Datasets:

chrisgru
/

ro_wiki_chatml

Dataset card Data Studio Files Files and versions Community

Split (1)

train · 442k rows

conversations listlengths 3 3
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărNilradical al unui inel?" }, { "from": "assistant", "value": "În algebră nilradicalul unui inel comutativ este idealul format din elementele nilpotente:\n\nEste astfel idealului nul. Dacă nilradicalul este idealul nul, inelul se numește inel redus. Nilradicalul unui inel comutativ este intersecția tuturor idealelor prime.\n\nÎn cazul , această definiție nu funcționează întotdeauna. Acest lucru a dus la mai mulți radicali care generalizează cazul comutativ în moduri diferite.\n\nNilradicalul unei algebre Lie este definit similar pentru .\n\nInele comutative \nNilradicalul unui inel comutativ este mulțimea tuturor elementelor nilpotente din inel sau, echivalent, radicalul idealului nul. Acesta este un ideal deoarece suma oricăror două elemente nilpotente este nilpotentă (din Binomul lui Newton), iar produsul oricărui element cu un element nilpotent este nilpotent (prin comutativitate). De asemenea, poate fi caracterizat drept intersecția tuturor idealelor prime ale inelului (de fapt, este intersecția tuturor idealelor prime minimale).\n\nUn inel se numește inel redus dacă nu are nilpotente nenule. Astfel, un inel este redus dacă și numai dacă nilradicalul său este zero. Dacă este un inel comutativ arbitrar, atunci acestuia prin nilradicalul său este un inel redus și este notat cu .\n\nDeoarece orice ideal maximal este un ideal prim, — care este intersecția idealelor maximale — trebuie să conțină nilradicalul. Un inel se numește inel Jacobson dacă nilradicalul său și radicalul Jacobson al lui coincid pentru toate idealele prime ale lui . Un inel artinian este Jacobson, iar nilradicalul său este idealul nilpotent maximal al inelului. În general, dacă nilradicalul este finit generat (de exemplu inelul este ), atunci este un ideal nilpotent.\n\nInele necomutative \nPentru inele necomutative există mai mulți analogi ai nilradicalului. Nilradicalul inferior (sau radicalul Baer–McCoy, sau radicalul prim) este analogul radicalului idealului nul și este definit ca intersecția idealelor prime ale inelului. Analogul mulțimii tuturor elementelor nilpotente este nilradicalul superior și este definit ca idealul generat de toate idealele nule ale inelului, care este el însuși un ideal nul. Mulțimea tuturor elementelor nilpotente în sine nu trebuie să fie un ideal (sau chiar un subgrup), deci nilradicalul superior poate fi mult mai mic decât această mulțime. Radicalul Levitzki se află între ele și este definit ca cel mai mare ideal local nilpotent. Ca și în cazul comutativ, când inelul este artinian, radicalul Levitzki este nilpotent și la fel este și unicul cel mai mare ideal nilpotent. Într-adevăr, dacă inelul este doar noetherian, atunci radicalul inferior, superior și Levitzki sunt nilpotente și coincid, permițând definirea nilradicalului oricărui inel noetherian ca cel mai mare ideal unic (la stânga, la dreapta sau bilateral) nilpotent al inelul.\n\nNote\n\nBibliografie \n Eisenbud, David, \"Commutative Algebra with a View Toward Algebraic Geometry\", Graduate Texts in Mathematics, 150, Springer-Verlag, 1995, \n \n\nAlgebră comutativă\nIdeale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Linia 102 de tramvai din Ploiești." }, { "from": "assistant", "value": "{\|\n\nTramvaiul 102 din Ploiești este o linie de tramvai a TCE Ploiești care începe din nordul Ploieștiului, din apropierea Spitalului Județean Prahova, de la Spitalul Județean până la Gara de Vest, capătul sud-vestic al liniei, în apropierea Gării de Vest. Această linie urmează următorul traseu: Spitalul Județean - Strada Găgeni - Șoseaua Nordului - Șoseaua Vestului - Strada Libertății - Gara de Vest.