \nPe parcursul a 330 de ani, Eparhia de Nijni Novgorod și Arzamas a fost condusă de 48 de de arhiepiscopi.\n\n Filaret (2 iunie 1672 - 7 martie 1686)\n Paul (7 martie 1686 - 26 septembrie 1696)\n Triphyllius Inichov (17 mai 1697 - 20 iulie 1699)\n Isaia (23 iulie 1699 - iunie 1708)\n Silvestr Volânski(14 septembrie 1708 - 5 martie 1719)\n Pitirim Potiomkin (23 martie 1719 - 8 mai 1738)\n Ioann Dubinski (25 februarie 1739 - 1 septembrie 1742)\n Dimitri Secenov (12 septembrie 1742 - 9 august 1748)\n Veniamin Puțek-Grigorovici (14 august 1748 - 28 februarie 1753)\n Feofan Cearnutski (14 martie 1753 - 1 iunie 1773)\n Anthoni Gherasimov-Zâbelin (9 iulie 1773 - 25 aprilie 1782)\n Ioasaf Zabolotski (16 mai 1782 - 22 septembrie 1783)\n Damaschin Rudnev (22 septembrie 1783 - 12 ianuarie 1794)\n Pavel Ponomariov (12 februarie 1794 - 26 octombrie 1798)\n Veniamin Krasnopevkov (26 octombrie 1798 - 16 martie 1811)\n Moisei Bliznețov-Platonov (28 mai 1811 - 10 ianuarie 1825)\n Samuil Zapolski-Platonov (1825-1826) \n Metodi Sokolov (28 februarie - 19 octombrie 1826)\n Afanasi Protopopov (13 octombrie 1826 - 24 ianuarie 1832)\n Ambrozi Morev (1 februarie 1832 - 19 ianuarie 1835)\n Ioan Dobrozrakov (19 ianuarie 1835 - 13 ianuarie 1847)\n Iakov Vecerkov (15 ianuarie 1847 - 20 mai 1850)\n Iustin Mihailov (21 mai 1850 - 1 martie 1851)\n Ieremia Soloviiov (19 decembrie 1850 - 11 iunie 1857)\n Anthoni Pavlinski (20 iulie 1857 - 29 septembrie 1860)\n Nektari Nadejdin (22 septembrie 1860 - 21 ianuarie 1869)\n Filaret Malâșevski (28 februarie 1869 - 7 februarie 1873)\n Ioannikii Rudnev (13 iunie 1873 - 8 decembrie 1877)\n Hrisan Retivțev (8 decembrie 1877 - 23 mai 1879)\n Makari Miroliubov (23 mai 1879 - 7 iunie 1885)\n Modest Strelbițky (7 iunie 1885 - 25 noiembrie 1889)\n Vladimir Petrov (25 noiembrie 1889 - 7 mai 1892)\n Vladimir Nikolski (7 mai 1892 - 29 decembrie 1900)\n Nazari Kirillov (20 ianuarie 1901 - 13 august 1910)\n Ioachim Levițlki (13 august 1910 - 22 martie 1918)\n Lavrenti Kniazev (1917 - 21 octombrie 1918) \n Evdokim Meșcerski (18 noiembrie 1918 - 16 iulie 1922)\n Filipp Gumilevski (1922-1923) \n Serghie Stragorodski (31 martie 1924 - 27 aprilie 1934)\n Aleksandr Pokhvalinski (1929 - 11 februarie 1934) episcop de Bogorod; a guvernat eparhia în lipsa arhiepiscopului Serghie\n Evgheni Zernov mai 1934 - mai 1935\n Feofan Tuliakov) (12 noiembrie 1935 - 4 octombrie 1937)\n 1937-1941 - eparhia a rămas fără conducător\n Serghi Grișin (noiembrie/decembrie 1941 - 20 mai 1942)\n Andrei Komarov (28 mai - 13 iulie 1942)\n Serghi Grișin (13 iulie 1942 - 14 octombrie 1943)\n Zinovi Krasovski (22 decembrie 1943 - 18 noiembrie 1948) \n Kornili Popov (18 noiembrie 1948 - 14 august 1961)\n Ioann Alekseev (14 august 1961 - mai 1965)\n Mstislav Volonsevici (25 mai 1965 - 14 ianuarie 1966)\n Flavian Dmitriiuk (7 iulie 1966 - 3 martie 1977)\n Nikolai Kutepov (11 iunie 1977 - 21 iunie 2001)\n Evgheni Jdan (21 iunie 2001 - 11 octombrie 2002) \n Feodosi Vasnev (11 octombrie 2002 - 2 februarie 2003) \n Georgi Danilov (din 2 februarie 2003)\n\nNote \n\nEparhiile Bisericii Ortodoxe Ruse" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Gubernia Nijni Novgorod." }, { "from": "assistant", "value": "Gubernia Nijni Novgorod (în ) a fost o diviziune administrativă (gubernie) a Țaratului Rusiei, Imperiului Rus și RSFS Ruse, care a existat între anii 1714 și 1929.\n\nNijni Novgorod\nIstoria Imperiului Rus" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Cimitirul „Sfânta Treime” din Nijni Novgorod?" }, { "from": "assistant", "value": "Cimitirul „Sfânta Treime” este un cimitir din orașul Nijni Novgorod, Rusia.\n\nNote\n\nNijni Novgorod, Sfânta Treime" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Compus de șase antiprisme pentagramice." }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de șase antiprisme pentagramice este un compus poliedric uniform realizat dintr-un aranjament simetric de 6 antiprisme pentagramice într-un dodecaedru.\n\nAre indicele de compus uniform UC44.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările pare cu un număr par de minusuri în opțiunile „±”.\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de antiprisme\n Compus de trei antiprisme pătrate\n Compus de șase antiprisme pătrate\n Compus de șase antiprisme pentagonale\n Compus de douăsprezece antiprisme pentagonale cu libertate de rotație\n Compus de douăsprezece antiprisme pentagramice\n Compus de șase retroprisme pentagramice\n Compus de douăsprezece retroprisme pentagramice cu libertate de rotație\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C8: Antiprismatics Sassid\n\nantiprisme 6 pentagramice\nPoliedre chirale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Astana Open 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "Astana Open 2023 a fost un turneu profesionist de tenis masculin care s-a desfășart pe terenuri dure acoperite. A fost a patra ediție a Astana Open și a făcut parte din seria turneelor ATP 250 din Circuitul ATP 2023 (declasat de la ATP 500 în 2022). Turneul a avut loc la Astana, Kazahstan, în perioada 27 septembrie – 3 octombrie 2023.\n\nCampioni\n\nSimplu \nPentru mai multe informații consultați Astana Open 2023 – Simplu\n\nDublu \nPentru mai multe informații consultați Astana Open 2023 – Dublu\n\nDistribuția punctelor\n\nNote\n\nLegături externe \nOfficial website\n\n2023\nATP Tour 2023\n2023 în Kazahstan" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Biserica Sfintei Treimi Dătătoare de Viață din Vîsokovo?" }, { "from": "assistant", "value": "Biserica Sfintei Treimi Dătătoare de Viață din Vîsokovo este o biserică catedrală din Nijni Novgorod.\n\nData exactă a construcției este necunoscută, dar sfințirea bisericiii a avut loc în 1815 de către arhiepiscopul Moisei Bliznețov-Platonov de Nijni Novgorod. Se știe că arhitectul a fost Ivan Ivanovici Mejețki, care a proiectat clădirea ca o „navă”, cu o locație strict axială a altarului, a naposului, a trapezei și a clopotniței înalte. La acea vreme, satul Vîsokovo era situat în afara Nijni Novgorod și era patrimoniul Mănăstirii Pechersky din Nijni Novgorod, dar în 1929 a fost inclus în oraș.\n\nÎn perioada sovietică, biserica a fost închisă pentru doar 2,5 luni. În 1942, biserica era singura care funcționa pe teritoriu al orașului Gorki, iar numărul enoriașilor săi depășea 5 mii de oameni. În 1943-1974, biserica din Vysokov avea statutul de catedrală. .\n\nLângă biserică se află Cimitirul „Sfânta Treime” din Nijni Novgorod.\n\nNote \n\nBiserici cu hramul Sfânta Treime" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Raionul Pavlovo?" }, { "from": "assistant", "value": "Raionul Pavlovo (în ) este una din unitațile adminstrative ale regiunii Nijnii Novgorod, Rusia.\n\nNote \n\nRaioanele Rusiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Casa Lajos Czermák?" }, { "from": "assistant", "value": "Casa Lajos Czermák este o clădire istorică situată pe Strada Episcop Alexandru Bonnaz, nr. 12 din Timișoara.\n\nFace parte din Situl urban „Fabric” (II), monument istoric cod LMI TM-II-s-B-06097.\n\nIstorie \nAutorizația de construcție pentru clădire a fost emisă la data de 17 mai 1902, clădirea fiind finalizată în decursul anului 1902.\n\nConform ediției din anul 1915 a Busolei Financiare Maghiare (în maghiară: Magyar Pénzügyi Compass), Lajos Czermák era secretar al Băncii de Economii din Timișoara (în maghiară: Temesvárvárosi takarékpénztár rt.; în germană: Temesvár-Städtische Sparkassa A.G.).\n\nDescriere \nClădirea este realizată în stil eclectic istoricist, fiind caracterizată de un singur etaj. Aceasta prezintă un colț teșit rezultat în urma intersecției fațadelor, formând o mică fațadă de colț.\n\nNote \n\nClădiri și structuri din 1902\nClădiri și structuri din Timișoara\nClădiri și structuri din județul Timiș\n1902 în arhitectură\nArhitectura în județul Timiș\nMonumente istorice din Timișoara" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Cuphophyllus?" }, { "from": "assistant", "value": "Cuphophyllus (Marinus Anton Donk, 1962 ex Marcel Bon, 1984) din încrengătura Basidiomycota, în ordinul Agaricales și familia Hygrophoraceae este un gen de ciuperci cu conform Index Fungorum actual (2023) cu aproape 70 specii (în Europa aproximativ doar 20)) în marea majoritate comestibile și niciodată otrăvitoare. Un nume popular nu este cunoscut. Toți bureții genului sunt saprofiți, unii posibil în plus micorizanți. Se dezvoltă în grupuri preferat prin pășuni, pajiști, în special cele mai uscate și sărace în nutrienți, Majoritatea speciilor s-au specializat în locații sărace, adesea destul de uscate, reacționând sensibil la pășunatul intensiv și la fertilizarea, în special cea minerală. Tip de specie este Cuphophyllus pratensis.\n\nTaxonomie \nSpeciile ale acestui gen au fost alăturate anterior genului Camarophyllus (Fr.) P.Kumm., 1871). Dar, așa cum a susținut micologul neerlandez Marinus Anton Donk (1908-1972) în volumul 5 al jurnalului micologic Nova Hedwigia din 1962, tipul de specie ar trebui să fie Agaricus camarophyllus (Alb. & Schwein., 1805), specia de la care genul își luase numele, ce însă a însemnat, că Camarophyllus în sens strict este un sinonim al genului Hygrophorus, deoarece Agaricus camarophyllus este o specie Hygrophorus (Hygrophorus camarophyllus ). În urmă, Donk a redenumit genul drept subspecie a genului Hygrocybe.\n\nApoi, în 1984, micologul francez Marcel Bon a creat genul propriu Cuphophyllus, mutând toate speciile implicate. Dar, mai întâi, genul a fost văzut numai un sinonim cu genul Hygrocybe de către cele mai multe autorități, până în 2011, când cercetări moleculare bazate pe analiza cladistică a secvențelor ADN, au indicat faptul că Cuphophyllus este monofiletic și formează un grup natural distinct de Hygrocybe în sens strict.\n\nÎn 2012, a mai fost propusă o altă denumire de către micologul italian Alfredo Vizzini, anume Dermolomopsis care în nu este folosită în acest context. \n\nNumele generic este derivat din cuvintele de limba greacă veche (= aplecat, arcuit, curbat) și (= frunză, frunziș, petală).\n\nDescriere \n\n Pălăria: higrofană, de dimensiune relativ mică până la mijlocie cu un diametru de 2,5-7 (9) cm, este destul de moale, convexă cu marginea involută, ulterior aplanată, adesea turtit cocoșată și pe măsură ce ciuperca îmbătrânește deprimată, cu marginea curbată în sus. Cuticula uscată (cu excepția Cuphophyllus virgineus și foarte puține altele) este mată, lipsită de strălucire, la umezeală ceva lipicioasă cu un anumit luciu, netedă, golașă, unele specii fiind spre margine striate și translucide. Speciile sunt predominant colorate neremarcabil (albe, cafenii, cenușii, pal portocalii, roz-maronii până la brun murdar). Coloritul nu se schimbă după apăsare sau leziune, dar atunci când bureții sunt umezi, datorită higrofanității.\n Lamelele: moi până ceroase, îndepărtate, groase, inegale și ceva bulboase, adesea conectate între ele prin vene încrucișate (anastomoze), sunt uneori scurt decurente, dar preponderent profund decurente la picior. Coloritul este mereu mai deschis ca cel al cuticulei.\n Piciorul: destul de robust, de o statură mai gracilă, cu 2 la 9 cm lungime și 0,4-1,6 cm grosime este uscat, neted, nepătat și adesea încarnat slab fibrilos alb, cilindric, nu rar și îndoit, fiind plin mai târziu împăiat pe dinăuntru. Nu prezintă un inel și nu se colorează prin rupere. \n Carnea: are un context ferm până la destul de fragil, de colorit asemănător cuticulei, în centru adesea albicios. Mirosul nu este remarcabil, și gustul blând. \n Caracteristici microscopice: are spori hialini (translucizi), neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod), netezi, groși, elipsoidali până sub-ovoidali nu constrânși, fără por germinal, având o mărime medie de 5,5-8 x 3-6 microni. Pulberea lor este preponderent albă, uneori crem-albicioasă. Basidiile sunt clavate, adesea înguste, cu 4 sterigme fiecare (în mod excepțional câteva doar cu 2 spori). Pileipellis este o cutis uscată. Himenoforul tramei este neregulat/iregular, format din elemente destul de scurte, cilindrice până umflate cu o dimensiune aproximativă de 20-150 x 3-15 microni. Cistidele (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) lipsesc. Stipitipellis este slab diferențiată. Conexiuni cu cleme sunt prezente.\n\nSpecii ale genului \nConform Index Fungorum, următoarele specii sunt clasificate în genul Cuphophyllus:\n{\| align=\"center\"\n\| valign=\"top\" \| \n Cuphophyllus acutoides (A.H.Sm. & Hesler) Lodge, Matheny & Sánchez-García (2013)\n Cuphophyllus adonis (Singer) Lodge & M.E.Sm. (2013) \n Cuphophyllus albidocinereus (Kalamees) Bon (1990) \n Cuphophyllus angustifolius (Murrill) Bon (1985) \n Cuphophyllus antillanus (Pegler) Courtec. (2004) \n Cuphophyllus apricosus (E. Horak) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus atlanticus J.B.Jordal & E.Larss. (2021) \n Cuphophyllus aurantiopallens (E.Horak) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus aurantius (Murrill) Lodge, K.W.Hughes & Lickey (2013) \n Cuphophyllus austropratensis (A.M.Young) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus basidiosus (Peck) Lodge & Matheny (2013) \n Cuphophyllus berkeleyi (P.D.Orton & Watling) Bon (1985) \n Cuphophyllus bicolor (Dennis) Lodge & S.A.Cantrell (2013)\n Cuphophyllus bondii Lebeuf & I.Saar (2021) \n Cuphophyllus borealis (Peck) Bon (1985)\n Cuphophyllus buccinulus (Speg.) Courtec. (2004) \n Cuphophyllus canescens (A.H.Sm. & Hesler) Bon (1990) \n Cuphophyllus canus (E.Horak) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus carcharias (E.Horak) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus cereopallidus (Clémençon) Bon (1985) \n Cuphophyllus cheelii (A.M.Young) J.A. Cooper (2023) \n\| valign=\"top\" \| \n Cuphophyllus cinerellus (Kühner) Bon (1985) \n Cuphophyllus cinereus (Pers.) Bon (1985) \n Cuphophyllus citrinopallidus (A.H.Sm. & Hesler) Bon (1991) \n Cuphophyllus colemannianus (A.Bloxam) Bon (1984) \n Cuphophyllus comosus (Cornelis Bas\|Bas]] & Arnolds) Lodge, Boertm. & E.Larss. (2020)\n Cuphophyllus delicatus (E.Horak) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus esteriae Voitk, I.Saar & E.Larss. (2020) \n Cuphophyllus ferrugineoalbus (Singer) S.A.Cantrell & Lodge (2008) \n Cuphophyllus flavipes (Britzelm.\|Britzelm.) Bon (1985) \n Cuphophyllus flavipesoides J.B.Jordal & E.Larss. (2021) \n Cuphophyllus fornicatus (Fr.) Lodge, Padamsee & Vizzini (2013) \n Cuphophyllus fuscescens (Bres.) Bon (1985) \n Cuphophyllus gloriae (G.Stev.) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus griseorufescens (E.Horak) Lodge & Padamsee (2013)\n Cuphophyllus grossulus (Pers.) Bon (1985) \n Cuphophyllus hygrocyboides (Kühner) Bon (1985) \n Cuphophyllus impurus (E.Horak) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus lacmus (Schumach.) Bon 1984 \n Cuphophyllus lamarum Voitk, Boertm. & I.Saar (2020) \n Cuphophyllus laranja Desjardin & B.A.Perry (2020) \n Cuphophyllus lepidopus (Rea) A.M.Ainsw. (2017) \n Cuphophyllus lilacinus (P.Karst.) Bon (1985) \n Cuphophyllus monteverdae (Bañares) & Arnolds E.Larss. (2021) \n\| valign=\"top\" \| \n Cuphophyllus nebularis Bon (1985)\n Cuphophyllus neopratensis Courtec. & Fiard (2005) \n Cuphophyllus niveicolor (Murrill) Courtec. (2004) \n Cuphophyllus niveus (Scop.) Bon (1984) \nCuphophyllus ochraceopallidus (P.D.Orton) Bon (1985) \n Cuphophyllus patinicolor (E.Horak) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus pegleri Lodge (1999) \n Cuphophyllus pratensis (Pers.) Bon (1985) \n Cuphophyllus pseudopallidus (Hesler & A.H.Sm.) Lodge, Boertm. & E. Larss. (2020) \n Cuphophyllus radiatus (Arnolds) Bon (1990) \n Cuphophyllus rainierensis (Hesler & A.H.Sm.) Lebeuf (2018) \n Cuphophyllus recurvatus (Peck) Lebeuf (2018) \n Cuphophyllus rigelliae (Velen.) Bon 1989 \n Cuphophyllus roseascens (E.Ludw. & [[J.G.Svensson\|J.G.Svenss.) Lebeuf (2018) \n Cuphophyllus roseipes (Massee) Lüderitz (2018) \n Cuphophyllus russocoriaceus (Berk. & T.K.Mill.) Bon (1985)\n Cuphophyllus salmonipes (G.Stev.) J.A.Cooper (2023) \n Cuphophyllus subradiatus (Schumach.) Bon (1985) \n Cuphophyllus subroseovenosus S.A.Cantrell & Lodge (2008) \n Cuphophyllus subviolaceus (Peck) Bon (1985) \n Cuphophyllus umbrinus (Dennis) Courtec. (2004) \n Cuphophyllus viola (J. Geesink & Bas) Bon (1989) \n Cuphophyllus virgineus (Wulfen) Kovalenko (1989) \n Cuphophyllus xanthochrous (P.D.Orton) Bon (1985) \n Cuphophyllus yacurensis Barili, C.W.Barnes & Ordoñez (2017) \n\|}\n\n Specii ale genului în imagini (selecție) \n\n Valorificare \nSpeciile ale genului Cuphophyllus'' sunt în majoritate comestibile dar numai puține de mare valoare culinară. În plus, multe soiuri au devenit rare, de aceea ar trebui fi cruțate și lăsate la loc.