\n\nTraseu și stații\n\nSchema traseului\n\nLegături externe \n\n Regia Autonomă de Transport Public Ploiești\n Galerie Foto cu mijloace de transport in comun din Ploiesti\n http://www.transploiesti.ro/ \n https://www.facebook.com/TransPloiesti/?fref=ts\n\nPloiești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Pansy Parkinson?" }, { "from": "assistant", "value": "Pansy Parkiston este eleva la scoala de vrajitori sa vrajitoare Howgarts.\n\nEa este in casa Slytherin la fel ca: Draco Malfoy, Blaise Zabini, Theodore Nott si multi alti. \n\nEste o fata cu parul maro, ochii verzi-caprui si are o fire frumoasa." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Marius Andreoiu." }, { "from": "assistant", "value": "Ionuț Marius Andreoiu (nume la naștere; n. 24 aprilie 1999, Galați, Galați, România), cunoscut mai bine sub numele de scenă Marius Andreoiu, este o vedetă de televiziune, actor și cântăreț român de muzică pop, și R&B. Primul său album single, Marius Andreoiu îl lansează în anul 2021, la doar 22 ani, menținându-se pe primele locuri de la debut până în prezent, în cadrul Romanian Top 100.\n\nÎncepându-și cariera muzicală de la vârsta de 21 ani, acesta a avut prima sa interpretare la concursul muzical difuzat de TVR, intitulat „Trending” - realizat de Oana Ionescu - în calitate de invitat, interpretând piesa Alinei Eremia Aripi de vis. Pe lângă muzica pop, acesta cânta alternativ și muzică populară, drept pentru care a mers la un concurs intitulat Pe fir de baladă la vârsta de 22 ani, ce avea loc la Cluj. După ce concursul s-a finalizat, Marius Andreoiu nu a reușit să obțină unul din primele trei locuri, însă a câștigat o mențiune. La vârsta de 22 ani, aceasta a participat la alt concurs intitulat Festivalul Concurs de Interpretare Folclorică Toamna Arieșeană unde de această dată a câștigat primul loc. Pe lângă concursurile de muzică populară acesta a mers și la concursuri de muzică ușoară, câștigând numeroase premii.\n\nÎn iunie 2021, lagărul lui Marius Andreoiu, „Gândurile mele” în colaborare cu Alina Eremia , a fost nominalizat la categoria „Best Romanian Act” la MTV Europe Music Awards. Marius Andreoiu a scos noi hit-uri în iulie 2021 „Pe curând”, în iunie 2021 „Racheta” cu Delia, în iunie 2023 cu Alina Eremia „Vineri 13”, în iulie 2014 cu Liviu Teodorescu „Așa e dragostea”, în ianuarie 2015, cu Shift „Avioane de hârtie”, în aprilie 2015, cu Proconsul și Ștefan Bănică „Aici cu mine”, în mai 2015 „Falava”, în iunie 2015 „Nebuni în noapte”, în august 2015 „Niciodată nu spune niciodată”, în februarie 2016 „Iubirea schimbă tot” și cel mai recent single, cu David Bisbal, „Without You”, care a reușit să adune în 9 zile de la lansare peste 13 milioane de vizualizări.\n\nPână în prezent artistul a lansat 7 albume, ale căror single-uri s-au bucurat de un real succes atât în țară cât și în străinătate, vizualizând în peste 500.000 de copii.\n\nCariera\nÎn septembrie 2006, urmând sfatul învățătoarei sale, a participat la un casting organizat de Școala Gimnazială \"Dan Barbilian\" , în urma căruia a fost distribuit în rolul Peter Pen.\n\nÎn urma castingului amintit mai sus a intrat și în trupa de teatru și muzică, alături de care a atins performanțe greu de egalat. 5 albume de studio, discul de aur pentru „Cel mai bine vândut album al anului 2012” , 4 turnee naționale, peste 150 de ore de muzică live, peste 150.000 de fani veniți la concerte pentru a-și vedea idolii.\n\nCariera solo și-a început-o cu melodia „Aripi de vis”. Contrar așteptărilor, piesa nu a prins la public, urmând ca Marius Andreoiu să cunoască succesul separat de trupa care a consacrat-o în iunie 2011. Videoclipul a fost filmat la \"Gura Portiței\", iar în mai puțin de două săptămâni a strâns un milion de vizualizări pe Youtube. Au urmat „Scrie-mi pe suflet” cu Nicole Cherry și „Firimituri”, single-uri ce s-au bucurat de un succes care depășește cu mult „NaNaNa”. Ambele reprezintă rodul colaborării cu \"Scandalos Music/ MusicExpertCompany\" și i-au adus notorietatea pe piața muzicală autohtonă. Marius Andreoiu a mai înregistrat melodiile „Amanta” și „Prefă-te” în anii 2020-2021, iar în 2021 „Dansează cu mine”, pe data de 17 aprilie. Toate melodiile au fost lansate prin casa de discuri MediaPro Music.\n\nOdată cu lansarea single-ului „So High” în colaborare cu americanul Mist și Fredo, Marius Andreoiu a anunțat lansarea primului său album, intitulat „Deja Vu”\n\nÎn 2021, Marius Andreoiu a început colaborarea cu casa de discuri.\n\nCopilăria și Debutul \nMarius Andreoiu s-a născut la 24 aprilie 1999 în Galați. Părinții lui sunt Gheorghiță Maravela și Mihaela Harabagiu. Mama sa este recăsătorită cu Marian Harabagiu. Are un frate mai mic, Andrei-Eduard.\n\nA fost elev a Liceului Tehnologic \"Anghel Saligny\" , profil uman, secția filologie. A promovat examenul de bacalureat cu media 9.00, obținând punctajul maxim la logică. În 2018 a fost admis la FIFT, cu media 9.55, Iar la Psihologie și Pedagogie cu media 10. Urmând să fie admis la Masteratul în Criminalistică și Medicină Legală în anul 2021.\n\nA debutat în muzică la vârsta de 21 ani. Primul videoclip publicat a fost \"Aripi de vis\", unde a obținut sute de vizualizări la debut. Au urmat multe altele, printre cele mai importante numărându-se locul 5 la Trending Views în 2021 cu melodia \"Jumătatea mea mai bună\". \n\nÎn 2021, Marius Andreoiu a început colaborarea cu casa de discuri.\n\nLegături externe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Mercenarul (film)." }, { "from": "assistant", "value": "Mercenarul (în ) este un western zapata din 1968. Regizat de Sergio Corbucci, îi are în rolurile principale pe Franco Nero, Jack Palance, Tony Musante, și Giovanna Ralli. Coloana sonoră este realizată de Ennio Morricone și .\n\nRezumat \n\nÎn partea nordică a , Serghei „” Kowalski, un mercenar polonez lacom, participă la un spectacol de circ. Acesta îl recunoaște pe liderul - Paco Roman. Pe parcursul spectacolului, Kowlski rememorează cum el și Paco au luptat alături de forțele revoluționare împotriva .\n\nÎnainte să devină parteneri, Paco, un care lucrează într-o mină de argint aflată în proprietatea lui Elias Garcia, se răzvrătește împotriva șefului său și îl umilește atât pe acesta, cât și pe colonelul Alfonso Garcia. Este capturat la scurtă vreme după acest eveniment și condamnat la moarte, dar este salvat de către prietenii săi. Între timp, Kowalski este angajat de Elias și unul dintre frații săi pentru a transporta argintul în siguranță peste graniță. Curly, rivalul american al mercenarului polonez, observă conversația dintre cei trei și îi urmărește pe frați prin sălbăticie cu scopul de a descoperi destinația lui Kowalski. Odată dezvăluită misiunea mercenarului, acesta îi ucide pe cei doi.\n\nCând Kowalski sosește la mină pentru întâlnirea cu Garcia, dă nas în nas cu Paco și revoluționarii săi. Trupele colonelului lansează un atac asupra forțelor revoluționare, iar Kowalski acceptă să-l ajute pe Paco în schimbul a 200 de dolari. Cu ajutorul lui Kowalski și a mitralierei Hotchkiss M1914, revoluționarii reușesc să învingă trupele mexicane. Kowalski părăsește mina, însă cade într-o ambuscadă pusă la cale de Curly. Totuși, banda lui Paco îl ajung din urmă și îl salvează. Curly, ai cărui parteneri sunt uciși de revoluționari, este dezbrăcat complet și eliberat în sălbăticie. În cele din urmă, Paco îl angajează pe Kowalski pentru a-i arăta cum se pune la cale o revoluție.