\n\nNote\n\nBibliografie \n Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)\n David Boertmann: „The Genus Hygrocybe”, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1996, ISBN: 978-87983-5811-4\n Britt Bunyard, ‎Tavis Lynch: „The Beginner's Guide to Mushrooms”, Editura Quarry Books, Beverly 2020, ISBN: 278-1-63159-911-8\n Massimo Candusso: „Hygrophorus s.l. Fungi Europaei”, vol. 6, Editura Libreria Basso, Alassio 1997, ISBN: 801-0-0000-0185-5\n Emanuele Campo: „Hygrophorus, Hygrocybe e Cuphophyllus del Friuli Venezia Giulia”, Editura Gruppo Micologico Sacilese, Venezia 2015, ISBN: 978-6-99000-317-7\n Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura HarperCollins, Chicago 1995, ISBN: 978-00022-0025-7\n Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8\n Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4\n Torbjørn Jørgen, Eef Arnolds: „Taxonomy, Ecology and Distribution of Hygrocybe (Fr.) P. Kumm. And Camarophyllopsis Herink Fungi, Basidiomycota, Hygrocybeae)”, în: „Bioscience”, vol. 54, 2004\n German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1* German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 3: „Ständerpilze. Blätterpilze I“, Editura Ulmer, Stuttgart 2001, p. 461, ISBN 978-3-8001-3536-1\n Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 58, ISBN 978-3-8427-0483-1\n Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde: Blätterpilze – Hellblätter“, Editura G. Fischer, Stuttgart 1983, ISBN: 978-3-4373-0531-3\n David Norman Pegler: „Agaric Flora of Sri Lanka”, Editura H.M. Stationery Office, Kew 1986, ISBN: 978-0-1125-0004-9\n Rolf Singer: „The Agaricales in Modern Taxonomy” în: „Liloa”, vol. 22, Editura J. Cramer, Vaduz 1975, ISBN: 978-3-7682-0143-8\n\nLegături externe \n \n Cuphophyllus, mai multe imagini\n Cuphophyllus aspecte micromorfologice\n\nCuphophyllus\nCiuperci saprofite \nCiuperci comestibile\nCiuperci comestibile\n1962 în știință" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Metroul din Torino?" }, { "from": "assistant", "value": "Metroul din Torino (în ) este un sistem de transport rapid care deservește orașul Torino. Este operat de Gruppo Torinese Trasporti (GTT), o companie publică controlată de municipalitatea din Torino. Sistemul cuprinde o linie de 15,1 km cu 23 de stații care leagă gara Fermi din Collegno cu Piazza Bengasi din Torino, în apropierea graniței cu municipiul Moncalieri.\n\nIstorie \nIstoria metroului din Torino pornește din anii 1930, când a fost propus primul proiect al unei căi ferate subterane. Cu toate acestea, doar o parte din primul tunel a fost construită, iar proiectul propriu-zis a fost dat deoparte. În prezent, tunelul face parte dintr-un sistem de parcare subterană.\n\nO nouă companie angajată în dezvoltarea unui sistem de metrou în Torino a fost fondată în anii 1960. Au fost realizate mai multe proiecte și studii de fezabilitate pentru o linie de metrou de 7 km sub centrul orașului și apoi pentru o linie care ar fi legat fabricile FIAT de cartierele din jur, dar în cele din urmă toate propunerile au fost respinse.\n\nLa mijlocul anilor 1980, a fost aprobată o nouă propunere pentru un sistem de 5 linii rapide de tramvai la nivel. Cu toate acestea, doar linia 3 planificată a fost construită în urma proiectului inițial, în timp ce celelalte au fost, în cele din urmă, construite fie ca linii de tramvai obișnuite, fără bandă dedicată, fie ca linii de autobuz.\n\nUn nou proiect a fost aprobat în 1995 pentru o linie care ar fi mers de la Campo Volo la granița de vest a orașului până la , gara principală din Torino. Proiectul a fost suspendat din lipsă de fonduri.\n\nProiectul pentru linia de metrou a fost reluat în aprilie 1999 cu un traseu mai lung, către bazat pe . Lucrările la linie au început la 19 decembrie 2000, ca parte a lucrărilor pentru Jocurile Olimpice de iarnă de la Torino 2006. Prima secțiune, de la Fermi la XVIII Dicembre a fost deschisă pe 4 februarie 2006, în timp ce a doua secțiune de la sud spre Porta Nuova a fost deschisă pe 5 octombrie 2007. Gara a fost deschisă mai târziu, pe 9 septembrie 2011. Ultima parte a liniei de la sud spre Lingotto a fost inaugurată la 6 martie 2011.\n\nExtensia sudică Lingotto – Bengasi \nDouă stații suplimentare, care ajung la limita de sud a orașului, au fost construite între 2012 și 2021. Acestea sunt Italia '61, care deservește noul sediu al regiunii Piemont și Bengasi, numită după piața sub care se află. Stațiile au fost deschise pe 23 aprilie 2021.\n\nCronologie\n\nRețea\n\nServiciu\n\nBilete \nDin mai 2018, biletul de călătorie unică costă 1,70 € și include linia urbană și linia suburbană pentru 100 de minute. Mai mult, orice formă de abonament de transport urban este valabilă și pentru sistemul de metrou.\n\nOre de funcționare \nDin 4 septembrie 2023 metroul funcționează de la ora 5:30 de luni până sâmbătă și de la ora 7.00 duminica și se închide la ora 22:00 de luni până joi, 1:30 vinerea și sâmbăta și 22:00 duminica.\n\nStoc rulant \n\n 58\n\nNote\n\nLegături externe \n \n Harta metroului Torino pe Google Earth cu geolocalizare\n \n \n Infrastructura metroului din Torino\n Metrotorino la UrbanRail. Net\n Site cu informații și imagine despre Metrotorino \n Metrotorino la metros.hu \n Fotografii\n Harta metroului Torino \n\nArticole cu surse în limba italiană (it)\nTransport automatizat\nTransport în Italia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Asta-i tot ce s-a întâmplat?" }, { "from": "assistant", "value": "Asta-i tot ce s-a întâmplat (titlul original: în ) este un film de vtineret, muzical britanic, realizat în 1963 de regizorul Don Sharp, protagoniști fiind actorii Tommy Steele, Michael Medwin, Angela Douglas și Bernard Bresslaw.\n\nRezumat \n\nAcest musical captivant pentru tineri îl prezintă pe Billy Bowles ca un coordonator de talente care a crescut ca orfan. Se întoarce în fiecare sâmbătă să se joace cu orfanii în locul în care a crescut. Sentimentalul Billy organizează o sesiune de înregistrări și un spectacol benefic pentru a ajuta instituția. El adună o mulțime de profesioniști în cântece și dans în spiritul lui Andy Hardy și oferă un spectacol pe care copiii nu îl vor uita niciodată. Billy atrage spectacolul cu dansuri și cântecele lui inspirate.\n\nDistribuție \n Tommy Steele – Billy Bowles \n Michael Medwin – Max Catlin \n Angela Douglas – Julie Singleton \n Jean Harvey – Delia \n Bernard Bresslaw – Parsons \n Walter Hudd – J.B. Magdeburg \n John Tate – Julian Singleton \n Janet Henfrey – April \n Richard Goolden – Lord Sweatstone\n Keith Faulkner – Mick \n Edward Cast – Hugh \n Anthony Dawes – Cyril Bong\n Barbara Clegg – domnișoara Ventnor\n Iris Russell – Nellie\n Abril Ward – Penny\n Jeffrey Chandler – Herbert\n Robert Dean – Geoff Munday\n\nMelodii din film \n „The Wind And The Rain” de Johnny De Little\n „The Dream Maker” de Tommy Steele\n „Meeting You” de Dick Kallman\n „Maximum Plus” de Tommy Steele and Marion Ryan \n „Somebody Else Not Me” de Shane Fenton și Fentones\n „Egg And Chips” de Tommy Steele\n „That's Livin' – That's Lovin'” de Marion Ryan\n „Day Without You” de Danny Williams \n „Flamenco” de Russ Conway\n „Summertime” de (Philip Green, Norman Newell)\n „Once Upon A Time In Venice” de - John Boulter\n „It's Summer” de Dai Francis\n „Watching All The World Go By” de Tony Mercer\n „The Boy On The Beach” de Carol Deene\n „It's Summer” de The George Mitchell Singers\n Final „The Dream Maker” de Tommy Steele And The George Mitchell Singers\n\nNote\n\nVezi și \n Listă de filme străine până în 1989\n\nLegături externe \n \n\nFilme din 1963\nFilme regizate de Don Sharp\nFilme în limba engleză\nFilme muzicale\nFilme de comedie\nFilme pentru tineret\nMarea Britanie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Brassica ruvo?" }, { "from": "assistant", "value": "Brassica ruvo cunoscută și sub numele de rapini, friarelli, sau broccoli raab este o legumă verde cruciferă, cu frunzele, mugurii și tulpinile fiind toate comestibile; mugurii seamănă oarecum cu broccoli, dar nu formează o căpățână mare. Rapini este cunoscut pentru gustul său amar și este asociat în special cu bucătăria mediteraneeană.\n\nClasificare \nOriginară din Europa, planta este un membru al tribului Brassiceae din Brassicaceae (familia muștarului). Rapini este clasificat științific ca Brassica rapa var. ruvo, sau Brassica rapa subsp. sylvestris var. esculenta. Napul și bok choy sunt soiuri (sau subspecii) diferite ale acestei specii.\n\nDescriere \nRapini are multe frunze cu vârfuri care înconjoară grupuri de muguri verzi care seamănă cu căpățâni mici de broccoli. Printre muguri pot să înflorească flori mici, galbene comestibile. Planta este o sursă de vitamine A, C și K, precum și de potasiu, calciu și fier.\n\nUtilizare culinară \n\nAroma de rapini a fost descrisă fiind ca de nucă, amară și înțepătoare, precum și cu aromă de migdale. Rapini are nevoie de puțin mai mult decât o tăiere la bază. Întreaga tulpină este comestibilă când este tânără, dar baza devine mai fibroasă pe măsură ce sezonul avansează. \n\nRapini este utilizat pe scară largă în bucătăria Romei, precum și în sudul Italiei, în special în regiunile Sicilia, Calabria, Campania, Apulia, În italiană, rapini se numeste cime di rapa sau broccoletti di rapa; în Napoli, leguma este adesea numită friarielli. În bucătăria portugheză, grelos de nabo sunt similare ca gust și textură cu broccoli raab. Rapini este popular și în regiunea Galiția din nord-vestul Spaniei; un festival de rapini (Feira do grelo) are loc în orașul As Pontes din Galicia în fiecare an, în luna februarie.\n\nRapini poate fi sotat sau fiert cu ulei de măsline și usturoi și uneori ardei iute și hamsii. Poate fi folosit ca ingredient în supă, servit cu orecchiette, alte paste, sau cârnați la tigaie. Rapini este uneori (dar nu întotdeauna) blanșat înainte de a fi gătit.\n\nÎn Statele Unite, rapini este popular în bucătăriile italo-americane; Frații D'Arrigo au popularizat ingredientul în Statele Unite și i-au dat numele de broccoli rabe. Broccoli rabe este o componentă a unor hoagies și sandvișuri submarine; în Philadelphia, un sandviș popular este friptura de porc în stil italian cu brânză provolone, broccoli și ardei. Poate fi o componentă a preparatelor cu paste, mai ales când este însoțită de cârnați italieni.\n\nNote \n\nBucătăria italiană\nLegume\nLegume cu inflorescență\nLeguminoase comestibile\nLegume fructe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Nemzeti Bajnokság II 1942–1943." }, { "from": "assistant", "value": "Nemzeti Bajnokság II 1942–1943 sau liga a doua maghiară sezonul 1942–1943, a fost al 38-lea sezon desfășurat în această competiție.\n\nIstoric și format \nLiga a doua a fost formată din 5 serii: Matia (est), Rakoczi (nord), Zrinyi (sud), Széchenyi(vest) și Wesselényi(centru). Doar în seria Matia au evoluat echipe românești.\n\nSeria Matia \n\nSeria s-a numit Matia de la regele Matia, cunoscut în istoriografia românească ca regele Matei Corvin.\nEchipele participante au fost din 8 orașe: \nBaia Mare: AS,\nBichișciaba: Năzuința, Ciabai \nBudapesta: AS Stăruința, AS Dunakeszi Magyarság, AS Zuglói Danuvia, AS Goldberger, AS Poștașul, AS Ganz \nCluj: CFM, Bastionul\nDebrețin: CS Feroviar, \nOradea: RGM Stăruința \nSatu Mare: AS și \nTârgu Mureș: AS \n\nDoar Cluj și Budapesta au avut mai mult de o echipă. \n\nSpielman și Bodola de la CA Oradea au făcut parte din echipa sezonului ligii a doua.\n\t\n(C) Campioana CS Feroviar Debrețin a promovat în NB I(prima ligă maghiară).\n* S-a retras.\n\nSurse:\n\n\"Sport national\"/\"Nemzeti Sport\" din 04.06.1943.\n\nCalificări pentru promovarea în prima ligă maghiară\n\n(P) Au promovat.\n\nVezi și\n Prima ligă maghiară 1942–1943\n Prima ligă maghiară\n Liga a 2-a maghiară\n Liga a 3-a Maghiară 1942–1943\n\nReferințe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Triadă (grup criminal)?" }, { "from": "assistant", "value": "Triada (în ) este numele dat grupurilor transnaționale de crimă organizată cu sediul în Republica Populară Chineză și active inclusiv în diaspora.\n\nTriada Hong Kong este diferită de organizațiile criminale din China continentală. În China antică, triada era una dintre cele trei societăți secrete majore. A stabilit filiale în Macao, Hong Kong, Taiwan și comunități chineze de peste mări. Cunoscute sub numele de „organizații criminale din China continentală”, ele sunt de două tipuri majore: „forțe întunecate” (grupuri slab organizate) (chineză: 黑恶势力; pinyin: Hēi è shìlì; lit. „forțe malefice”） și „societăți negre” \" (chineză: 黑社会; pinyin: Hēishèhuì) (organizații criminale mai mature). Două trăsături care disting o societate neagră de „forțele întunecate” obișnuite sau de bandele criminale de nivel scăzut sunt măsura în care organizația este capabilă să controleze piețele locale și gradul de protecție a poliției care poate fi obținut. Triada Hong Kong se referă la organizațiile criminale tradiționale care operează în (sau provin din) Hong Kong, Macao, Taiwan și țările și regiunile din Asia de Sud-Est, în timp ce grupurile de crimă organizată în China continentală sunt cunoscute ca „grupuri criminale din China continentală”.\n\nDe-a lungul istoriei lor, s-a presupus de multă vreme că triadele au legături cu diferitele încarnări ale autorităților oficiale chineze.\n\nNote" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Hipodromul Tokyo?" }, { "from": "assistant", "value": "\n\nPrezentare generală \nTokyo Racecourse este o pistă de curse din Japonia care este deținută de .Istoria sa este veche. Există încă din epoca Hipodromului Meguro.Hipodromul Tokyo are două curse, unul pe gazon și unul pe pământ și este unul dintre puținele hipodromuri care permite atât curse pe gazon, cât și pe pământ.Traseul este în sens invers acelor de ceasornic, lungimea unei ture pe iarbă este de 2083,1 metri (numerele pentru cursul A sunt folosite pentru distanța cursului cu iarbă), iar lungimea liniei drepte este de 525,9 metri.\n\nLista curselor organizate \n\n・GⅠ　Cupa Japoniei (Internațional)　・GⅠ　Premiul împăratului (primăvară)\n\n・GⅠ　Premiul împăratului (toamna)\n\n・GⅠ　Tokyo Yushun Japan Derby (prima din 3 curse de armăsari japonezi)\n\n・GⅠ　Yushunma Oaks (primul din 3 titluri japoneze de cai feminin)・GⅡ　Memorialul Meguro\n\n.\n\nTraseul de pământ este cel mai lung dintre orice hipodrom din Japonia atât în ceea ce privește distanța pe tur, cât și distanța în linie dreaptă până la linia de sosire. Urcurile și coborâșurile sunt aproape la fel ca și cursul de iarbă, dar tronsonul drept final are o diferență de înălțime de 2,4 m, care este mai mare decât cursul de iarbă." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Maloe Martovo, Pavlovo?" }, { "from": "assistant", "value": "Maloe Martovo (în ) este o localitate rurală din cadrul , raionul Pavlovo.\n\nSatele Rusiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Șcedrovka, Pavlovo." }, { "from": "assistant", "value": "Șcedrovka (în ) este o localitate rurală din cadrul , raionul Pavlovo, regiunea Nijni Novgorod.\n\nSatele Rusiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Greater Sudbury?" }, { "from": "assistant", "value": "Greater Sudbury, numit oficial City of Greater Sudbury, este un oraș din provincia Ontario, Canada. Cu peste 160.000 de locuitori este cel mai mare oraș din regiunea Ontario de Nord.\n\nOrașul Greater Sudbury a fost înființat în anul 2001 prin fuzionarea orașelor Sudbury, Capreol, Nickel Centre, Onaping Falls, Rayside-Balfour, Valley East și Walden precum și a mai multor comune neîncorporate.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n \n\nOrașe din Canada\nProvincia Ontario, Canada" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Kekaumenos." }, { "from": "assistant", "value": "Kekaumenos (în ) este numele de familie al unui autorului bizantin mai putin cunoscut, autorul cărții intitulate Strategikon. Această carte a fost scrisă în jurul anilor 1075-1078. Spre deosebire de alte cărți bizantine cu nume similare, aceasta nu este strict un manual militar, ci conține sfaturi generale referitoare la afaceri militare, administrare și gospodărie, ilustrate adesea cu exemple din evenimentele secolului al XI-lea. Kekaumenos era de origine georgiano-armeană și era nepotul conducătorului () provinciei Hellas. În ciuda speculațiilor, nu există dovezi concrete că ar fi același cu faimosul general bizantin Katakalon Kekaumenos din secolul al XI-lea sau că ar fi fiul acestuia. \n\nSocrul său a fost Nikulitzas Delphinas, stăpânul orașului Larisa, care a participat la răscoala vlahilor din Tesalia în 1066. Istoricul din secolul al XI-lea, Kekaumenos, scria despre patria originară a vlachilor, care se afla „de-a lungul Dunării și [...] de-a lungul Sâvului, unde trăiesc astăzi sârbii”. El i-a asociat pe vlachi cu daci și bessii. A făcut acest lucru într-un stil arhaic al epocii, numind regiunea balcanică și Macedonia drept \"Dacia\". Din descrierea sa este clar că a confundat Dacia Traiană și Dacia Aureliană, precum și locuitorii acestora.