\n\nRevoluționarii călătoresc din oraș în oraș și jefuiesc cazarmele trupelor mexicane. Grupul eliberează o prizonieră pe nume Columba, iar tânăra, al cărei tată revoluționar a fost ucis de forțele guvernamentale, decide să susțină cauza. Paco decide să rămână într-o așezare izolată pentru a proteja locuitorii, deși Kowalski îi spune că nu pot ține piept armatei trimise să-i captureze. Conștient că nu au șanse împotriva trupelor mexicane, mercenarul părăsește din nou grupul. Revoluționarii lui Paco sunt înfrânți și pornesc pe urmele lui Kowalski, acesta însă nu este dispus să-i susțină fără dublarea onorariu. Când revoluționarii înving un întreg regiment și preiau controlul unui oraș, Paco, realizând nedreptatea poverii financiare pusă pe umerii săi și ai Columbei de către mercenarul polonez, îl întemnițează, îi confiscă banii și se căsătorește cu tânără. Când armata colonelului Garcia, împreună cu Curly, atacă așezarea, Paco conștientizează că nu poate controla situația de unul singur și decide să-l elibereze pe Kowalski, dar acesta din urmă îl închide în celulă și părăsește orașul. Columba îl eliberează pe Paco, iar cei doi scapă înainte să fie descoperiți de Curly.\n\nÎnapoi în prezent, Kowalski menționează că au trecut șase luni de când Paco l-a trădat. După încheierea spectacolului, Curly și oamenii săi îl capturează pe revoluționar. Kowalski ucide partenerii americanului și le oferă celor doi câte o pușcă și un singur glonț în vederea unui duel corect. După ce Paco îl ucide pe Curly, Kowalski îl ia prizonier și pornește spre cartierul general al Regimentului 51 pentru a colecta recompensa pusă pe capul său. Columba, martoră la capturarea soțului său, merge cu doi membri ai bandei sale la sediul regimentului, se întâlnește cu colonelul Garcia și îi dezvăluie că cei doi se îndreaptă spre cazarma sa.\n\nCând trupele armatei îi găsesc pe aceștia, Kowalski este arestat la rândul său, deoarece există o recompensă și mai mare pusă pe capul său. Cei doi sunt ulterior condamnați la moarte de un pluton de execuție. Cu toate acestea, Columba și ceilalți doi circari creează o diversiune, iar Paco și Kowalski scapă și elimină majoritatea soldaților cu ajutorul unor mitraliere. Grupul se desparte - Columba și artiștii de circ răspândesc vestea că revoluționarul Paco revine în Mexic, Paco încearcă să scape de forțele guvernamentale, iar Kowalski se pregătește să părăsească teritoriul mexican. Kowalski îi sugerează să înființeze împreună o echipă de mercenari, dar Paco îl asigură că „visul” său este în Mexic. La scurt timp după despărțirea celor doi, colonelul Garcia și alți patru soldați se pregătesc să-l prindă într-o ambuscadă și să-l ucidă pe Paco. În ultimul moment, Kowalski îi împușcă pe toți de pe un deal din apropiere. Înainte să plece, strigă către revoluționar: „Mult noroc, Paco! Continuă să visezi, dar cu ochii deschiși!”.\n\nDistribuție \n\n Franco Nero - Sergei „Polack” Kowalski\n Tony Musante - Paco Román\n Jack Palance - Ricciolo (Curly)\n Giovanna Ralli - Columba\n Eduardo Fajardo - Alfonso García\n Franco Giacobini - Pepote\n Álvaro de Luna - Ramón\n Raf Baldassarre - Mateo\n Joe Kamel - Sebastián\n Franco Ressel - Studs\n Ugo Adinolfi\n José María Aguinaco - Ramírez\n Simón Arriaga - Simón\n José Canalejas - Lerkin\n Juan Cazalilla - primarul\n Remo De Angelis - Hudo\n Alejandro de Enciso - Juan\n Tito García - vărul lui García\n Joyce Gordon - Columba (voie)\n Bernie Grant - fratele lui García (voce)\n A. Jiménez Castellanos\n Guillermo Méndez - căpitanul\n Enrique Navarro - notarul\n Francisco Nieto - Antonio\n Ángel Ortiz - mexicanul #3\n Julio Peña\n Milo Quesada - Marco\n José Riesgo - fratele lui García\n Lorenzo Robledo - ofițer\n Vicente Roca - Elías García\n Fernando Villena - sergentul\n\nProducție \nÎn 1968, și Giorgio Arlorio au scris Il mercenario. Inițial, filmul urma să fie regizat de .\n\nLansare \nMercenarul a fost lansat în decembrie 1968. Filmul a fost lansat în Regatul Unit în 1970 sub numele A Professional Gun și în Statele Unite sub numele The Mercenary.\n\nNote\n\nBibliografie \n\n Hughes, Howard (2004). Once Upon a Time in the Italian West. I. B. Tauris. ISBN 1-85043-430-1.