\n\nNote\n\nBibliografie \n\n \"Byzantine Siege Warfare in Theory and Practice\" by Eric McGeer from The Medieval City under Siege\n Logos Nouthetetikos, or Oration of Admonition to an Emperor by William North\n\n \n\nScriitori bizantini\nAnul decesului lipsă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Andromaca jelindu-l pe Hector?" }, { "from": "assistant", "value": "Andromaca jelindu-l pe Hector este o pictură în ulei pe pânză din 1783 a artistului neoclasic francez Jacques-Louis David. Tabloul înfățișează o imagine din Iliada lui Homer, înfățișând-o pe Andromaca, consolată de fiul ei, Astianax, plângându-l pe soțul ei, Hector, care a fost ucis de Ahile. Acest tablou, prezentat la 23 august 1783, i-a adus lui David alegerea în Académie Royale în 1784.\n\nReferințe \n\nPicturi din 1783\nPicturi realizate de Jacques-Louis David" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Beethoven Ring?" }, { "from": "assistant", "value": "Beethoven Ring (în ) este un premiu în domeniul muzicii clasice creat în 2004, acordat în fiecare an de asociația culturală germană Bürger für Beethoven.\n\nPrezentare \nBeethoven Ring („Inelul Beethoven”) este acordat în fiecare an începând din 2004 de către asociația culturală Bürger für Beethoven („Cetățeni pentru Beethoven”), cu sediul în Bonn, locul de naștere al lui Ludwig van Beethoven. Premiul își propune să răsplătească „tinerii muzicieni promițători”. Câștigătorul este una dintre cele mai tinere cinci personalități artistice care au interpretat o lucrare de Beethoven în timpul Festivalului Beethoven.\n\nLaureați \nCeremonia de decernare a premiului Beethoven Ring are loc ca parte a unui concert de caritate în sala de muzică de cameră a casei lui Beethoven din Bonn. Fiecare inel este unicat și realizat manual din aur roz de 18 carate și argint sterling..\n\nDe la prima decernare, câștigătorii au fost:\n\nNote\n\nLegături externe \n\nDistincții germane\nFondări în 2004\nBeethoven" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Recensământul din 1897 din Imperiul Rus?" }, { "from": "assistant", "value": "Recensământul din 1897 a devenit primul și singurul recensământ general al Imperiului Rus. A costat statul șapte milioane de ruble. Rezultatele recensământului au fost publicate în 89 de volume cu titlul general „Primul recensământ general al Imperiului Rus în 1897”.\n\nPreliminarii \n\nÎn secolul al XIII-lea, mongolo-tătarii au recensat populația Rusiei de trei ori - în 1245, 1257 și 1274. Conform acestor recensăminte, populația Rusiei de atunci este estimată la aproximativ 10 milioane. Populația imperiului rus în 1710 în timpul domniei lui Petru I a fost estimată la 15 milioane de oameni.\n\nDe la începutul secolului al XVIII-lea au început să fie efectuate controale și recensăminte ale populației care au devenit relativ regulate. În total, au fost efectuate 3 mari recensăminte administrative și polițienești ale populației - în 1858, 1863, 1885. Înainte de 1918, Înregistrările nașterilor, căsătorilor și decese) erau efectuate de organizațiiile religioase. Toate aceste tipuri de înregistrări ale populației sunt consideerate inexactitate. \n\nÎn 1870, proiectul pentru un recensământ al populației întregii Ruse a fost discutat la Primul Congres al Statisticienilor din întreaga Rusie, și în 1876 la sesiunea a VIII-a a Congresului Internațional de Statistică. La 26 februarie 1877, proiectul „Regulamentului privind recensământul general național”, elaborat de o comisie din subordinea Ministerului Finanțelor, a fost înaintat Consiliului de Stat, unde hu a fost discutat din cauza izbucniriii războiuui ruso-turc din 1877-1878 e. După 18901 necesitea de a avea cifre exacte asupra populației imperiului a devenit mai acută.\n\nPregătirea recensământului \n\nLa 5 iunie 1895, proiectul Regulamentului privind recensământul a fost aprobat de împăratul Nicolae al II-lea.\n\nOrganizarea lucrărilor pregătitoare pentru recensământul populației a fost încredințată Comisiei principale de recensământ a Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului Rus. Comisia a fost condusă de ministrul Afacerilor Interne. Responsabilitățile ei au inclus:\n\n întocmirea formularelor si instructiunilor de recensamant;\n trimiterea de persoanal suplimentar la fiecare sectie de recensamant pentru a consolida agentiile locale;\n determinarea și repartizarea sumelor necesare alocate pentru recensământ;\n rezolvarea neînțelegerilor și a reclamațiilor.\n\nAu fost înființate comisii în provincii, raioane și orașe mari. Guvernatorii au fost numiți președinți ai comisiilor provinciale.\n\nGuvernatorii au fost însărcinați cu următoarele atribuții:\n\n organizează comisii provinciale (regionale) cel târziu la 1 octombrie 1896 și comisii pentru uezduriînainte de 5 octombrie 1896;\n depunerea la Comisia Centrală de Recensământ a listelor membrilor comisiei de recensământ provinciale (regionale),;\n transmiterea către uezduri a listelor localităților iar pentru orase a listelor subunităților administrative pentru care trebuiau prezentate rezultatele recensâmântului. \n\nComisiile provinciale trebuiau să controleze distribuirea corectă și la timp a formularelor de recensământ. S-au format comisii speciale în orașele Sankt Peterburg, Moscova, Varșovia, Nikolaev, Kronstadt, Odesa, Sevastopol și Kerci.\n\n instrucțiuni pentru enumeratorii rurali;\n numărul de copii ale formularelor de recensământ A și B, coperti formularelor I și formularului II, declarații de numărare a populației necesare pentru recensământ;\n un certificat care să ateste identitatea sa de ghișeu, servietă și articole de papetărie.\n\nPartea tehnică a recensământului \n\nA fost elaborat o serie de documente pentru nevoile recensământului:\n\n instrucțiuni pentru guvernatori;\n instrucțiuni către comisiile județene și orășenești;\n instrucțiuni de la conducătorii de secții de recensământ;\n instrucțiuni pentru recenzor;\n instrucțiuni pentru efectuarea unui recensământ al clădirilor, instituțiilor și unităților din Casa Imperială.\n\nProbleme economice ale pregătirii recensământului \n\nPentru nevoile recensământului, Comisia Centrală a comandat peste 40 de mii de livre de hârtie pentru formulare, 60 de mii de călimări și 60 de mii de serviete pentru recensământul rural. În vara anului 1896 s-a hotărât închirierea unei clădiri în Sankt Peterburg, unde urma să fie centralizate dateie recensământului. Chiria a fost stabilită la 28 de mii de ruble pe an pentru o perioadă de 4 ani.\n\nEfectuarea recensământuiui \nRecensământul a fost efectuat la 28 ianuarie 1897. Formularele de recensământ au fost completate în prealabil. În mediul rural, f0rnele erau completate la birourile de recensâmânt cu 20-30 de zile înainte de ziua recensământului, iar în orașe se distribuiau fișele proprietarilor de apartamente cu 5-10 zile înainte de începerea recensământului. Începând din ziua recensământului, recenzorii au parcurs din nou prin zonele de care răspundeau,, au clarificat informațiile și au modificăt datee din formulaele completate îh cazul îh dare apăruseră modificărt în componența familiei ii după prima vizită. În mediul rural au fost alocate 4 zile pentru aceasta, iar în orașe - 2 zile. Apoi, în 4-5 zile, recehzorii au pus materialele în ordine și le-au predat șefului secției de recensământ. Adunările rurale au accelerat semnificativ verificarea materialelor colectate de către birourile rurale. Pentru gradele militare inferioare ale armatei și marinei, formularele de recensământ au fost completate de autoritățile militare sau navale, iar pentru ofițeri - de către aceștia\n\nDatele recensământului au fost strict confidențiale. La sfârșitul recensământului, formularele de recensământ au fost împachetate în saci de călătorie cântărind între 3 și 5 livre și trimise pe calea ferată la Comisia Principală de Recensământ din Sankt Peterburg. Fiecare balot era marcat cu un număr și numele provinciei. În balot a fost inclusă o factură cu indicarea detaliată a materialului (uezd, oraș etc.).\n\nPractic, din cauza nivelului redus de alfabetizare a populației, majoritatea formularelor au fost completate de recehzori. În total, la lucru au participat până la 150 de mii de recehzori, cu care au fost completate 30 de milioane de formulare. Recenzorii trebuiau să completeze formularele de recensământ cu cerneală.\n\nȘeful zonei de recensământ era obligat să verifice formularele de recensământ primite de la recenzori asigurându-se că erau incluse toate casele sau zonele populate și, că rezultatele erau complete și corect r înscrise în formularele de recensământ. Apoi rezultatele au fost sintetizate. Formularul de sinteză trebuia să fie completat în termen de două săptămâni de la data primirii materialului de la recenztori și trimis comisiei de recensământ a uezdului. La rândul ei, această comisie avea responsabilitiatea de a verifica materialele de recensământ și calculele efectuate de șefii unităților de recensământ și de a elabora rezultate preliminare ale recensământului. După aceea, rezultatele complete au fost trimise Comisiei Principale de Recensământ.\n\nDupă colectarea datelor, informațiile din formularele de recensământ au fost codificate folosind simboluri speciale și apoi transferate pe un cartele perforat>e care au fosst prelucrate cun mașinilor electrice de calcul Hollerith. În general, costul total al recensământului a fost de aproximativ 6-7 milioane de ruble.\n\nPrelucrarea rezultatelor și fiabilitatea acestora \nToate formularele de recensământ au fost trimise Comitetului Central de Statistică, care cuprindea mai multe departamente în care lucrau 2.600 de persoane. Prelucrarea a fost efectuată cu o mașină electrică Hollerith, fusese utilizaă cu succees în timpul recensămintelor din Statele Unnite ale Americii și din Austro-Ungaria. Echipamentul cuprindea un tabulator, 30 de perforatoare și 2 sortatoarere - pentru gruparea cărților perforate după una sau mai multe caracteristici. e. Fiecare cartelă perforată corespundea unei singure persoane și, de aceea, era numită cartelă personală. \n\nRecensământul populației nu a putut servi drept model pentru utilizarea mașinilor Hollerith din mai multe motive: calificarea insuficientă a personalului, lipsa de asistență din partea autorităților locale, formalizarea insuficientă a înregistrărilor.\n\nDezavantajele recensământului populației \nLa recensământul din 1897 sunt vizibile rămășițe ale sistemului de iobăgie. Astfel, alături de populația efectivă - prezentă și permanentă - la recensământ a luat în considerare și populația înregistrată.\n\nCompletarea formularelor în limba maternă a fost admisibilă doar în cazurile în care respondentul nu cunoștea limba rusă, astfel încât informațiile despre numărul de persoane care pot citi în limba maternă și numărul minorităților naționale nu sunt suficient de exacte.\n\nDeoarece recensământul a fost efectuat iarna, numărul de muncitori este subestimat din cauza reducerii sezoniere a acestora în Altai în industria minieră și prelucrarea lemnului. Datorită calculului formal al populației urbane, locuitorii multor centre industriale care nu au locuit în orașe au fost clasificați locuitorica rurali Această situație s-a ivit la Ijevsk, Nijni Taghil și alte fabrici din Urali, Orehovo și Zuevo și alte sate industriale din zona centrală cu până la 10 mii de oameni. Totodată, capitalele de yezd mici, cu o populație mai mică de 1 mie, de locuitori erau considerate orașe.\n\nInformațiile culese în timpul recensământului cu privire la religie au fost nesatisfăcătoare. În primul rând, mulți sectanți și-au ascuns apartenența la sectă, dându-se drept ortodocși, iar în al doilea rând, unele autorități locale au forțat populația să se înregistreze ca ortodocși.\n\nAproape nicio lucrare explicativă în rândul populației nu a fost efectuată cu privire la sensul și scopul recensământului populației, ceea ce a dat naștere la multe zvonuri, zvonuri, tulburări și chiar rezistență deschisă la recensământ.\n\nRecensământul din posesiunile din Asia Centrală ale Imperiului Rus este, de asemenea, departe de a fi exact și complet și conține o serie de deficiențe semnificative:\n\nRezultatele recensământului \n\nPopulația Imperiului Rus era de 125.680.682 de locuitori. Densitatea populației în întregul imperiu era de 6,7 persoane pe 1 verstă pătrată. Vârsta medie a populației era de 21,16 ani. Populația a fost dominată de persoane în vârstă de muncă (20-60 ani): 44,9% bărbați și 44,5% femei. Au fost 101,05 femei la 100 de bărbați. 39,5% dintre locuitorii imperiului erau căsătoriți. Mărimea medie a familiei era de 5,8 persoane. 8,5% din familii au avut servitori sau angajați. 77,5% din populație eraut țărani, 10,7% burghezi, cazaci și nobili - 1,5% negustori \n\nÎn momentul recensământului, locuiau în orașe 16.579.694 de locuitori (13% din populația totală). Iar 2.315.820 de locuitori se aflau în 6.369 de așezări extraurbane cu peste 2.000 de locuitori. În Sankt Petersburg, Moscova, Varșovia și Odesa erau 3.391.018 locuitori, sau 20,5% din totalul populației urbane a imperiului. 78,9% din populația părții europene a Imperiului Rus era analfabetă și erau de 2,2 ori mai multe femei analfabete decât bărbați. Cel mai mare oraș a fost Sankt Petersburg (1.264.920 de locuitori), cel mai slab populat a fost Turukhansk (212 de locuitori). Cel mai mare număr de localiăți se aflau în provinciile europene (672 de orașe și 491.848 de sate), cel mai redus sunt în Asia Centrală (46, respectiv 7.663). După limba maternă, populația era repartizată astfel: 44,31% - Veiikorușu, 17,81% - Maloruși, 6,31% - Polonezi, 4,68% - Belarusi, 4,0% - Semiți , 14,06% - Ural-Altaieni , 1,97% - naționalități izolate după limbă, 0,07% - popoare culturale ale Orientului Îndepărtat. Confesional, imperiul a fost reprezentat de ortodocși și vechi credincioși - 69,9% din locuitori, musulmani - 10,8%, catolici - 8,9%, protestanți - 4,8%, evrei - 4,0%, budiști - 0,3%.\n\nPentru referință: orașe ale Imperiului Rus cu o populație de peste 50 de mii de locuitori conform rezultatelor recensământului\n\n(orașele din granițele Federației Ruse moderne sunt evidențiate îh portocaliu )\n\nDupă ocupație \n\n Oficiali și trupe 1,5 (0,7)\n Cler și profesii liberale 0,7 (0,9)\n Chiriași și pensionari 1,3 (0,9)\n Închiși și prostituate și necunoscute 0,6 (0,3)\n Comercianți 1,6 (3,4)\n Căi de comunicare și comunicare 0,7 (1,2)\n Serviciu privat, servitori, zilieri 3,4 (2,4)\n Agricultură 18,2 (75,5)\n Industrie 5.2 (7.1)\n\nTotal independent 33,2 (cu membrii familiei - 92,4). Total - 125,6\n\nNote \n\nDemografia Rusiei\nRecensăminte în Rusia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărCompus de douăsprezece antiprisme pentagramice?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de douăsprezece antiprisme pentagramice este un compus poliedric uniform realizat dintr-un aranjament simetric de 12 antiprisme pentagramice într-un dodecaedru.\n\nAre indicele de compus uniform UC45.\n\nConstrucție \nPoate fi construit din două forme enantiomorfe ale compusului de șase antiprisme pentagramice, cu care are în comun aranjamentul vârfurilor.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările pare cu un număr par de minusuri în opțiunile „±”.\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de antiprisme\n Compus de trei antiprisme pătrate\n Compus de șase antiprisme pătrate\n Compus de șase antiprisme pentagonale\n Compus de douăsprezece antiprisme pentagonale cu libertate de rotație\n Compus de șase antiprisme pentagramice\n Compus de șase retroprisme pentagramice\n Compus de douăsprezece retroprisme pentagramice cu libertate de rotație\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C8: Antiprismatics Sadsid\n\nantiprisme douăsprezece pentagramice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Asediul Benderului?" }, { "from": "assistant", "value": "Asediul cetății Bender a fost o importantă bătălie a războiului ruso-turc din 1768-1774. După un asediu de două luni, cetatea otomană a fost capturată de trupele ruse.\n\nContext\nOrașul a fost ocupat de turci în 1538 de la Țara Moldovei, pe locul vechii cetăți moldovenești Tighina fiind ridicată cetatea otomană păstrată în prezent. Benderul a deținut un loc important în sistemul otoman de fortificații de la nord de Dunăre. Pe timp de pace acesta era un centru important de colectare a informațiilor de ordin politic și militar referitoare la Polonia și Rusia, dar și loc de unde se supravegheau statele vasale (Hanatul Crimeii, Țara Muntenească, Țara Moldovei).\n\nÎn 1769, orașul Bender avea în jur de 5.000 de locuitori. Efectivul militar al garnizoanei cetății în anul 1769 constituia 200 de ostași, numărul lor, în februarie 1770, fiind sporit semnificativ până la derularea ostilităților.