\n\nLegături externe \n\n \n \n\nFilme din 1968\nFilme western spaghetti\nFilme regizate de Sergio Corbucci\nFilme United Artists" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărMiniSpot (calculator)?" }, { "from": "assistant", "value": "MiniSpot a fost un calculator românesc fabricat de compania ICE Felix în mijlocul aniilor '80 de tip desktop. Numit \"fratele mai mic\" al calculatorului SPOT, există foarte puține informați disponibile despre el. MiniSpot a fost un microcalculator industrial care putea să fie adaptat pentru preferințele utilizatorului folosind diverse placi. Existau variante care foloseau clone Sovietice de processoarele 8080 sau 8086 dar varianta principală folosea Z80.\n\nHardware \nCalculatorul MiniSpot era format dintr-un backplane unde puteau sa fie connectate diverse placi care puteau sa conține processorul, memoria RAM și ROM, placi de intrări sau ieșiri analogice, etc. Spre deosebire a alte calculatoare unde componentele puteau să fie accesate lateral componentele la MiniSpot puteau sa fie accesate pe fața calculatorului\n\nNote \n\nCalculatoare românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Suspectul (film din 1987)." }, { "from": "assistant", "value": "Suspectul (titlul original: în ) este un film dramatic american, realizat în 1987 de regizorul Peter Yates, protagoniști fiind actorii Cher, Dennis Quaid, Liam Neeson și John Mahoney.\n\nRezumat \n\nSuspect, este o dramă plină de suspans, a cărei acțiune este plasată în Washington, D.C.. După ce un judecător de la Curtea Supremă se sinucide și o secretară al Departamentului de Justiție este găsită moartă, bănuiala cade pe un veteran al războiului din Vietnam, surdomut fără adăpost, Carl Wayne Anderson, fiind presupusul ucigaș. Apărătoarea publică singură, dar dedicată, Kathleen Riley este desemnată din oficiu acestui caz pentru a-l reprezenta pe Anderson. \n\nLobbystul Eddie Sanger care face parte din juriu, având unele dubii, începe propria investigație găsind indicii care dovedesc nevinovăția lui Anderson. El împărtășește informațiile sale cu Kathleen, chiar dacă ar putea fi arestați pentru că au vorbit despre cazul pe rol. În cele din urmă, între ei se dezvoltă o poveste de dragoste și împreună reușesc să dezvăluie o conspirație care duce la un sfârșit neașteptat...\n\nDistribuție \n Cher – Kathleen Riley\n Dennis Quaid – Eddie Sanger\n Liam Neeson – Carl Wayne Anderson\n John Mahoney – judecătorul Matthew Bishop Helms\n Joe Mantegna – Charlie Stella\n Philip Bosco – Paul Gray\n E. Katherine Kerr – Grace Comisky\n Fred Melamed – Morty Rosenthal\n Bernie McInerney – Walter\n Bill Cobbs – judecătorul Franklin\n Richard Gant – detectivul Everett Bennett\n Paul D'Amato – Michael John Guthridge\n Thomas Barbour – Charles F. Lowell\n Katie O'Hare – Elizabeth Quinn \n Jim Walton – Helms' Court Marshal\n Michael Beach – supraveghetorul parkingului\n Ralph Cosham – judecătorul Assel Stewart\n Djanet Sears – Message Clerk\n Aaron Schwartz – medicul legist\n Lisbeth Bartlett – Marilyn\n Billy Williams – dr. Alan Alpert\n\nAprecieri\n\nBibliografie \n ;\n\nNote\n\nVezi și \n Listă de filme străine până în 1989\n\nLegături externe \n \n\nFilme din 1987\nFilme regizate de Peter Yates\nFilme în limba engleză\nFilme polițiste\nFilme dramatice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Suspectul (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Suspectul se poate referi la:\n\n Film\n 1945 Suspectul (The Suspect) – film american, regia\tRobert Siodmak\n 1975 Suspectul (Il sospetto) – film italian, regia Francesco Maselli\n 1987 Suspectul (Suspect) – film american, regia\tPeter Yates" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Linia 103 de tramvai din Ploiești?" }, { "from": "assistant", "value": "Tramvaiul 103 din Ploiești a fost o linie de tramvai a TCE Ploiești care a început din sud-vestul Ploieștiului, din apropierea Gării de Vest, de la Gara de Vest până la Gara de Sud, capătul sudic al liniei, în apropierea Gării de Sud. Această linie a urmat următorul traseu: Gara de Vest - Strada Domnișori - Strada Libertății - Șoseaua Vestului - Bulevardul Republicii - Strada Gheorghe Doja - Strada George Coșbuc - Strada Ștefan Greuceanu - Strada Nicolae Bălcescu - Strada Ștefan cel Mare - Strada Democrației - Strada Depoului - Gara de Sud.