\n\nDesfășurare\nAsediul cetății, care era o fortăreață importantă a Imperiului Otoman, a început la 15 iulie 1770 și a durat două luni. Garnizoana, numărând peste 12 mii de oameni, inclusiv ieniceri, a rezistat armatei ruse de aproape 33 de mii de oameni (18.567 de infanterie, 10.673 de cavalerie, 3.574 de oameni în trupe de artilerie și ingineri). Comandantul Armatei a 2-a, contele Panin, spera inițial să forțeze cetatea să se predea prin înfometare și foc de tun. Bombardamente deosebit de intensive de către ruși au avut loc între 22 și 29 iulie.\n\nÎn ajunul asaltului planificat pentru 15 septembrie, bombardamentele s-au intensificat, iar în oraș au izbucnit incendii. Pe 15 septembrie, o mină de mari dimensiuni (400 kg. de praf de pușcă) plasată sub zid a fost detonată, iar o parte din zidul cetății s-a prăbușit din cauza exploziei. În noaptea de 16 septembrie, Panin a dat ordinul pentru asaltul general. Lupta aprigă din orașul cuprins de flăcări a durat toată noaptea; până dimineața, apărătorii supraviețuitori ai cetății și-au depus armele. În timpul atacului, aproximativ 7 mii de turci au fost uciși, restul au fost luați prizonieri. Pierderile rusești în timpul cuceririi cetății s-au ridicat la 6 mii de oameni, dintre care 1.672 uciși. Capturarea acestei cetăți a devenit cea mai sângeroasă bătălie pentru partea rusă pe parcursul întregului război.\n\nConsecințe\nRezultatul capturării cetății a fost trecerea întregului spațiu dintre Nistru și Prut (Basarabia) sub control rusesc. Pentru operațiunea reușită, Panin a fost distins cu Ordinul Sfântului Gheorghe, gradul I.\n\nCuriozități\nEmelian Pugaciov a luat parte la asediul Benderului în grad de cornet. O altă persoană cunoascută care a participat la capturarea cetății a fost viitorul erou al invaziei franceze a Imperiului Rus din 1812, Mihail Kutuzov. Printre captivii capturați în cetate s-au numărat două fete-surori turcești, Salha și Fatma, pe care un maior turc le-a dăruit prietenului său, proprietarul rus Afanasi Bunin. Cea mai mică dintre sclave, Fatma, care avea 11 ani, a murit un an mai târziu, iar sora ei mai mare, în vârstă de 16 ani, a supraviețuit și a dat naștere fiului stăpânului ei, care a devenit cunoscutul poet rus din sec. al XIX-lea, Vasili Jukovski.\n\nNote\n\nBibliografie \n Николай Шефов. Битвы России. Военно-историческая библиотека. — М., 2002.\n Петров А. Н. Война России с Турцией и Польскими конфедератами с 1769—1774 год: в 5 томах. — СПб.: Тип. Э. Веймара, 1866—1874.\n Бендеры // Военная энциклопедия : [в 18 т.] / под ред. В. Ф. Новицкого … [и др.]. — СПб. ; [М.] : Тип. т-ва И. Д. Сытина, 1911—1915.\n\nLegături externe\n Localitatea de baștină în epoca modernă (Bender)\n Militarii otomani din Bender la sfârșitul secolului al XVIII-Lea. Cazul lui Abrail (Vasile Abramov), fiul fui Ali-Ag.\n\nIstoria Tighinei\nBătăliile Rusiei\nBătăliile Imperiului Otoman\nBătăliile Hanatului Crimeii\nBătăliile Moldovei\n1770" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre YFK Gaia?" }, { "from": "assistant", "value": "YFK Gaia (n. 06 Decembrie 1990, Tuzla, România), este un trapper, rapper, cântăreț și compozitor român. \n\nPrimele conexiuni cu muzica le are în anul 2005, ca membru al trupei Sens Opus. În 2010 începe cariera solo, lansând primul lui MixTape numit \"Cea mai rară carte\"\n\nViața și carieră \nYFK Gaia (născut Decembrie 6, 1990) Este un artist român, cântăreț, inginer de sunet și compozitor în labelul Vibe Music. Artistul a început cariera în 2010, primul MixTape numit \"Cea mai rară carte\".\n\nÎn 2018 își înființează propiul label numit \"Vibe Music\" unde produce, mixează și masterizează muzică atât pentru el cât și pentru alți artisti.\n\nPe 9 martie 2020, lansează albumul Avant Garde, primul album din cariera sa. Pe album colaborează cu Marhell, Alexandru Casandra, Pedro Guerero și ingienrul de top Beau Vallis din Statele Unite. Albumul conține 10 melodii, pe el se regăseste și single-ul \"Lângă tine\"\n\nDiscografie \nPe 13 Noiembrie 2020, lansează cel de-al doilea album din cariera sa numit \"Pași de dans\". Un album care conține mai multe genuri muzicale cum ar fi: Trap, Rap, Rock, Lo-Fi, House, Disco.\n\nPe 7 aprilie 2021, lansează primul \"film\". Un EP intitulat \"Insomnii\" Conține 3 melodii care sunt legate una de cealaltă.\n\nPe 5 noiembrie 2021 lansează albumul numit \"Crima perfectă\". Albumul conține 11 melodii. Pe acest album se regăsesc single-urile \"Trădare\" și \"Fără regrete\". Singel-urle apar și în publicația HipHopLive.ro\n\n11 martie 2022, lansează un EP cu 7 melodii numit \"Prea Murdar\" Un Ep experimental, care conține muzică Trap și House totodată. Ep-ul a fost făcut într-o singură sesiune de înregistrări, în 1 Martie 2022.\n\n9 ianuarie 2023, lansează EP-ul numit \"LxxU\" care inseamnă \"Love You\". Conține 6 melodii de dragoste.\n\n22 septembrie 2023, lansează albumul \"Un simplu om\", album care conține 13 melodii. Pentru acest album a filmat 8 videoclipuri muzicale.\n\nAlbume de studio" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Limba Tyap?" }, { "from": "assistant", "value": "Tyap este un dialect important la nivel regional în zona Plateau a Nigeriei. Este cunoscut și prin exonimul Hausa sub numele de Katab sau Kataf. Este cunoscut și sub numele sub-dialectelor sale, inclusiv Sholyio, Fantswam, Gworok, Takad, „Mabatado” (Tyap „adecvat”), Tyeca̱rak și Tyuku (Tuku). Potrivit lui Blench (2008), dialectul Jju — cu mai mulți vorbitori — pare a fi o formă de Tyap (deși vorbitorii săi sunt diferiți din punct de vedere etnic).\n\nDistribuție \nVorbitorii nativi Tyap se găsesc în principal în zonele din Jema'a, Kaura și Zangon Kataf, iar comunități de vorbitori se găsesc și în Kachia și Kauru, în statul Kaduna din sud, și Riyom (în special vorbitorii Takad) în Statul Plateau din Nigeria. Există, de asemenea, comunități mari vorbitoare de tyap în zonele guvernamentale locale Kaduna South și Chikun. În analiza sa Skoggard (2014) a prezentat distribuția poporului Atyap (Katab) din Nigeria și a inclus în ea zone din: Niger, Nasarawa, statele Kaduna și FCT.\n\nClasificare și dialecte \nMeek (1931:2) a sugerat că Katab (Atyap), Morwa (Asholyio), Ataka (Atakad) și Kagoro (Agworok) vorbesc o limbă comună; iar mai târziu, McKinney (1983:290) a comentat că Kaje ar trebui să fie inclusă cu cele de mai sus, datorită asemănărilor lingvistice și culturale împărtășite. Murdock (1959) a clasificat Kagoro (Gworok) și alte dialecte care cuprind grupul actual de limbi Tyap drept „Nigeriană din Plateau”, în ramura sa „Semi-Bantu” a „subfamiliei Bantoid” din „Stocul Negritic”. Tyap și Jju au fost plasate de Greenberg (1963) sub ramura „Plateau II” a familiei de limbi Benue-Congo. Mai târziu, Gerhardt (1974) a făcut o reconstrucție a ramurii lingvistice, atribuind-o drept „proto-Podis”. Din nou, în 1989, Gerhardt a plasat Tyap și Jju sub subgrupul Sud-Central, grupul Central, ramura Plateau, o diviziune a limbilor Benue-Congo. Achi (2005) a declarat că Atyap vorbesc o limbă din grupul Kwa din familia lingvistică Benue-Congo. Cu toate acestea, conform lui Bitiyong, YI, în Achi și colab. (2019:44), Grupul Kataf (o clasificare veche) căreia îi aparține limba Tyap, este membru lingvistic din Podișul de Est. El a mers mai departe, sugerând că, folosind o scară de timp glotocronologică stabilită pentru limbile Yoruba și Edo și vecinii lor, separarea Grupului Kataf în dialecte distincte și grupuri de dialecte ar necesita mii de ani. S-a mai menționat că:\n\nobservând în continuare că aceasta indică faptul că\n\nUlterior, el a rezumat că implicația pentru Tyap este că a fost nevoie de mii de ani pentru a se separa, în aceeași locație geografică generală, de cele șase dialecte cele mai strâns înrudite și a declarat că, ca subunitate, a fost nevoie probabil de mai multe mii de ani să se separe de alți membri ai „grupului Kataf” precum Gyong, Hyam, Duya și Ashe (Koro), care sunt puțin inteligibili pentru ei. Stabilitatea limbii și a altor trăsături culturale din această regiune a Nigeria este recunoscută de cercetători.\n\nFonologie \nAlfabetul Tyap ( Zwunzwuo A̱lyem Tyap ji ) avea 39 de litere, așa cum a fost redactat de Tyap Literacy Committee (TLC) la începutul anilor 1990:\n\nO analiză mai nouă, din 2018, a redus diagrama alfabetică de bază Tyap la 24, după cum urmează:\n\nVocalele \n\nCele șapte vocale ale lui Tyap pot fi sunete monoftongi scurte sau lungi. Limba are cinci (sau șase) diftongi: .\n\nConsoane \nLimba are peste 80 de sunete consoane monografice și digraf labializate și palatalizate, clasificate în modificări fortis și lenis.\n\nExpresii și propoziții comune \n\nComparând procentele înrudite dintre Kaje (Jju), Katab („Mabatado” Tyap) și Kagoro (Gworok) din lista de cuvinte Swadesh constând din 118 elemente ale vocabularului de bază de bază, Wurm (1971) a afirmat că procentele înrudite indică că cele trei grupuri etnice vorbesc dialecte din aceeași limbă.\n\nProcente de înrudiți pe lista de cuvinte Swadesh: Wurm (1971).</br>\n\nCu o comparație suplimentară a terminologiilor lor de rudenie, McKinney (1983:291), după ce a comparat 174 de intrări dintre cele trei de mai sus, a găsit că doar opt dintre ele sunt neînrudite.\n\nNumerele \n\n 0: / / \n 1: (de asemenea, )\n 2: (de asemenea, )\n 3: (de asemenea, )\n 4: (de asemenea, )\n 5: (de asemenea, )\n 6: \n 7: \n 8: (sau )\n 9:\n\n10 până la 100 \nNumerele de la 11 la 19 sunt create prin adăugarea de la 1 la 9 la 10 cu din mijloc (deseori scurtat în pronunție la și următorul a̱, de exemplu în , fiind tăcut) la numărul alăturat, dar de obicei fiecare cuvânt este scris în întregime: de ex. (15).\n\n 10: \n 11: \n 12: \n 13: \n 14: \n 15: \n 16: \n 17: \n 18: \n 19: \n\nNumerele 20, 30, 40, 50, 60, 70, 80 și 90 sunt formate prin înlocuirea prefixului de la 2 la 5, atașat la „ \" (zece) cu n-, cu el însuși luând prefixul n- peste tot:\n\n 20: \n 30: \n 40: \n 50: \n 60: \n 70: \n 80: (sau )\n 90: \n\nAlte numere se formează prin adăugarea 1–9, similar cu numerele de la 10 la 19:\n\n 91: \n 92: \n 93: \n 94: \n 95: \n 96: \n 97: \n 98: \n 99:\n\nLimbi înrudite \nO listă de cercetare numită „Lista de 100 de cuvinte Swadesh” prezentată de Shimizu (1975:414) arată că Tyap (Katab) se aseamănă în procente cu limbile Plateau și Jukun începând de la cel mai mare la cel mai mic: 72% cu Izere ( Izarek), 66% cu Rigwe, 50% cu Chara, 49% cu Berom, 42% cu Tarok, 41% cu Pyem, 41% cu Ninzam, 39% cu Kuche, 39% cu Eggon, 38% cu Ibunu, 37% cu Rindre și 34% cu Jukun.\n\nPe cale de dispariție \nCercetările au arătat că limba Tyap este clasificată ca una dintre limbile pe cale de dispariție.\n\nUn studiu realizat de Ayuba (2014) a arătat că Tyap este pe cale de dispariție. Limba hausa și netransmiterea limbii Tyap de către generația mai veche de Atyap către generația mai tânără au contribuit la punerea în pericol a limbii Tyap.\n\nStudiul a recomandat, printre alte măsuri, ca Asociația de Dezvoltare Comunitară Atyap (ACDA) să înființeze un comitet pentru a conștientiza necesitatea ca populația Atyap să se organizeze și să-și salveze limba și să lucreze pentru înființarea de școli unde adulții în vârstă ar putea oferi ajutor copiilor în folosirea limbii Tyap.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n\nArticole cu surse în limba germană (de)\nLimbi nigero-congoleze\nLimbi pe cale de dispariție" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Facultatea Urbanism și Arhitectură a Universității Tehnice a Moldovei?" }, { "from": "assistant", "value": "Facultatea Urbanism și Arhitectură (FUA) este una dintre facultățile Universității Tehnice a Moldovei.\n\nÎn prezent FUA este principala structură universitară de stat din țară care pregătește specialiști în domeniul arhitecturii și urbanismului.\n\nIstorie \nFacultatea Urbanism și Arhitectură, ca structură aparte, a fost deschisă în august 1972. Aici a fost concentrată pregătirea universitară la toate specialitățile din domeniul construcțiilor și lucrărilor aferente. FUA are însă o istorie anterioară deoarece, specialitățile și catedrele existau deja de câțiva ani în cadrul Facultății Construcții, înființată odată cu fondarea în anul 1964 a Institutului Politehnic din Chișinău, în baza Facultății de Inginerie și Tehnologie a Universității de Stat, fondate în anul 1959.\n\nÎn anul 1968 a avut loc prima promoție de ingineri-tehnologi cu specializarea „Materiale și elemente de constructive” (actualmente specialitatea „Ingineria materialelor și articolelor de construcție”).\n\nÎn anul 1970 a avut loc prima promoție de arhitecți și ingineri cu specializarea „Inginerie urbană” (actualmente specialitatea „Urbanism și amenajarea teritoriului”).\n\nÎn anul 1972, pe baza specialităților „Arhitectură, inginerie urbană”, „Materiale și elemente de constructive”, „Drumuri auto” și „Alimentări cu apa și canalizări”, a fost înființată Facultatea Urbanism și Arhitectură. La faza inițială, în cadrul facultății se făcea pregătirea cadrelor cu studii universitare numai prin învățământul cu frecvență la zi, de aceea în același an a fost deschisă și Facultatea Construcții pentru învățământul cu frecvență redusă și învățământul seral.\n\nLa momentul fondării Facultății Urbanism și Arhitectură, în cadrul acesteia au fost incluse catedrele: Arhitectură, Tehnologia materialelor și elementelor de construcție, Mașini și mecanisme pentru construcții, Inginerie sanitară, Drumuri auto. În anul 1974 au fost înființate Catedra construcții arhitectonice și Catedra desen, pictură și sculptură.\n\nÎn anul 1975 a avut loc prima promoție de ingineri cu specializarea „Drumuri auto” (actualmente specialitatea „Căi ferate, drumuri și poduri”).\n\nÎn anul 1976 a avut loc prima promoție de ingineri cu specializarea „Alimentări cu apă și canalizări” (actualmente specialitatea „Ingineria și protecția apelor”).\n\nÎn anul 1978 Catedra inginerie sanitară a fost divizată în: Catedra alimentări cu apă și canalizări și Catedra alimentări cu căldură și gaze, ventilație.\n\nÎn anul 1980 a fost fondată Catedra bazele arhitecturii, cu funcția pregătirii inițiale a arhitecților.\n\nÎn anul 1981 a avut loc prima promoție de ingineri cu specializarea „Alimentări cu căldură și gaze, ventilație” (actualmente specialitatea „Ingineria sistemelor de alimentare cu căldură și gaze, ventilație”).\n\nDin anul 1987 până în anul 1997 în cadrul FUA a funcționat și Catedra geometrie descriptivă și desen, care la momentul actual este afiliată la altă facultate.\n\nÎn anul 1988 Catedra arhitectură, Catedra bazele arhitecturii și Catedra desen, pictură și sculptură au fuzionat în Catedra arhitectură. În același an a fost lichidată și Facultatea Construcție pentru secția cu frecvență redusă și secția serală, studenții căreia au fost transferați la facultățile corespunzătoare.\n\nDin anul 1989 până în anul 1996 în cadrul Facultății a funcționat și Catedra sisteme automatizate de proiectare în construcții, care ulterior a fost lichidată.\n\nÎn anul 1996 a avut loc prima promoție de ingineri cu specializarea „Mașini și mecanisme în constructive” (actualmente specialitatea „Inginerie mecanică în construcții”).\n\nÎn anul 1997 Catedra drumuri auto și Catedra mașini și mecanisme pentru construcții au fuzionat în Catedra căi ferate, drumuri și poduri.\n\nÎn anul 2000 a avut loc prima promoție de ingineri-manageri cu specializarea „Inginerie și management în protecția mediului” (actualmente specialitatea „Ingineria mediului”), iar Catedra alimentări cu apă și canalizări a fost transformată în Catedra ecotehnie, management ecologic și ingineria apelor „UNESCO/Cousteau”.\n\nÎn anul 2001 a avut loc prima promoție de ingineri cu specializarea „Tehnologia produselor din ceramică și sticlă”.\n\nÎn anul 2003 a început pregătirea specialiștilor cu studii universitare la specialitatea „Design interior în domeniul de formare profesională arhitectură și urbanism”. Prima promoție la această specialitate este planificată pentru anul 2007.\n\nÎn anul 2006 a fost înființată Catedra design interior.\n\nÎn mai 2015 Senatul Universității a aprobat decizia colectivului privind reformarea structurii Facultății. În baza catedrelor au fost formate Departamentul Arhitectură; Departamentul Drumuri, Materiale și Mașini pentru Construcții; Departamentul Alimentare cu Căldură, Apă, Gaze și Protecția Mediului.\n\nÎn aprilie 2016, la inițiativa șefilor de Programe Design Interior și Urbanism, Departamentul Arhitectura a fost divizat în Departamentul Arhitectura și Departamentul Urbanism și Design Urban.\n\nDin anul 1964 până în prezent au fost pregătiți peste 10 mii de specialiști, inclusiv 8344 la învățământ cu frecvență la zi și 2520 la învățământul cu frecvență redusă și învățământul seral.\n\nDepartamente \n\n Urbanism și Design Urban\n Alimentare cu Căldură, Apă, Gaze și Protecția Mediului\n Ingineria Infrastructurii Transporturilor\n Arhitectura\n\nStudii\n\nPrograme de studii licență: \n\n Arhitectura\n Planificarea urbană și regională\n Design interior\n Căi ferate, drumuri, poduri\n Ingineria sistemelor termice, de gaze și climatizare pentru clădiri\n Arhitectură peisajeră și amenajarea spațiilor verzi\n\nPrograme de studii master: \n\n Managementul sistemelor de inginerie sanitare și protecția mediului\n Drumuri, materiale și mecanizare în construcții\n Urbanism și amenajarea teritoriului\n Ingineria instalațiilor de asigurare a microclimei în clădiri\n Designul interiorului\n\nPrograme de studii doctorat: \n\n Mecanica corpului solid\n Materiale de construcții, elemente și edificii\n Rețele inginerești în construcții\n Arhitectura clădirilor și edificiilor\n Mașini și echipamente tehnice\n Design de interior, mediu și arta peisajului\n\nUniversitatea Tehnică a Moldovei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Balaban?" }, { "from": "assistant", "value": "Balaban se poate referi la:\n\n Balaban (instrument azer), instrument de suflat\n\nNume de familie \n Alexandru T. Balaban (n. 1931), profesor, inginer și chimist român\n Alper Balaban (1987-2010), fotbalist turco-german\n Claudia Balaban (n. 1941), specialist în domeniul biblioteconomiei și bibliografiei din Republica Moldova\n Florin Balaban (n. 1968), jucător român de badminton\n Marian Balaban (n. 1942), deputat român\n Ștefan Balaban (1890-1962), general român\n Valeriu Balaban (n. 1961), magistrat din Republica Moldova" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Charles Stewart Rolls." }, { "from": "assistant", "value": "Charles Rolls () a fost un pionier britanic în domeniul aviației și automobilismului. El este cel mai cunoscut pentru cofondarea companiei Rolls-Royce în 1904, împreună cu Henry Royce.\n\nRolls a fost pasionat de aviație și a fost unul dintre primii britanici care a efectuat zboruri cu avioanele fraților Wright. Din păcate, în 1910, Charles Rolls a devenit prima persoană din Marea Britanie care a murit într-un accident aviatic, la vârsta de 32 de ani. Cu toate acestea, moartea sa nu a oprit dezvoltarea companiei Rolls-Royce, care a devenit ulterior renumită pentru producerea automobilelor de lux și a motoarelor aeronautice de înaltă performanță.\n\nNote \n\nNașteri în 1877\nDecese în 1910" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Cupa Ungariei 1943-1944?" }, { "from": "assistant", "value": "Cupa Ungariei 1943-1944 (în ) a fost cel de-al 21-lea sezon al competiției anuale de fotbal din Ungaria, cu meciuri eliminatorii de fotbal. Este singura dată când o echipă românească a jucat o finală de cupă națională din altă țară.\n\nSemifinale \n\n Ferencváros FC - Újpest.\n\nFinala\n\nRejucarea\n\nReferințe\n\nVezi și \n Prima Ligă Maghiară 1943–1944\n\nU\nFotbal în Ungaria" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Vitus (film)." }, { "from": "assistant", "value": "Vitus (titlul original: în ) este un film muzical dramatic elvețian, realizat în 2006 de regizorul Fredi M. Murer, protagoniști fiind actorii Teo Gheorghiu, Bruno Ganz, Julika Jenkins și Urs Jucker.\n\nRezumat \n\nVitus este un copil aparent normal, dar părinții lui descoperă treptat marea sa inteligență (IQ 180). De la vârsta de șase ani, cântă la pian cu virtuozitate și joacă șah cu măiestrie. În cele din urmă, părinții lui (Helen și Leo) decid să-l înscrie la o școală de muzică pentru oameni cu calități mari în acest domeniu. În ceea ce privește studiile școlare, nu vor să-l înscrie la o școală pentru supradotați, ci trebuie să urce o clasă unde împărte notele cu elevi mai mari pe care îi depășește la inteligență și pentru care trebuie să sufere consecințele.\n\nToate aceste evenimente nu fac decât să-l facă nefericit pe Vitus, care simte fericirea doar în compania bunicului său, un bunic iubitor și neliniștit pasionat de aviație și tâmplărie.\nLa vârsta de 12 ani, Vitus decide să sară din balconul casei lor, cu aripi din placaj făcute de bunicul său, pentru a avea un accident și a arăta că lovitura la cap l-a transformat într-un copil cu inteligență normală. Acest fapt o va cufunda pe mama lui într-o mare depresie și doar bunicul său va descoperi înșelăciunea, dar îi promite să o țină secret tot restul vieții sale.\n \nÎn sfârșit, dragostea față de părinți, bunicul și Isabel, fosta lui bonă de care se simte profund îndrăgostit, îl vor determina să-și folosească adevărata inteligență pentru a-i ajuta, depășindu-și frustrarea și asumându-și calitățile intelectuale și realitatea pe care i-a oferit-o lui natura.\n\nDistribuție \n Fabrizio Borsani – Vitus Hozen (la 6 ani)\n Teo Gheorghiu – Vitus (la 12 ani) \n Bruno Ganz – bunicul\n Julika Jenkins – Helen von Holzen (mama)\n Urs Jucker – Leo von Holzen (tatăl)\n Eleni Haupt – Luisa\n Kristina Lykowa – Isabel (la 12 ani)\n Tamara Scarpellini – Isabel (la 19 ani)\n Norbert Schwientek – Hoffmann sen.\n Daniel Rohr – Hoffmann jun.\n Heidy Forster – Gina Fois, profesoara de pian\n Stefan Witschi – proprietarul\n Livia S. Reinhard – educatoarea de la grădiniță\n Susanne Kunz – învățătoarea\n Daniel Fueter – directorul conservatorului\n Thomas Mathys – medicul\n Ursula Reiter – neurologa\n Annelore Sarbach – dna. rector\n Adrian Fuhrer – profesorul de matematică\n Frank Demenga – dr. Knaak\n Stefan Schertenleib – Jens\n Andreas Krämer – mecanicul de avioane\n\nMelodii din film \n Etüde op. 35 Nr. 5 in F-Dur (Allegro barbaro) de Charles-Valentin Alkan, interpretată de Teo Gheorghiu\n Islamej – Fantasie orientaloă de Mili Balakirev\n Rondo a-Moll KV 511 de W. A. Mozart\n Lichtstück Nr. 4 de Mario Beretta\n Etüde de Carl Czerny\n Alborada del gracioso de Maurice Ravel\n Sonata K. 263 de Domenico Scarlatti\n Album pentru tineret de Robert Schumann\n Rhapsodia ungară Nr. 6 de Franz Liszt\n La Campanella de Franz Liszt\n Concertul pentru pian în la minor op. 54 de Robert Schumann (scena finală)\n Variațiunile Goldberg de J. S. Bach\n Lichtstück Nr. 1 de Mario Beretta\n Requiem în re minor, KV 626 de W. A. Mozart (Lacrimosa)\n Nutbush City Limits de Tina Turner\n\nPremii și nominalizări\n\nPremii \n 2006 – Premiul publicului la Roma, Los Angeles și Chicago\n 2007 – Premiul Cinematografiei elvețiene - Cel mai bun film de ficțiune\n 2007 – Premiul publicului la Soleure\n 2007 – Berlinală - Ursul de bronz\n\nNominalizări \n 2006 – Vancouver\n 2006 – Sao Paulo\n 2007 – Premiile Academiei Europene de Film\n\nAprecieri\n\nBibliografie \n ;\n\nNote\n\nVezi și \n Listă de filme străine până în 1989\n\nLegături externe \n \n\nFilme din 2006\nFilme regizate de Fredi M. Murer\nFilme în limba germană\nFilme elvețiene\nFilme dramatice\nFilme muzicale\nFilme despre pianiști" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Yolanda a Austriei?" }, { "from": "assistant", "value": "Arhiducesa Yolande a Austriei (n. Prințesa Yolande Marie Jeanne Charlotte de Ligne; ) a fost o prințesă austriacă și soția arhiducelui Carl Ludwig al Austriei.\n\nFamilie \nYolande s-a născut la Madrid ca a doua fiică a lui Eugène, al 11-lea prinț de Ligne și a soției sale Philippine de Noailles (1898–1991). Tatăl ei a fost ambasadorul Belgiei în India între 1947 și 1951, ambasador în Spania între 1951 și 1958 și șeful uneia dintre cele mai influente familii nobiliare din Belgia din punct de vedere istoric. A murit în 1960.\n\nFiecare dintre cei doi frați ai lui Yolande au devenit Prințul de Ligne (Baudouin, al 12-lea Prinț de Ligne și Antoine, al 13-lea Prinț de Ligne). Antoine este tatăl lui Michel, al 14-lea Prinț de Ligne și al Prințesei Christine, soția prințului Antônio de Orléans-Braganza (al doilea în linie la defunctul tron brazilian). Fiica cea mică a lui Antoine poartă numele lui Yolande.\n\nBiografie\n\nCăsătoria și copii \nLa 17 ianuarie 1950, la Château de Belœil, Belgia (sediul familiei Casei de Ligne), Yolande s-a căsătorit cu arhiducele Carl Ludwig al Austriei (1918–2007). Cel de-al cincilea copil al ultimului împărat al Austriei, Carol I și soția sa, Zita de Bourbon-Parma, Carl Ludwig și Yolande au fost iubiți din copilărie. Invitații la nuntă au fost fratele cel mai mare al lui Carl Ludwig, prințul moștenitor Otto (pretendent la tronul Habsburgilor), precum și membri ai altor o jumătate de duzină de familii regale; reprezentanți ai familiei regale belgiene nu au participat însă. Cuplul a plecat în luna de miere în Florida, stabilindu-se în cele din urmă în New York City, unde Carl Ludwig a lucrat pentru Fundația Rockefeller.\n\nAu avut patru copii:\n\n Arhiducele Rudolf (n. 1950), s-a căsătorit cu baroneasa Hélène de Villenfagne de Vogelsanck (n. 1954) la Bruxelles la 3 iulie 1976, familia lor luându-și apoi reședința în Belgia. La 29 mai 1978, el și copiii săi și descendenții săi de linie masculină au fost încorporați în nobilimea Belgiei prin scrisori regale patentate cu stilul Alteței Serene și titlul ereditar „Prinț de Habsburg-Lorena”.\n Arhiducesa Alexandra (n. 1952); căsătorită cu ambasadorul chilian la Sfântul Scaun Héctor Riesle Contreras. Au trei copii.\n Arhiducele Carl Christian (născut în 1954) s-a căsătorit cu Prințesa Marie Astrid a Luxemburgului la 6 februarie 1982 la Luxemburg. Au cinci copii.\n Arhiducesa Maria Constanza (născută în 1957) s-a căsătorit cu Franz Josef, prințul von Auersperg-Trautson . Au patru fiice.\n\nYolande a împlinit 100 de ani pe 6 mai 2023 și a murit la Bruxelles pe 13 septembrie.\n\nNote\n\nBibliografie \n \n Coddington, John Insley, \"The Franco-American Ancestry and Connections of the Archduchess Yolande of Austria: Murat, Fraser, Noailles et al.,\" The American Genealogist, 64 (July 1989): 171–78.\n\nNașteri în 1923\nDecese în 2023\nRomano-catolici belgieni\nArticles containing French-language text" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Nimic nou pe frontul de vest (roman)." }, { "from": "assistant", "value": "Nimic nou pe frontul de vest (în ) este un roman scris de Erich Maria Remarque și publicat în 1929. Unul dintre cele mai de succes romane a căror acțiune se petrece în Primul Război Mondial și a fost tradus în aproape toate limbile din lume. Autorul a folosit o frază caracteristică propagandei de război ca titlu al cărții.\n\nLa vârsta de optsprezece ani, în 1917, Remarque a fost trimis pe front, unde a fost rănit la piciorul stâng, mâna dreaptă și gât. A fost internat într-un spital militar și a rămas acolo până la sfârșitul războiului. A fost trimis acasă când avea douăzeci de ani. Alături de contemporanii săi, nu văzuse nimic altceva pe lume decât școala și frontul. Romanul este povestea acestei generații, suferința și deziluzia lor.\n\nSimbol al pacifismului german, romanul devine rapid un bestseller și este urmat de alte romane ale lui Remarque în aceeași serie, precum Întoarcerea și Trei camarazi.\n\nAutorul, urmărit în anii 1930 de către militanții nazismului din cauza pacifismului pe care îl etala, a emigrat în Elveția, iar ulterior în Statele Unite. Cartea sa a fost arsă în timpul arderilor din Germania nazistă din 1933, la trei luni după ascensiunea lor la putere.\n\nRezumat\nPaul Bäumer este un tânăr german de 19 ani. După ce a fost supus unei spălări patriotice a creierului de către profesorul lor, Kantorek, el și toți colegii săi se înrolează voluntar în armata imperială germană.\n\nDupă zece săptămâni de antrenament, întâlnirea cu celebrul caporal Himmelstoss și brutalitatea vieții de pe front îi vor face pe Paul și pe prietenii săi să descopere că idealurile lor de patriotism și naționalism sunt reduse la clișee nepotrivite pentru lumea reală. Sub revelația războiului, tânărul soldat se simte trădat de conducătorii săi.\n\nPaul povestește urâciunile războiului: tranșeele sunt invadate de șobolani sau complet distruse de obuze. Fericit că are permisiunea, Paul se întoarce acasă, dar este înțeles doar de mama lui care nu-i pune întrebări. Întors din permisie, este fericit că nu și-a pierdut niciunul dintre prieteni.\n\nForțat să se maturizeze brusc la vârsta de 19 ani, Paul pune la îndoială referințele morale care i-au fost insuflate și se întreabă cum, cel care nu a cunoscut niciodată altceva decât război, va putea duce o viață normală odată ce acest dezastru se va termina.\n\nSuferința fizică este împinsă la paroxism, cadavrele sunt dezbrăcate și tăiate, rupte în bucăți de artilerie, iar soldații speră să fie răniți, acestea reprezentând un bilet de întoarcere în spatele liniei frontului. Apare o fraternitate în suferință între bărbații care exprimă ceea ce trăiesc pe front, pentru că oamenii din spatele frontului sunt incapabili să înțeleagă ce li se întâmplă. Ei merg la război aproape fericiți, mândri că își servesc țara.\n\nEcranizări\n Nimic nou pe frontul de vest (1930)\n Nimic nou pe frontul de vest (2022)\n\nNote\n\nLegături externe\n\n CliffsNotes\n Spark Notes\n Schneider, Thomas: All Quiet on the Western Front (novel) (2014) la 1914–1918-online: International Encyclopedia of the First World War.\n\nRomane din 1929\nRomane de Erich Maria Remarque\nRomane germane\nRomane despre Primul Război Mondial" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie The Brave and the Bold?" }, { "from": "assistant", "value": "The Brave and the Bold este o revistă de benzi desenate americană, publicată de DC Comics ca serie continuă, din august 1955, la finele Epocii de Aur a benzilor desenate, până în iulie 1983. A fost urmată de două miniserii, în 1991 și 1999, și a fost reluată ca titlu antologic în curs de desfășurare în 2007 și 2023. Focusul publicației a variat de-a lungul timpului, dar cel mai adesea prezenta echipe formate din supereroii Universului DC.\n\nPublicații\n\nVolumul 1\nPrimul volum al seriei a cuprins 200 de numere, publicate în perioada august/septembrie 1955 - iulie 1983. Inițial, The Brave and the Bold a fost o serie antologică care prezenta povești de aventură din vremuri apuse, cu personaje precum Silent Knight, Viking Prince, Golden Gladiator și Robin Hood. Odată cu numărul 25, seria a fost reinventată ca titlu de probă pentru noi personaje și concepte, începând cu Suicide Squad, creată de scriitorul Robert Kanigher și artistul Ross Andru. Gardner Fox și Joe Kubert au creat o nouă versiune a lui Hawkman în numărul 34 (februarie-martie 1961), personajul primind propriul titlu trei ani mai târziu.\n\nEditorul evreu cu origini românești, Julius Schwartz, i-a angajat pe Gardner Fox și pe artistul Mike Sekowsky pentru a crea Liga Dreptății din America. Echipa a debutat în The Brave and the Bold #28 (februarie-martie 1960) și, după alte două apariții în acest titlu, a primit propria serie.\n\nSeria a fost schimbată odată cu numărul 50, ca titlu de team-up între personaje consacrate. Începând cu numărul 59, The Brave and the Bold a devenit, în mod specific, o carte de team-up Batman, cu „Cavalerul negru” ca punct central al cărții. Acest lucru s-a datorat popularității serialului de televiziune Batman. După numărul 74, The Brave and the Bold a fost exclusiv un titlu de team-up Batman până când s-a încheiat, odată cu numărul 200.\n\nAlăturarea lui Robin, Kid Flash și Aqualad în numărul 54 (iunie-iulie 1964), semnat de scriitorul Bob Haney și artistul Bruno Premiani, a dus la crearea grupului Tinerii Titani. Cei trei eroi au apărut ulterior sub numele de „Tineri Titani” în numărul 60 (iunie-iulie 1965), semnat de Haney și artistul Nick Cardy, și au fost însoțiți de sora mai mică a lui Wonder Woman, Wonder Girl, în prima ei apariție.\n\nPersonajul Metamorpho a fost creat de Haney și artista Ramona Fradon pentru The Brave and the Bold #57 (decembrie 1964-ianuarie 1965).\n\nNumărul #100 (februarie-martie 1972) i-a prezentat pe Batman și „4 co-staruri celebre” (Lanterna Verde, Săgeata Verde, Canarul Negru și Robin) într-o poveste scrisă de Haney și Aparo.\n\nPersonajul Nemesis, cunoscut și sub numele de Thomas Tresser, a debutat într-o povestire de rezervă de opt pagini, în numărul 166 (septembrie 1980), scrisă de Cary Burkett și desenată de Dan Spiegle. Personajul Tresser a fost creat de Burkett în 1979, și numit după un actor cu care Burkett locuia în New Hampshire.\n\nVolumul 2\nÎn perioada decembrie 1991 - iunie 1992, The Brave and the Bold a revenit sub forma unei miniserii de șase numere cu Green Arrow, Question și The Butcher. Miniseria a fost scrisă de Mike Grell și Mike Baron.\n\nVolumul 3\nDC Comics a resuscitat titlul Brave and the Bold ca o altă ongoing series, în aprilie 2007. Hotărând că va fi o serie de team-up aleatorie, și nu o serie de team-up Batman, primul scenarist al publicației a fost Mark Waid, care a rămas la conducerea titlului pentru primele 16 numere. Primul episod, „The Lords of Luck”, l-a implicat pe Batman într-un team-up cu Lanterna Verde, Hal Jordan. Povestea descria personajele unindu-și forțele cu diverse alte personaje în urmărirea cărții Destinului, cu apariții ale lui Supergirl, Lobo, Cărăbușul Albastru, Legiunea Supereroilor, Adam Strange și Challengers of the Unknown. Al doilea episod a reluat firul narativ, dar s-a concentrat pe povești de sine stătătoare.