\n\nTraseu și stații\n\nSchema traseului" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Radio București FM." }, { "from": "assistant", "value": "Radio România București FM (abreviat BFM) este un post public de radio din București, capitala României, parte a Societății Române de Radiodifuziune și a Radio România Regional. Se axează pe formatul Contemporary Hit Radio (CHR), ceea ce difuzează hiturile curente, contemporane și recurente în ultimii 10 ani.\n\nBucurești FM a emis pentru prima dată pe 17 aprilie 1990, sub numele Antena Bucureștilor, care pe 2 decembrie 2020 a devenit Radio București, și după în 2007, simplu București FM. În 2010, București FM a avut o rebranduire, acum având branding-ul celorlalte posturi Radio România, acestea primind rebrand-ul în 2008.\n\nIstoric\n\nBucurești FM și-a început emisia pe 17 aprilie 1990, sub numele Antena Bucureștilor, prin stația Herăstrău, pe frecvența 70,4 MHz, pe banda OIRT, folosită de țările comuniste. Antena Bucureștilor era un post ce transmitea în mai multe limbi de circulație internațională, care a fost dedicat vieții cotidiene din București. Inițiativa înființării postului a fost a lui Eugen Preda, reîntemeietorul radioului public, și a președintelui TVR de la acea vreme, Răzvan Theodorescu. Apoi la ora 13:00, s-a auzit, din studioul 26 al Radio România, pentru prima dată, \"Ascultați Antena Bucureștilor!\". \n\nÎn iunie 1992, conform unui sondaj IRSOP, Antena Bucureștilor avea o audiență de 12 % în București, fiind pe locul nouă în topul posturilor din România.\n\nPână în martie 1994, Antena Bucureștilor a emis doar 5 ore pe zi, de luni-sâmbătă, dar din 21 aprilie 1994, Antena Bucureștilor a început să emită zilnic, de la orele 6:55-20:00, pe frecvențele 70,4 MHz și 98,3 MHz (frecvența actuală), unde după 20:00, programul Radio România Actualități a emis. Emisiunile în limba maghiară și în germană tot au fost difuzate în continuare, pe frecvența 70,4 MHz. Grila programului Antena Bucureștilor a cuprins buletine de știri la jumătatea fiecărei ore, cu durată de 1-2 minute, iar la orele fixe s-au transmis buletine meteo pentru București și județul Ilfov, și date din traficul rutier.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n http://www.bucurestifm.ro\n http://www.audienta-radio.ro\n http://www.srr.ro\n\nPosturi de radio românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pTribologie?" }, { "from": "assistant", "value": "Tribologia este știința și ingineria fenomenelor de frecare, lubrifiere și uzură pentru suprafețele care interacționează în mișcare relativă. Este un domeniu interdisciplinar, bazându-se pe multe științe, inclusiv fizică, chimie, știința materialelor, matematică, biologie și inginerie.\n\nObiectele fundamentale de studiu în tribologie sunt tribosistemele, acestea sisteme fizice care cuprind suprafețe în contact. Subdomeniile includ biotribologia, nanotribologia și tribologia spațială.\n\nNote\n\nVezi și \n Cuzinet\n Frecare\n Lubrifiant\n Sclerometru\n\nLegături externe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Camarazi (film)?" }, { "from": "assistant", "value": "Camarazi (în ) este un western zapata din 1970 regizat de Sergio Corbucci. Coproducție italiană-spaniolă-franceză, îi are în distribuție pe Franco Nero, Tomas Milian, Jack Palance și Fernando Rey. Coloana sonoră a filmului a fost scrisă de Ennio Morricone.