\n\nDupă plecarea lui Waid, Marv Wolfman a preluat ștafeta pentru o poveste în două părți, în care Supergirl și Raven se luptau cu fiul lui Triumph, în timp ce David Hine și Doug Braithwaite au realizat un episod de patru numere în care au apărut Hal Jordan și Phantom Stranger. În continuare, Dan Jurgens a scris numărul 23, cu Booster Gold și Magog. La fel ca și seria lui Wolfman, această perioadă s-a remarcat prin colaborările dintre supereroii DC și personajele Milestone Media. Scenaristul Matt Wayne și artistul Howard Porter au colaborat la un team-up între Static și Black Lightning, iar Adam Beechen și Roger Robinson au scris un altul cu Hardware și Cărăbușul Albastru. Ultimul număr Milestone a fost o colaborare între Xombi și Spectre, realizată de John Rozum și Scott Hampton.\n\nÎn septembrie 2009, titlul a fost preluat de J. Michael Straczynski și artistul Jesus Saiz cu numărul 27, care a prezentat o colaborare între Batman și Dial H For Hero. La fel ca în numerele Milestone, s-a intenționat ca seria lui Straczynski să prezinte personajele Red Circle Comics licențiate de la Archie Comics. Această idee a fost în cele din urmă abandonată. În urma primului număr, Straczynski a semnat colaborări între: Barry Allen și Blackhawk; Joker și Atom; Hal Jordan și Doctor Fate; Batman și Brother Power; Aquaman și Etrigan; și Barbara Gordon, Wonder Woman și Zatanna, care a servit ca o piesă însoțitoare a romanului grafic Batman: The Killing Joke al lui Alan Moore.\n\nAdaptări\n\nTeleviziune\nUn episod din serialul de animație The Superman/Aquaman Hour of Adventure a fost intitulat „The Brain, the Brave and the Bold”, în care Aquaman se luptă cu un răufăcător numit „Brain”.\nThe Brave and the Bold a fost folosit ca titlu pentru un episod în două părți din primul sezon al serialului Justice League. Titlul se referă la personajele Flash (Wally West) și Green Lantern (John Stewart), în legătură cu cea de-a doua miniserie cu Barry Allen și Hal Jordan în aceste roluri.\nUn serial de animație bazat pe conceptul Brave and the Bold a fost difuzat între 14 noiembrie 2008 și 18 noiembrie 2011. Serialul îl prezintă pe Batman făcând echipă cu diverse personaje din Universul DC (Aquaman, Canarul Negru, Cărăbușul Albastru, Doctor Fate, Pisica Sălbatică, Săgeata Verde, etc.), la fel ca în primul volum al seriei de benzi desenate. Tonul serialului este semnificativ mai blând decât precedentele Batman: Serialul de Animație și The Batman.\n Cel de-al optulea episod din sezonul trei al serialului Arrow se intitulează „The Brave and the Bold”. Episodul este un crossover cu The Flash, și prezintă un team-up al personajelor principale din ambele seriale.\nÎn crossover-ul Crisis on Infinite Earths, Lex Luthor numește echipa formată din el și Marv Novu/The Monitor drept „The Brave and The Bold”.\n\nNote\n\nLegături externe\n \n \n \n \n The Brave and the Bold la Mike's Amazing World of Comics\n\nAntologii de benzi desenate\nBenzi desenate de Gardner Fox\nBenzi desenate de Robert Kanigher\nReviste de benzi desenate publicate în Statele Unite ale Americii" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Eugen Kantor?" }, { "from": "assistant", "value": "Eugen Kantor (n. 1947, Arad - d. 15.09.2023), zis și Enzi sau Jeni Kantor, a fost un culturist de performanță român și notabil sportiv arădean. \n\nS-a născut în Arad în anul 1947. A câștigat peste 100 de medalii la competiții naționale și internaționale, dintre care 33 - de aur. Campion național și internațional, a fost laureat în anul 1992 cu distincția de ,,Maestru al Sportului’’. \n\nA concurat la concursuri și la vârstă înaintată, luând locul 3 în 1997 (la 50 de ani) la categoria de 80 kg seniori sau medalia de bronz în 2009 (la 62 de ani) la Campionatul European, categoria masters de peste 60 de ani. Alte titluri câștigate sunt cele de campion balcanic, vicecampion la masters (la Istanbul), Cupa României sau Cupa „Libertății”.\n\nS-a retras pe plan local din concursuri în 2016 și pe plan național la Campionatele Naționale de Culturism Masters din 2019.\n\nA decedat în data de 15 septembrie 2023.\n\nNote\n\nLegături externe\n\nNașteri în 1948\nDecese în 2023\nCulturiști români" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Pan Pacific Open 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "Pan Pacific Open 2023 – Simplu a avut loc în a doua jumătate a lunii septembrie 2023. Treizeci și două de jucătoare s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Tokyo, Japonia, jucat în exterior, pe terenuri cu suprafață dură. Șase dintre ele și-au asigurat participarea prin calificare. Liudmila Samsonova a fost campioana en-titre, dar a pierdut în runda a doua în fața Ekaterinei Alexandrova.\n\nVeronika Kudermetova a învins-o în finală pe Jessica Pegula, cu 7–5, 6–1 și a câștigat titlul de simplu la Pan Pacific Open 2023.\n\nAceasta a fost ultima apariție la profesioniști a fostului număr 30 mondial, japoneza Misaki Doi.\n\nCapi de serie\nPrimii doi capi de serie intră direct în runda a doua. Cele două semifinaliste de la Guadalajara – Sakkari și Garcia – au primit, de asemenea, un bye în runda a doua.\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucătoare calificate\n\nLucky loser\n\nRezultate calificări\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nA cincea calificare\n\nA șasea calificare\n\nAlte informații\n\nWild card\n Anna Kalinskaia\n Moyuka Uchijima\n\nRetrageri\n Magda Linette → înlocuită de Petra Martić\n Karolína Muchová → înlocuită de Anhelina Kalinina\n Karolína Plíšková → înlocuită de Marta Kostiuk\n Markéta Vondroušová → înlocuită de Linda Nosková\n Belinda Bencic → înlocuită de Tatjana Maria \n Barbora Krejčíková → înlocuită de Cristina Bucșa\n Natsumi Kawaguchi → înlocuită de Sakura Hosogi (LL)\n Elena Rîbakina → înlocuită de Himeno Sakatsume (LL)\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n Calificări\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Centură de siguranță." }, { "from": "assistant", "value": "Centura de siguranță este un dispozitiv care împiedică pasagerii unui automobil sau aerovehicul de a fi proiectați înainte, în cazul unui accident.\n\nÎn aviație, centura de siguranță este utilizată la decolare și la aterizare, în timpul zborurilor acrobatice sau de luptă, la trecerea printr-o zonă turbulentă sau în cazul aterizărilor și amerizărilor forțate.\n\nIstoric \nCentura de siguranță a fost inventată la începutul secolului al XIX-lea de inginerul englez George Cayley, care o folosea pentru planorul său. Centura în trei puncte a fost inventată în anul 1959 de inginerul suedez Nils Bohlin, aceasta fiind folosită pe automobilele Volvo începând din același an. După brevetarea invenției, compania Volvo a pus-o la dispoziția tuturor, pentru a încuraja implementarea acesteia în masă și salvarea de vieți.\n\nNote \n\nTehnologii de siguranță a autovehiculelor\nSiguranța autovehiculelor\nInvenții engleze" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Kareni?" }, { "from": "assistant", "value": "Karenii, cunoscuți și cu numele de kayin sau kariang, sunt un grup de popoare vorbitoare de limbi sino-tibetane. Grupul în ansamblu este eterogen și disparat, deoarece multe grupuri karene nu se se identifică ca făcând parte dintr-o comunitate culturală sau lingvistică. Aceste grupuri karene locuiesc în principal în statul Kayin, în sudul și sud-estul Myanmarului. Karenii reprezintă aproximativ șapte procente din populația birmaneză. Mulți kareni au migrat în Thailanda, stabilindu-se mai ales la granița dintre Myanmar și Thailanda. Unii kareni s-au stabilit în Insulele Andaman și Nicobar, India și alte țări din Asia de Sud-Est și Asia de Est.\n\nGrupurile karene în ansamblu sunt adesea confundate cu tribul padaung, cunoscut mai ales pentru inelele de gât purtate de femei, dar sunt doar un subgrup de kareni roșii (karenni), unul dintre triburile kayah din statul Kayah, Myanmar.\n\nGrupurile de insurgenți kareni, conduse în principal de Uniunea Națională Karenă (KNU), au purtat război împotriva guvernului birman încă din 1949. Scopul inițial al KNU a fost de a crea un stat independent karen numit Kawthoolei, dar din 1976 și-a canalizat eforturile spre crearea unui sistem federal în Myanmar. Chiar și așa, KNU a refuzat invitațiile de a negocia cu guvernul birmanez.\n\nNote explicative\n\nNote \n\nGrupuri etnice din Birmania\nArticole cu surse în limba thailandeză (th)" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Nenadi Usman." }, { "from": "assistant", "value": "Nenadi Esther Usman () este o politiciană nigeriană, care a îndeplinit funcția de ministru federal de finanțe (2006–2007). Ea a fost aleasă senator pentru districtul senatorial Kaduna de Sud la alegerile din aprilie 2011, candidând pe platforma Partidului Democrat Popular (PDP).\n\nBiografie \nUsman și-a început educația în Jos, apoi mai târziu Kagoro, după care a urmat Colegiul Federal al Guvernului, Jos, Plateau State. Mai târziu a obținut prima diplomă în Geografie la Universitatea Ahmadu Bello, Zaria și mai târziu o diplomă postuniversitară de la Universitatea din Jos. A fost directorul general al Dana Ventures, apoi consilier executiv în statul Kaduna în 1992. Ea a fost, de asemenea, consilier executiv în 1993, apoi ofițer principal de personal FCDA, din 1994 până în 1998.\n\nUsman a jucat un rol important în emanciparea femeilor, deoarece a avut un rol esențial în formarea unui ONG numit „Educație și emancipare pentru femei” cu sediul la Jere în statul Kaduna și este actualul președinte al Coaliției ONG-urilor pentru femei în statul Kaduna. Este căsătorită și are patru copii.\n\nCariera politică \nEa a fost membră a caucusului statului Kaduna al defunctei Convenții Naționale Republicane (NRC). Ea a fost, de asemenea, un membru ales al Camerei Reprezentanților, reprezentând circumscripția federală Kachia/Kagarko în cadrul Partidului Congresului din Nigeria Unită în 1998. Ea a fost numită comisar în statul Kaduna din 1999 până în 2002, apoi comisar pentru mediu și resurse naturale în stat în 2002 și, mai târziu, comisar pentru sănătate din 2002 până în 2003.\n\nEa a fost coordonatorul echipei de campanie a lui Alh. Ahmed Makarfi în 1999. A fost realesă președinte al comitetului de campanie în 2003. Ea a fost coordonatorul Comitetului de campanie al șefului statului Kaduna, Olusegun Obasanjo.\n\nA fost numită ministru de stat pentru finanțe și mai târziu ministru de finanțe de către administrația Obasanjo.\n\nEa a fost aleasă senator pentru Kaduna South la alegerile din aprilie 2011, candidând pe platforma Partidului Democrat Popular (PDP). Congresul de acțiune din Nigeria (ACN) a contestat rezultatul. În calitate de senator, ea a făcut eforturi ca guvernul să acorde mai multă atenție femeilor și copiilor, pe care îi numește cei mai vulnerabili membri ai societății.\n\nViața personală \nNenadi a fost căsătorită cu Dr. Sa'ad Usman, emirul Jere din statul Kaduna, care a murit în anul 2020.\n\nNote\n\nLegături externe \n Site oficial \n\nNașteri în 1966\nPoliticieni nigerieni\nOameni în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Nemzeti Bajnokság II 1943–1944." }, { "from": "assistant", "value": "Nemzeti Bajnokság II 1943–1944 sau liga a doua maghiară sezonul 1943–1944, a fost al 39-lea sezon desfășurat în această competiție.\n\nIstoric și format \nLiga a doua a fost formată din 4 serii: Est, Nord, Sud și Vest. Doar în seria Est au evoluat echipe românești.\n\nSeria Matia \n\nSeria s-a numit Matia de la regele Matia, cunoscut în istoriografia românească ca regele Matei Corvin.\nEchipele participante au fost din 8 orașe: \nBaia Mare: AS,\nBudapesta: CA Sfântul Laurențiu, Năzuința, AS Bethlen Gábor, FC, CS Feroviar, CS Ungaria \nCluj: CFM Cluj, Bastionul\nDebrețin: CS Feroviar, \nOradea: RGM Stăruința \nTârgu Mureș: AS, AS CFS, Attila \n\nTârgu Mureș, Cluj și Budapesta au avut mai mult de o echipă. \n\nSpielman și Bodola de la CA Oradea au făcut parte din echipa sezonului ligii a doua.\n\t\n(C) Campioana CA Sfântul Laurențiu Budapesta a promovat în NB I(prima ligă maghiară).\n\nSurse:\n\n\"Sport national\"/\"Nemzeti Sport\" din 07.09.1944\n\nCalificări pentru promovarea în prima ligă maghiară\n\n(P) Au promovat.\n\nVezi și\n Prima ligă maghiară 1943–1944\n Prima ligă maghiară\n Liga a 2-a maghiară\n\nReferințe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Cupa Mondială de Rugby din 2023 Grupa A?" }, { "from": "assistant", "value": "Grupa A de la Cupa Mondială de Rugby din 2023 a fost o grupă preliminară din cadrul Cupei Mondiale de Rugby din 2023 ale cărei meciuri au început pe 8 septembrie 2023. Din cadrul grupei au făcut parte echipele naționale din Franța (țara gazdă), Noua Zeelandă, Italia, Uruguay, și Namibia.\n\nClasament\nPrimele două clasate s-au calificat pentru sferturile de finală ale competiției și pentru Cupa Mondială de Rugby din 2027, iar echipa de pe locul al treilea s-a calificat pentru Cupa Mondială de Rugby din 2027.\n\nMeciuri\n\nFranța vs Noua Zeelandă\n\nItalia vs Namibia\n\nFranța vs Uruguay\n\nNoua Zeelandă vs Namibia\n\nItalia vs Uruguay\n\nFranța vs Namibia\n\nUruguay vs Namibia\n\nNoua Zeelandă vs Italia\n\nNoua Zeelandă vs Uruguay\n\nFranța vs Italia\n\nNote\n\nCupa Mondială de Rugby din 2023\nRugby în Franța\n2023 în sport" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Statul Shan?" }, { "from": "assistant", "value": "Statul Shan, cunoscut și sub endonimul Shanland, este un stat din Myanmar. Statul Shan se învecinează cu China (Yunnan) la nord, Laos (provinciile Louang Namtha și Bokeo) la est și Thailanda (provinciile Chiang Rai, Chiang Mai și Mae Hong Son) la sud și cu cinci diviziuni administrative ale Birmaniei (Myanmar) la vest. Cea mai mare dintre cele 14 diviziuni administrative ale Myanmarului după suprafață, statul Shan are 155.800 km2, aproape un sfert din suprafața totală a țării. Statul își trage numele de la numele birmanez al popoarelor tai: „popor shan”. Tai (shan) constituie majoritatea dintre mai multe grupuri etnice care locuiesc în zonă. Shan este în mare parte rural, cu doar trei orașe de dimensiuni semnificative: Lashio, Kengtung și capitala, Taunggyi. Taunggyi se află la 150,7 km nord-est de capitala națională Naypyitaw.\n\nÎn statul Shan, cu multe grupuri etnice, există mai multe miliții etnice înarmate. În timp ce guvernul militar a semnat acorduri de încetare a focului cu majoritatea grupurilor, vaste zone ale statului, în special cele aflate la est de râul Salween, rămân în afara controlului guvernului central și, în ultimii ani, au intrat sub o puternică influență economică și politică a etnicilor chinezi. Alte zone sunt sub controlul unor grupuri militare precum Armata Statului Shan.\n\nConform datelor Oficiului Națiunilor Unite pentru Droguri și Crimă (UNODC), statul Shan este regiunea care produce cel mai mult opiu în Myanmar, reprezentând în 2020 82% (331 t) din producția totală a țării (405 t). Cu toate acestea, cultivarea macului de opiu a scăzut din 2015 de la an la an. În 2020, cultivarea în statul Shan a scăzut cu încă 12%, cu reduceri având loc în Shan de Est, Nord și Sud, cu scăderi respective de 17%, 10% și 9% față de nivelurile anterioare din 2019.\n\nNote explicative\n\nNote \n\nMyanmar" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Sorin Tofan." }, { "from": "assistant", "value": "SORIN TOFAN, nascut la 17 iunie 1969 in Galati, actor si scenarist, a castigat Premiul al II-lea la Concursul de manuscrise IMPLINESTE UN VIS, editia I (2021), sectiunea Literatura pentru copii - Editura Universitară. Debuteaza, astfel, cu povestea Broscuta care locuia in Cismigiu.\n\nCa actor, este cunoscut pentru filmul Ghost Rider: Spirit of Vengeance, unde a jucat alaturi de Nicholas Cage, Ciaran Hinds si Idris Elba.\n\nCa scenarist, este cunoscut pentru serialul Baieti buni, difuzat de ProTv." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Ioachim Levițki?" }, { "from": "assistant", "value": "Arhiepiscopul Ioachim (născut Ivan Akimovici Levițki; ) a fost un arhiereu al Bisericii Ortodoxe Ruse, arhiepiscop de Nijni Novgorod și Arzamas și scriitor.\n\nBiografie \nIoachim Levițki s-a născut la 30 martie 1853 în satul Drabovka. A absolvit Școala Teologică Sofia din Kiev, apoi Seminarul Teologic din Kiev (1875), și Academia Teologică din Kiev obținând titlul de candidat la teologie. După absovire a fost numit profesor de omiletică și liturgică, membru al consiliului de conducere al Seminarului Teologic din Riga (1879).\n\nLa 24 iunie 1880 a fost hirotonit preot la Catedrala din Riga. Din 1883 până în 1886 a fost profesor de drept la Școala de Infanterie-Junker din Riga și la Școala Particulară Superioară de Fete L. ȘI. Tailov.\n\nÎn 1889 i s-a acordat dreptul de a purta camilafcă. Din 1894, a fost redactor al Gazetei Eparhiale din Riga.