\n\nRezumat \n\nÎn timpul Revoluției Mexicane, țăranul El Vasco (Tomas Milian) îl ucide pe colonelul regional și declanșează o revoltă în orașul San Bernardino. Autointitulatul general Mongo (Bódalo), lider al rebelilor, sosește la fața locului și îl primește pe El Vasco în cadrul trupelor sale. Cu toate acestea, Mongo nu este dedicat cauzei revoluționare, ci este interesat să adune avere. Yodlaf Peterson (Nero), un mercenar suedez, sosește în Mexic pentru a-i vinde arme generalului Mongo. Banii pentru cumpărarea armelor sunt însă într-un seif a cărui parolă o cunoaște doar profesorul Xantos (Rey), liderul nonviolent al unei contrarevoluții studențești, încarcerat într-o închisoare din Yuma, Statele Unite, în apropiere de granița mexicano-americană. Acesta a fost luat prizonier, deoarece nu le-a permis americanilor să monopolizeze toate zăcămintele petrolifere ale țării sale.\n\nDeși manifestă antipatie față de Peterson și îl poreclește „pinguinul”, la sugestia generalului Mongo, El Vasco formează o echipă împreună cu acesta, iar cei doi pornesc spre închisoare din Yuma pentru a-l elibera pe Xantos. Sarcina lor este îngreunată de armata americană și de un yankeu ciung mânat de răzbunare pe nume John (Jack Palace). Acesta și-a pierdut mâna dreaptă din cauza lui Peterson, fostul său partener de afaceri, și a jurat că-l va ucide. Aceștia sunt ajutați pe parcursul călătoriei de Lola (Berben), liderul tinerilor revoluționari influențați de Xantos, iar El Vasco se îndrăgostește de tânără.\n\nDupă ce reușesc să scape de armata mexicană și să treacă granița, El Vasco angajează o prostituată locală pentru a-i ajuta să se infiltreze în tabăra armatei americane. Cei doi declanșează mai multe incendii și îl eliberează pe Xantos. Grupul trece înot răul Rio Grande, iar aceștia sosesc în siguranță înapoi în Mexic. În încercarea de a trece un punct de control al armatei mexicane fără să trezească suspiciuni, El Vasco și Peterson se deghizează în călugări, iar Xantos este ascuns într-un sicriu. Planul lor este descoperit de yankeul John și acoliții săi, iar între aceștia are loc un schimb de focuri.\n\nÎn cele din urmă, grupul este salvat de revoluționarii influențați de filosofia lui Xantos și ascuns într-o peșteră. Mongo capturează însă mai mulți tineri revoluționari și amenință că îi va executa dacă Xantos nu se predă. El Vasco, Peterson, Lola și ceilalți rebeli lansează un atac de mare anvergură împotriva forțelor generalului staționate în San Bernardino și reușesc să iasă învingători, Mongo însuși fiind ucis în timpul schimburilor de focuri de către El Vasco. Când profesorul Xantos deschide seiful băncii, aceștia descoperă că nu conține nici aur, nici argint, ci doar „adevărata bogăție” a comunității, adică câteva spice de porumb.\n\nÎn timp ce Peterson se pregătește să părăsească orașul, acesta decide să fure o statuetă valoroasă din biserica locală, dar El Vasco îl oprește și îl provoacă la un duel. Xantos încearcă să-i oprească pe cei doi, moment în care yankeul John își face apariția, îl rănește mortal pe profesor și țintește spre El Vasco. În următorul moment, Peterson aruncă statueta pe un detonator conectat la vagonul său plin cu arme și muniții, iar explozia îl ucide pe John. Când sosește vestea că o mare armată contrarevoluționară mărșăluiește spre San Bernardino, Peterson părăsește orașul, conștient că revoluționarii sunt depășiți numeric, dar El Vasco îl îndeamnă să rămână și să lupte. Peterson refuză și se îndepărtează călare, însă odată ce zărește imensa armată mexicană în depărtare și realizează că toți tinerii revoluționari vor fi uciși de forțele guvernamentale, mercenarul revine în localitate pentru a-i sprijini pe aceștia în conflictul iminent.