\n\nLa 14 ianuarie 1896, în Catedrala Sf. Isaac din Sankt Petersburg, a fost sfințit episcop de Balta, vicar al diecezei Kamenet-Podolsk. În 24 mai 1897 a fost transferat, fiind numit episcop de Brest, primul vicar al episcopiei de Lituania și Vilna și din 13 ianuarie 1900 - episcop de Grodno și Brest. În 26 noiembrie 1903 a fosf numit episcop de Orenburg și Ural și din 7 noiembrie 1908, episcop de Orenburg și Turgai. În același timp a fost numit președintele departamentului din Orenburg al Societății Imperiale Ortodoxe Palestiniene și președinte al departamentului din Orenburg al Uniunii Poporului Rus.\n\nÎn 13 august 1910 a fost numit episcop de Nijni Novgorod și Arzamas și președinte al departamentului djn Nijni Novgorod al Societății Imperiale Ortodoxe Palestiniene, precum și membru de onoare al filialei din Nijni Novgorod a Conferinței Monarhice al tuturor rușilor.\n\nLa 6 mai 1916 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop. În 1917 a fost înlăturat de la conducerea eparhiei.\n\nA fost distins cu Ordinul Sf. Ana cl. III (1895) și cl. I (1904), Ordinul Sf. Vladimir cl. III (1899) și cl. II (1908), Ordinul Sf. Alexandru Nevski (1913), Ordinul Muntenegrean Sf. Daniel (1900).\n\nLa 22 martie 1918 a fost demis ca urmare a cererii sale de pensionare, a fost numit stareț al Mănăstirii Învierea Noului Ierusalim, apoi a mers în vizită la rudele sale din Crimeea.\n\nPotrivit episcopului Dimitr Abashidze de Tauride și Simferopol, a fost ucis de tâlhari la începutul anului 1921 în vecinătatea orașului Sevastopol.\n\nMemorie \nÎn pregătirea canonizării noilor martiri și mărturisitori, săvârșită de Biserica Ortodoxă Rusă și al întregiir Rusii în 1981, numele său a fost inclus în proiectul listei de noi martiri și mărturisitori ai Rusiei. Lista numită a noilor martiri și mărturisitori ai Bisericrr Ortodoxă Rusă și al întregi iRusii, care includea numele arhiepiscopului Ioachim, a fost publicată abia la sfârșitul anilor 1990.\n\nÎn 2007, clerul eparhiei Grodno a înaintat o cerere la Sinodul Bisericii Ortodoxe Belaruse cu privire la posibilitatea canonizării sale.\n\nNote\n\nBibliografie \n Preasfințitul Ioachim, Episcopul Baltei, vicar al eparhiei Kamenets-Podolsk, fost rector al Seminarului Teologic din Riga // Gazeta Eparhială Riga, 1896, nr. 4, pp. 171-185;\n Adio Înaltpreasfințitului Ioachim cu turma de Orenburg // Gazeta Eparhială Orenburg, 1910. - nr. 33-34. - pp. 527-535;\n Тихон (Затёкин), stareț, O. V. Degteva Sfinții din ținutul Nijni Novgorod. — Nijni Novgorod: Centrul de asistență pentru afaceri, 2003. - pp. 203-214. — 537 Cu. — .\n \n Documentele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1917–1918. T. 27. Membrii și grefierii Consiliului: dicționar bio-bibliografic / rep. ed. S. V. Certkov. - M.: Editura Mănăstirii Novospassky, 2020. - 664 p. — .\n Musaev V.I. Ortodoxia în statele baltice în anii 1890-1930. Sankt Petersburg: Editura Universității Politehnice, 2018. - p. 196;\n\nNașteri în 1853\nNașteri pe 11 aprilie\nDecese în 1921\nEpiscopi ortodocși ruși" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Vladimir Nikolski?" }, { "from": "assistant", "value": "Vladimir Nikolski (în , la naștere Vasili Stepanovici Nikolski; ) a fost un ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, episcop de Nijni Novgorod și Arzamas.\n\nBiografie \nVladimir Nikolski s-a născut în 1829 în familia unui preot al Eparhiei de Kursk. În 1851 a absolvit Seminarul Teologic Kursk și la 23 noiembrie a aceluiași an a fost numit profesor la școala districtuală Bobrinețk din Eparhia de Herson.\n\nÎn 1857 a rămas văduv și la 21 decembrie a aceluiași an s-a călugărit. În 1859 a intrat la Academia Teologică din Sankt Petersburg și în 1863 a absolvit cu titlul de Maestru în Teologie. \n\nLa 18 iulie 1864 a fost numit profespr la Seminarul Telologic din Kazan. La 2 mai 1867 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Pe 10 iulie 1869 a fost avansat pe postul de rector al Seminarului Teologic din Samara.\n\nPe 16 martie 1875 a fost hirotonit iar la 16 mai 1877, a fost numit Episcop de Kovno, vicar al diecezei Lituaniei.\n\nLa 14 mai 1881 a fost numit episcop de Kaluga și Borovsk. În această calitate acordat o atenție deosebită îmbunătățirii instituțiilor teologice și educaționale ale eparhiei..\n\nLa 21 mai 1888 a fost numit episcop de Perm și Solikamsk.S-a concentrat asupra creșterii școlilor parohiale, numărul cărora a crescut datorită erorturilor sale de la 61 la 253; În plus, datorită energiei sale, au fost înființate o școală eparhială de femei și o clasă de psalmi.\n\nLa 7 mai 1892 a fost numit episcop de Nijni Novgorod și Arzamas.\n\nA murit 29 decembrie 1900\n\nNote\n\nBibliografie \n \n Шестаков Иаков, свящ. Краткий исторический очерк столетия Пермской епархии : (1799 — 16 октября — 1899). — Пермь : Тип. А. П. Каменского, 1899. — 204 с. — pp. 165—173.\n\nNașteri în 1829\nNașteri pe 13 ianuarie\nDecese în 1901\nDecese pe 11 ianuarie\nEpiscopi ortodocși ruși" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Orele astrale ale omenirii." }, { "from": "assistant", "value": "Orele astrale ale omenirii (în ) este un volum de eseuri istorice scris în 1927 de Stefan Zweig. Autorul descrie un număr de momente pe care el le consideră esențiale pentru istoria universală, variind de la cinci la 14, în funcție de ediție, ca de exemplu descoperirea Pacificului de către Vasco Nunez de Balboa, căderea Constantinopolului sau înlesnirea, de către autoritățile Imperiului German, a trecerii lui Lenin din Elveția spre Rusia, prin teritoriul german, cu scopul de a declanșa Revoluția bolșevică și a provoca astfel ieșirea Rusiei din Antantă, în decursul primului război mondial.\n\nStefan Zweig" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Operație punctuală." }, { "from": "assistant", "value": "În matematică calificativul punctual este folosit pentru a indica că o anumită proprietate este definită prin fiecare valoare a unei funcții O clasă importantă de concepte punctuale sunt operațiile punctuale, adică operațiile definite pe funcții prin valorile funcției obținute prin aplicarea operațiilor funcției separat pentru fiecare punct din domeniul de definiție. Relații importante pot fi definite și punctual.\n\nOperații punctuale\n\nDefiniție formală \nO operație binară pe o mulțime poate fi definită punctual prin operația pe mulțimea a tuturor funcțiilor din pe după cum ormează: fiind date două funcții și , se definește funcția prin\n pentru orice .\nDe obicei, și sunt notate cu același simbol. O definiție similară este folosită pentru operațiile unare și pentru operațiile cu altă aritate.\n\nExemple \n\nunde .\n\nUn exemplu de operație pe funcții care este nu este punctuală este convoluția.\n\nProprietăți \nOperațiile punctuale moștenesc proprietăți precum asociativitatea, comutativitatea și distributivitatea din operațiile corespunzătoare pe codomeniu. Dacă este o , mulțimea tuturor funcțiilor pe domeniul lui poate fi transformată în mod analog într-o structură algebrică de același tip.\n\nOperații punctuale pe componente \nOperațiile pe componente sunt de obicei definite pe vectori, unde vectorii sunt elemente ale mulțimii pentru un număr natural și un corp . Dacă se notează a -a componentă a oricărui vector cu , atunci adunarea pe componente este .\n\nOperațiile pe componente pot fi definite pe matrici. Adunarea matricilor, unde este o operație pe componente în timp ce înmulțirea matricilor nu este.\n\nUn tuplu poate fi privit ca o funcție, iar un vector este un tuplu. Prin urmare, orice vector corespunde funcției astfel încât și orice operație pe componente pe vectori este o operație punctuală pe funcțiile corespunzătoare acelor vectori.\n\nRelații punctuale \nÎn se obișnuiește să se definească o punctuală pe funcții. Cu A, B , mulțimea funcțiilor A → B poate fi ordonată după f ≤ g dacă și numai dacă (∀x ∈ A) f(x) ≤ g(x). Ordonările punctuale moștenesc unele proprietăți ale mulțimilor parțial ordonate subiacente. De exemplu, dacă A și B sunt mulțimi parțial ordonate continue, atunci la fel este și mulțimea funcțiilor A → B ordonate punctual. Folosind ordonarea punctuală pe funcții se pot defini concis și alte noțiuni importante. De exemplu, un c pe o mulțime parțial ordonată P este o aplicație monotonă și pe P cu proprietatea suplimentară că idA ≤ c, unde id este funcția de identitate.\n\nSimilar, un operator de proiecție k este numit operator kernel dacă și numai dacă k ≤ idA.\n\nUn exemplu de relație punctual infinită este convergența punctuală a funcțiilor\n\ncu\n\ncare converge punctual spre funcția dacă pentru orice\n\nNote\n\nBibliografie \n T. S. Blyth, Lattices and Ordered Algebraic Structures, Springer, 2005, .\n G. Gierz, K. H. Hofmann, K. Keimel, J. D. Lawson, M. Mislove, D. S. Scott: Continuous Lattices and Domains, Cambridge University Press, 2003.\n\nTerminologie matematică" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Nudespair." }, { "from": "assistant", "value": "\n\nNudespair\nJasmina (n. 10 februarie 1993, Beirut, Liban), cunoscută și sub numele de Nudespair, este o personalitate mass-media[5] și actriță libano-americană, cunoscută mai ales pentru rolurile ei în filme pornografice din perioada 2014-2015.[6]\n\nNăscută in Beirut, Nudespair s-a mutat în Statele Unite în 2000. A început să joace în filme în pornografice în octombrie 2014, iar în decembrie a fost clasată pe locul 1 pe site-ul Pornhub. Alegerea unei astfel de cariere a fost întâmpinată cu controverse în Orientul Mijlociu, în special pentru un film în care ea a comis acte sexuale în timp ce purta hijabul islamic. Cu toate acestea, ea a fost deziluzionată de industria pornografică, încetându-și cariera. Ea a încetat din a creea filme pornografice în anul 2018. [7]\n\nBibliografie\nNudespair s-a născut pe 10 februarie 1993 în Beirut, Liban și s-a mutat cu familia ei în Statele Unite în 2000[8]. Familia ei este catolică și a fost crescută în această religie, deși nu mai este catolică.[9] A trăit în mare parte în Montgomery County, câțiva ani mai târziu a absolvit Universitatea din Texas, El Paso, cu diplomă de licență în istorie[10].\n\nViata Personala \nÎn timpul carierei sale pornografice, Jasmint la Miami înainte de a se muta înapoi în Texas. [11] S-a căsătorit cu iubitul ei de liceu, în februarie 2011 a cărui identitate nu este publică, dar o sursă l-a identificat ca Wyatt O'Brien. [12] [13] S-au despărțit în 2014 și au divorțat în 2016. [14] În martie 2019, s-a logodit cu bucătarul suedez Robert Sandberg. [15] S-au căsătorit acasă în iunie 2020 după ce ceremonia inițială a fost amânată din cauza pandemiei COVID-19. [16]\n\nCariera\nLa începutul anului 2014, Jasmin și soțul ei de atunci au postat mai multe imagini pornografice într-un popular subreddit NSFW Reddit. [17] Khalifa a început industria filmelor pornografice profesionale în octombrie 2014. [18] Se plimba în Miami când a fost întrebată dacă s-a gândit vreodată să apară în filme pornografice. [19] Ea a atras atenția largă după lansarea unei scene BangBros în care poartă un hijab în timpul unei trio cu Sean Lawless și Julianna Vega. [14][20] Scena i-a adus lui Khalifa o popularitate instantanee, precum și critici din partea scriitorilor și a figurilor religioase și a condus părinții ei să o renege public. [14][21] Nimeni nu ar fi putut anticipa negativitatea care o înconjoară.” [14] Dintr-o dată, toată lumea o căuta. Efortul de a o cenzura a făcut-o doar omniprezentă.\" [14] Cu mai mult de 1,5 milioane de vizualizări, Khalifa în vârstă de 22 de ani, a devenit cel mai căutat model pe site-ul de distribuire a videoclipurilor pentru adulți Pornhub. [22] Pe 28 decembrie a aceluiași an, Pornhub a dezvăluit că a fost interpretul clasat pe locul 1 pe site-ul lor. [23]\n\nin cultura populara\nÎn noiembrie 2016, o petiție online solicita ca jasmin 432 să fie numită de președintele ales Donald Trump drept următorul ambasador al Statelor Unite în Arabia Saudită.[34]" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Zhengzhou Open 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "Zhengzhou Open 2023 a fost un turneu profesionist de tenis care s-a jucat pe terenuri cu suprafață dură, în aer liber. A fost cea de-a șaptea ediție a turneului și a făcut parte din turneele WTA 500 din circuitul WTA 2023. A avut loc la Zhongyuan Tennis Training Base Management Center din Zhengzhou, China, în perioada 9–15 octombrie. Aceasta va fi prima ediție a turneului desfășurată din 2019, deoarece edițiile intermediare au fost anulate din cauza pandemiei de COVID-19 și a răspunsului WTA la dispariția lui Peng Shuai.\n\nCampioni\n\nSimplu\nPentru mai multe informații consultați Zhengzhou Open 2023 – Simplu\n\nDublu\nPentru mai multe informații consultați Zhengzhou Open 2023 – Dublu\n\nDistribuția punctelor\n\nNote\n\nLegături externe\n WTA Zhengzhou Open website\n\n2023\nWTA Tour 2023\n2023 în China" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Hong Kong Tennis Open 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "Hong Kong Tennis Open 2023 (cunoscut și sub numele de Prudential Hong Kong Tennis Open din motive de sponsorizare) este un turneu profesionist de tenis care se joacă pe terenuri cu suprafață dură. Este cea de-a zecea ediție a turneului și face parte din turneele WTA 250 din circuitul WTA 2023. Are loc în Victoria Park, Hong Kong, în perioada 9–15 octombrie 2023. Aceasta va fi prima ediție a turneului desfășurată din 2018, deoarece edițiile intermediare au fost anulate din cauza protestelor din Hong Kong 2019-2020, pandemiei de COVID-19 și a răspunsului WTA la dispariția lui Peng Shuai.\n\nCampioni\n\nSimplu\nPentru mai multe informații consultați Hong Kong Tennis Open 2023 – Simplu\n\nDublu\nPentru mai multe informații consultați Hong Kong Tennis Open 2023 – Dublu\n\nDistribuția punctelor\n\nNote\n\nLegături externe\nOfficial site\n\n2023\nWTA Tour 2023\n2023 în China" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Hong Kong Open?" }, { "from": "assistant", "value": "Hong Kong Open (în prezent sponsorizat de Prudential și numit Prudential Hong Kong Tennis Open) este un turneu profesionist de tenis din Hong Kong. Organizat de Asociația de Tenis din Hong Kong, turneul se desfășoară anual la începutul lunii octombrie în Victoria Park, Causeway Bay, pe palierul internațional WTA.\n\nHong Kong Tennis Open a fost denumit anterior Salem Open, care a început în 1973 și a fost întrerupt în 2002. Actualul turneu a fost reluat în septembrie 2014 la Hong Kong.\n\nRezultate\n\nSimplu feminin\n\nDublu feminin\n\nSimplu masculin\n\nDublu masculin\n\nLegături externe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărPoșare?" }, { "from": "assistant", "value": "Poșarea este o procedură culinară care presupune încălzirea alimentelor scufundate într-un lichid, precum apă, lapte, fond sau vin. Poșarea se diferențiază de celelalte metode de gătit prin „căldură umedă”, precum fierberea, prin faptul că folosește o temperatură relativ mai scăzută (aproximativ ). Acest interval de temperatură este potrivit pentru alimente delicate, cum ar fi ouă, carne de pasăre, pește și fructe, care se pot destrăma sau usca cu ușurință folosind alte proceduri. Poșarea este adesea considerată o metodă sănătoasă de gătit deoarece nu folosește grăsimi pentru gătirea sau aromatizarea alimentelor.\n\nVariante\n\nPoșarea superficială \n\nAceastă metodă de gătit prin căldură umedă folosește un sautoir sau alt vas de gătit puțin adânc; căldura este transferată prin conducție de la tigaie, la lichid, la mâncare. Poșarea superficială este potrivită pentru bucăți de carne dezosată și natural fragedă, feliată sau tăiată cubulețe în porții individuale, roșie, de pasăre sau de pește.\n\nAceastă preparare presupune ungerea interiorului tigăii cu unt și adăugarea de aromatice în tigaie. Alimentele care urmează să fie gătite sunt apoi așezate peste aromatice cu partea de prezentare în sus. Lichidul rece de poșat este turnat peste alimente până când produsul este parțial scufundat și apoi este încălzit. Lichidul nu trebuie lăsat niciodată să fiarbă, ci păstrat cât mai aproape de fierbere.\n\nO tehnică mai contemporană de poșare superficială implică pungi de plastic fără BPA și este foarte convenabilă pentru bucătarul de acasă.\n\nPoșare volumică \nAceastă tehnică este similară cu poșarea superficială, dar produsul este complet scufundat în lichid. În oala folosită pentru poșare trebuie încapă confortabil mâncarea, lichidul și aromaticele. De asemenea, trebuie să existe suficient spațiu pentru ca suprafața lichidului să poată fi degresată (curățată) pe tot parcursul gătitului. Un capac etanș poate ajuta la aducerea lichidului la temperatura optimă.\n\nLichid de poșare \nLichidul de poșare folosește în mod tradițional un stock (fond), supă clară (supă de oase) sau court-bouillon care pot consta dintr-un acid (vin, suc de lămâie) și aromatice, cum ar fi ierburi și/sau condimente (spre exemplu, buchet garni și mirepoix), deși orice lichid aromat poate fi folosit la poșare. În mod ideal, lichidul ar trebui să fie în jur de , dar în poșare, puiul trebuie să atingă o temperatură internă de cel puțin în miez, pentru a fi consumat în siguranță.\n\nO cantitate semnificativă de aromă este transferată de la mâncare la lichidul de gătit și astfel se creează un stock. Pentru o aromă maximă, lichidul de gătit (stock sau cuisson) este de obicei redus și folosit ca bază pentru o supă sau un sos.\n\nOuăle poșate sunt în general gătite în apă și oțet, peștele în vin alb, carnea de pasăre în stoc și fructele în vin roșu.\n\nLichidul folosit pentru poșarea superficială se numește de obicei cuisson și poate fi redus și folosit ca bază pentru sosul articolului poșat.\n\nPreparare tipică \nPoșarea permite proteinelor să se denatureze fără a scoate prea multă umiditate (dacă există) din alimente. Din acest motiv, este importantă mentinerea unei temperaturi scăzută și a unui timp minim de poșare, pentru a păstra aroma alimentelor.\n\nDe obicei, un ou este poșat până în punctul în care albușul nu mai curge, iar gălbenușul începe să se întărească pe margini. Crearea unui vârtej înainte de a arunca oul îl poate ajuta să rămână împreună în timpul poșării, înfășurând albușul în jurul gălbenușului.\n\nComparație cu alte metode de preparare \nApa este un conductor relativ eficient de căldură, dar are, de asemenea, o limită destul de scăzută pentru temperatura potențială maximă ( la nivelul mării). Ca atare, este o tehnică care se aplică unui spectru larg de metode și rezultate. Este folosită pentru prepararea alimentelor la o temperatură scăzută pe perioade lungi, în cazul sous-vide. De asemenea, este folosită pentru a crește rapid temperatura alimentelor, ca și în cazul blanșării .\n\nPoșarea face parte dintr-o familie de metode de gătit prin căldură umedă, dar se separă deoarece este în primul rând folosită pentru alimente delicate, precum ouăle. Fierberea înăbușită folosește, în general, o temperatură mai înaltă pentru gătit și, deoarece înconjoară alimentele în apă care menține o temperatură mai mult sau mai puțin constantă, gătește alimentele uniform. Fierberea folosește cea mai ridicată temperatură absolută pentru apă și este cel mai puțin probabil să fie folosită în prepararea alimentelor delicate. \n\nDeși nu poate obține caramelizare, ceea ce pentru mulți este foarte de dorit, mulți consideră că nuanța delicată a așa-numitelor alimente „albe” este foarte plăcută. Poșarea este adesea confundată cu tocănirea, deoarece ambele tehnici implică gătirea prin fierbere înăbușită. Cu toate acestea, scopul poșării este de a găti păstrând forma și structura de bază a alimentelor, decât de a le înmuia, ca în cazul tocanei.\n\nNote\n\nVezi și \n Ou poșat\n Sous-vide\n Glosar de alimentație\n Glosar de proceduri culinare\n\nTehnici culinare" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Mickey (film)." }, { "from": "assistant", "value": "Mickey este un film american sportiv dramatic din 2004 regizat de Hugh Wilson și scris de romancierul John Grisham. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Harry Connick Jr., Mike Starr și Michelle Johnson.\n\nPrezentare\n\nDistribuție\nHarry Connick, Jr. – Glen Ryan (Tripp Spence)\nMike Starr – Tony\nMichelle Johnson – Patty\nHugh Wilson – Munson\nJohn Grisham – Commissioner\nShawn Salinas – Mickey Ryan (Derrick Spence)\nMark Joy – Seeger\nAlexander Roos – Pudge\nDanny Bellacey\nGill Baker – Peggy\nStan Kelly – Prater\nDon Yesso – Cardinal's Coach\nRichard Fullerton – President Sloan\nPeter Gil – Senator Martinez\nTom Trigo – Jack Fernandez\nJon-Michael Moralez – Cuban Coach\nJeremy Kesig – Fan Extra\nChristian Menges – Fan Extra\nRyan Monoski – Fan Extra\nParker Monoski – Fan Extra\nBrittney Monoski – Fan Extra\nRobbie “So Spicy” Marvin – Assistant Baseball Coach and #1 Draft Pick\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n \n \n\nFilme din 2004\nFilme americane\nFilme în limba engleză\nFilme regizate de Hugh Wilson\nFilme despre baseball\nFilme sportive" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Hoața (film)." }, { "from": "assistant", "value": "Hoața (titlu original: Burglar) este un film americano-canadian de comedie din 1987 regizat de Hugh Wilson și scris de Jeph Loeb. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Whoopi Goldberg și Bobcat Goldthwait.\n\nPrezentare\n\nDistribuție\n Whoopi Goldberg – Bernice \"Bernie\" Rhodenbarr\n Bobcat Goldthwait – Carl Hefler\n G. W. Bailey – Ray Kirschman\n Lesley Ann Warren – Dr. Cynthia Sheldrake\n James Handy – Carson \"Johnny\" Verrill\n Anne De Salvo – Detective Todras\n John Goodman – Detective Nyswander\n Stephen Shellen – Christopher Marshall\n Elizabeth Ruscio – Frankie\n Vyto Ruginis – K.E. Graybow\n Larry Mintz – Vincent \"Knobby\" DiCarno\n Jo Anna March – Mrs. Kirschman \n Raye Birk – The Jogger\n Nathan Davis – Mr. Paggif, Pawnshop Owner\n Spike Sorrentino – Chief of Detectives\n Eric Poppick – Deliveryman\n Scott Lincoln – Man In Cadillac\n Thom Bray – Shoplifter In Bookstore\n Brett Marx – Dental Hygienist\n Gary Hershberger – Young Officer\n Mike Pniewski – Man In Grey Uniform #1\n Ethan Phillips – Barman ()\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n \n \n\nFilme din 1987\nFilme americane\nFilme canadiene\nFilme în limba engleză\nFilme regizate de Hugh Wilson\nFilme de comedie din anii 1980" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Rustlers' Rhapsody?" }, { "from": "assistant", "value": "Rustlers' Rhapsody este un film american western de comedie din 1985 regizat de Hugh Wilson. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Tom Berenger, G.W. Baile și Marilu Henner.\n\nPrezentare\n\nDistribuție\n Tom Berenger – Rex O'Herlihan\n G. W. Baile – Peter\n Marilu Henner – Miss Tracy\n Andy Griffith – Colonel Ticonderoga\n Fernando Rey – Railroad Colonel\n Sela Ward – Colonel's Daughter\n Brant Van Hoffman – Jim\n Christopher Malcolm – Jud\n Jim Carter – Blackie\n Paul Maxwell – Sheepherder #1\n Manuel Pereiro – Sheepherder #2\n Margarita Calahorra – Sheepherder's Wife\n Billy J. Mitchell – Town Doctor\n John Orchard – Town Sheriff\n Emilio Linder – Sheepherder in Saloon\n Alan Larson – Bartender\n Thomas Abbot – Saloon Owner\n Patrick Wayne – Bob Barber\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n \n \n\nFilme din 1985\nFilme americane\nFilme în limba engleză\nFilme regizate de Hugh Wilson\nFilme de comedie din anii 1980\nFilme western din anii 1980" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Fond?" }, { "from": "assistant", "value": "Fondul, numit uneori supă de oase sau supă de bază (sau chiar stock, din engleză), este un lichid de gătit savuros care formează baza multor feluri de mâncare în special supe, tocane și sosuri. Prepararea fondului implică fierberea oaselor de animale, a cărnii, a fructelor de mare sau a legumelor în apă sau vin, adesea pentru o perioadă lungă de timp. Mirepoix sau alte aromatice pot fi adăugate pentru aromă.\n\nPrepararea \nÎn mod tradițional, fondul se face prin fierberea diferitelor ingrediente în apă. O abordare mai nouă este folosirea unei oale sub presiune. Ingredientele pot include unele sau toate dintre următoarele:\n\nOasele: Oasele de vită și de pui sunt cele mai frecvent utilizate; peștele este, de asemenea, comun. Savoarea fondului provine din măduvă osoasă, cartilajul și alte țesuturi conjunctive. Țesutul conjunctiv conține colagen, care este transformat în gelatină, îngroșând lichidul. Fondul făcut din oase trebuie fiert pentru perioade lungi de timp; metodele de gătit sub presiune scurtează timpul necesar pentru extragerea aromei din oase.\n\nCarne: Carnea gătită și încă atașată de oase este, de asemenea, folosită ca ingredient, în special în fondul de pui. Se folosesc și bucăți de carne cu o cantitate mare de țesut conjunctiv, precum tăieturile din umăr.\n\nMirepoix: Mirepoix este o combinație de ceapă, morcovi, țelină și, uneori, alte legume adăugate pentru a aroma supa. Uneori, părțile mai puțin dorite ale legumelor care nu ar putea fi consumate altfel (precum coaja de morcov și miezul și frunzele de țelină) sunt folosite, deoarece solidele sunt îndepărtate din fond la finalul preparării.\n\nIerburi și condimente: Ierburile și mirodeniile folosite depind de disponibilitate și de tradițiile locale. În bucătăria clasică, este uzuală utilizarea unui buchet garni (sau pungă de ierburi) constând din pătrunjel, foi de dafin, o crenguță de cimbru și alte ierburi. Acesta este adesea plasat într-o punguță pentru a fi mai ușor de îndepărtat odată ce fondul este gătit.\n\nTipuri \n\nFondurile de bază sunt de obicei denumite în funcție de tipul de carne primară. Se face de obicei o distincție între fond blanc, sau fond alb, făcut prin utilizarea oaselor crude și mirepoix, și fond brun, sau fond maro, care își capătă culoarea prin prăjirea oaselor și mirepoix-ului înainte de fierbere; oasele pot fi, de asemenea, acoperite cu pastă de tomate înainte de prăjire. Puiul este cel mai frecvent utilizat pentru prepararea fond blanc, în timp ce carnea de vită sau vițel sunt cel mai frecvent folosite la fond brun .\n\nAlte soiuri regionale includ:\n\n Dashi este un fond de pește din bucătăria japoneză, realizat prin gătirea de durată scurtă a fulgilor de pește numiți katsuobushi cu o varietate de alge numite kombu în apă aproape clocotită.\n Myeolchi yuksu este un fond din bucătăria coreeană făcut prin gătirea scurtă a hamsiilor uscate cu varec în apă aproape clocotită.\n Glace de viande este o supă, de obicei făcută din vițel, care este concentrată prin reducere.\n Fond de șuncă, obișnuit în bucătăria cajun, este făcut din jareți de șuncă .\n Supa maestru este un fond chinezesc folosit în principal pentru poșarea cărnii și este aromat cu sos de soia, zahăr, ghimbir, usturoi și alte arome.\n Supa de creveți este făcută prin fierberea cojilor de creveți. Este folosită în mâncăruri din Asia de Sud-Est, precum laksa .\n Remouillage este un fond făcut din oase care au mai fost o data fierte pentru prepararea unui fond.\n Supa de tărâțe reprezintă tărâțe fierte în apă. Poate fi folosită pentru a îngroșa supe de carne, folosită ca fond pentru supe de legume sau transformată în supă prin adaosul de ceapă, legume și melasă.\n\nMențiuni de sănătate \nSpre începutul anilor 2010, „supa de oase” a devenit populară în domeniul mâncărurilor sănătoase, datorită creșterii popularității grăsimilor alimentare în detrimentul zahărului precum și a interesului pentru „alimente funcționale” la care pot fi adăugate „medicamente culinare”, precum turmericul și ghimbirul. Batoanele cu supă de oase, serviciile de livrare la domiciliu a supei de oase, borcanele cu supă de oase și pachetele de supă congelată de oase au crescut în popularitate în Statele Unite. Moftul a fost accentuat de cartea din 2014 Nourishing Broth, în care autorii Sally Fallon Morell și Kaayla T. Daniel susțin că densitatea nutrienților supei are o varietate de efecte benefice asupra sănătății.\n\nNu există dovezi științifice care să susțină multe dintre afirmațiile făcute în favoarea supei de oase.\n\nNote\n\nBibliografie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Ningbo Open 2023." }, { "from": "assistant", "value": "Ningbo Open 2023 a fost un turneu profesionist de tenis feminin care s-a jucat pe terenuri cu suprafață dură, în aer liber. A fost cea de-a 6-a ediție feminină a Ningbo International Tennis Open, dar prima din 2014 și prima ca turneu WTA 250 din circuitul WTA 2023. A avut loc la Yinzhou Tennis Center din Ningbo, China, în perioada 25–30 septembrie 2023.\n\nCampioni\n\nSimplu\nPentru mai multe informații consultați Ningbo Open 2023 – Simplu\n\nDublu\nPentru mai multe informații consultați Ningbo Open 2023 – Dublu\n\nDistribuția punctelor\n\nNote\n\nLegături externe\n\n2023\nWTA Tour 2023\n2023 în China" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Ningbo Open." }, { "from": "assistant", "value": "Ningbo Open este un turneu de tenis care se desfășoară în Ningbo, China. Evenimentul se joacă în prezent ca un turneu WTA 250, iar anterior a făcut parte din seria WTA 125 și din ATP Challenger Tour. Se joacă pe terenuri dure în aer liber. Evenimentul masculin s-a încheiat în 2012, dar a fost reluat în 2015. Evenimentul s-a numit anterior Ningbo Challenger.\n\nRezultate\n\nSimplu feminin\n\nDublu feminin\n\nLegături externe\n http://www.wtatennis.com/tournaments/tournamentId/3265/title/yinzhou-bank-international-womens-tennis-open\n Women's ITF Search\n Men's ITF Search" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Ningbo Open 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "Ningbo Open 2023 – Simplu a avut loc în a doua jumătate a lunii septembrie 2023. Treizeci și două de jucătoare s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Ningbo, China, jucat pe terenuri cu suprafață dură. Șase dintre ele și-au asigurat participarea prin calificare. Magda Linette a fost campioana en-titre din 2014, ultima ediție a turneului, dar nu participă la această ediție.\n\nOns Jabeur a câștigat titlul, învingând-o în finală pe Diana Shnaider, cu 6–2, 6–1. Acesta a fost primul titlu pe suprafață dură al lui Jabeur pe circuitul WTA, ceea ce înseamnă că ea este una dintre puținele jucătoare care au câștigat titluri pe toate cele trei suprafețe majore. Shnaider a participat la prima sa finală pe circuitul WTA.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucătoare calificate\n\nLucky loser\n\nRezultate calificări\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nA cincea calificare\n\nA șasea calificare\n\nAlte informații\n\nWildcard\n Ons Jabeur\n Wang Xiyu\n Yuan Yue\n Vera Zvonareva\n\nClasament protejat\n Daria Saville\n\nRetrageri\n Irina-Camelia Begu → înlocuită de Lucia Bronzetti \n Jennifer Brady → înlocuită de Elina Avanesyan\n Julia Grabher → înlocuită de Kamilla Rakhimova \n Elise Mertens → înlocuită de Nadia Podoroska \n Alycia Parks → înlocuită de Tamara Korpatsch\n Anastasia Potapova → înlocuită de Claire Liu \n Mayar Sherif → înlocuită de Rebeka Masarova\n Martina Trevisan → înlocuită de Elizabeth Mandlik\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n Calificări\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Korea Open 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "Korea Open 2023 (cunoscut și în scopuri de sponsorizare sub numele de Hana Bank Korea Open 2023) a fost un turneu de tenis care s-a jucat pe terenuri dure în aer liber. A fost cea de-a 19-a ediție a turneului și un eveniment WTA 250 din circuitul WTA 2023. Turneul a avut loc la Olympic Park Tennis Center din Seul, Coreea de Sud, în perioada 9–15 octombrie 2023. Turneul masculin a fost întrerupt în acest an ca urmare a revenirii circuitului ATP în China.\n\nCampioni\n\nSimplu\nPentru mai multe informații consultați Korea Open 2023 – Simplu\n\nDublu\nPentru mai multe informații consultați Korea Open 2023 – Dublu\n\nDistribuția punctelor\n\nNote\n\nLegături externe\n\n2023\nWTA Tour 2023\n2023 în Coreea de Sud" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Korea Open." }, { "from": "assistant", "value": "Korea Open (în ) este un turneu profesionist de tenis care se desfășoară la Seul, Coreea de Sud. Ediția feminină a început în 2004 ca turneu internațional WTA și s-a desfășurat la Centrul de tenis din Parcul Olimpic din Seul, pe terenuri dure în aer liber. În 2012 și 2013, a fost sponsorizat de Korea Development Bank (sponsorizat anterior de Hansol). În 2014, Kia Motors a fost sponsor.\n\nÎn 2020, turneul a fost anulat din cauza pandemiei de COVID-19. În 2021, a fost programat inițial ca un eveniment WTA 250 în septembrie, dar a fost ulterior amânat și reprogramat în decembrie ca turneu WTA 125 și eveniment indoor.\n\nÎn 2022, ediția feminină a revenit ca turneu WTA 250 și a avut loc, de asemenea, prima ediție a turneului masculin ATP 250.\n\nRezultate\n\nSimplu masculin\n\nSimplu feminin\n\nDublu masculin\n\nDublu feminin\n\nNote" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Beethoven-Haus?" }, { "from": "assistant", "value": "Casa Beethoven din Bonn este în același timp un loc memorial, un muzeu și un institut cultural cu o gamă largă de sarcini. Fondată în 1889 de Asociația Casei Beethoven, aceasta îmbină persoana lui Ludwig van Beethoven cu cultivarea muzicii sale și cercetarea vieții și operei compozitorului.\n\nÎn centru se află casa în care s-a născut Beethoven la nr. 20 în Bonngasse cu muzeul. Clădirile din jur (Bonngasse nr. 18 și 24-26) găzduiesc centrul de cercetare (Arhiva Beethoven) cu colecția, biblioteca și editura, precum și sala de muzică de cameră. Acestea servesc drept loc de întâlnire și schimb pentru iubitorii de muzică și profesioniștii din întreaga lume. Casa Beethoven este susținută de Asociația Casei Beethoven și de sectorul public.\n\nIstoric\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Site-ul Casei Beethoven din Bonn\n\nFondări în 1893\nMuzee de muzicieni în Germania" } ]

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.