\n\nDistribuție \n\n Franco Nero - Yodlaf „Pinguinul” Peterson\n Tomas Milian - Modesto Servando Irureta Goyena („El Vasco”)\n Jack Palance - John\n Fernando Rey - profesorul Vitaliano Xantos\n Iris Berben - Lola\n (Francisco Bodalo) - generalul Mongo Álvarez\n (Edoardo Fajardo) - colonelul\n - Zaira Harris\n (Luigi Pernice) - Tourneur\n - locotenent\n Álvaro de Luna - acolitul lui John\n Tito García - Pepito Tigrero\n Lorenzo Robledo - căpitanul Jim\n\nLansare \nCamarazi a fost lansat în Italia în decembrie 1970. Filmul a încasat în total 1.451.782.000 de lire italiene la nivel național. A fost lansat în Germania de Vest în 1971.\n\nA fost lansat de pe Blu-ray într-o ediție care include atât versiunile italiene de 119 minute, cât și versiunile americane editate de 115 minute.\n\nNote\n\nBibliografie \n\n Grant, Kevin (2011). Any Gun Can Play. Fab Press. ISBN 9781903254615.\n Hughes, Howard (2010). Spaghetti Westerns. Harpenden: Kamera Books. ISBN 978-1-84243-303-4.\n\nLegături externe \n\n \n Compañeros la Variety Distribution\n\nFilme din 1970\nFilme western spaghetti\nFilme regizate de Sergio Corbucci" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Policetidă?" }, { "from": "assistant", "value": "Policetidele sunt o clasă de produși naturali derivați dintr-o moleculă precursoare formată dintr-o catenă ce conține alternativ grupe funcționale cetonă (sau forme reduse ale unei cetone) și grupări metilenice, sub forma: -CO-CH2-. Studiată pentru prima dată la începutul secolului XX, descoperirea, biosinteza și aplicarea policetidelor a evoluat. Reprezintă o clasă mare și diversă de metaboliți secundari, iar complexitatea este datorată biosintezei acestora, care seamănă cu cea a acizilor grași. Datorită acestei diversități, policetidele pot avea diverse aplicații medicinale, agricole și industriale. Multe dintre policetide sunt medicinale sau prezintă toxicitate acută.\n\nNote\n\nVezi și \n Cetonă\n Peptidă\n Produs natural\n\nCetone\nMetaboliți secundari" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Patulină?" }, { "from": "assistant", "value": "Patulina este un compus organic, fiind clasificat ca o policetidă. Este o pulbere albă solubilă în apă acidă și în solvenți organici. Este o lactonă stabilă la temperatură, deci nu este distrusă prin pasteurizare sau denaturare termică. Cu toate acestea, stabilitatea în urma fermentației este diminuată. Este o micotoxină produsă de diverse specii de mucegaiuri, în special din genurile Aspergillus, Penicillium și Byssochlamys.\n\nNote\n\nVezi și \n Protoanemonină\n\nMicotoxine\nFuranone" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Libertate (film din 2023)?" }, { "from": "assistant", "value": "Libertate este un film românesc regizat de Tudor Giurgiu, care a avut premiera în 2023. Prezentat în avanpremieră la Festivalul de film de la Sarajevo, el a primit Premiul Confederației Internaționale a Cinematografelor de Artă (CICAE).\n\nRezumat \n\nInspirat din fapte reale, filmul spune o poveste întâmplată la Sibiu în timpul Revoluției din 1989. În timpul protestelor din decembrie o unitate de miliție devine ținta unui asalt violent care degenerează într-o confruntare între soldați, milițieni, securiști și civili.\n\nRealizatori și distribuție \n Tudor Giurgiu - Regizor și scenarist\n Cecilia Ștefănescu - scenaristă\n Nap Toader - scenarist\n Alex Calangiu - Viorel Stanase\n Iulian Postelnicu - locotenent-colonel Dragoman\n Mirela Oprișor - Stela\n Alexandru Papadopol - Teodor Petrache\n Stefan Iancu - Soaita\n Andi Vasluianu - procurorul Socaciu\n Catalin Herlo - Leahu\n Dan Bordeianu - maiorul Mantale\n Ionuț Caraș - Nicu Silvaș\n Augustin Viziru - Romică\n\nProducție \nFilmul a fost realizat de Libra Film (România) și Mythberg Films (Ungaria): Pentru realizare filmul a primit susținerea Centrului Național al Cinematografiei și al Institutul Național de Film din Ungaria.\n\nNote \n\nFilme din 2023\nFilme regizate de Tudor Giurgiu\nFilme românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Protoanemonină?" }, { "from": "assistant", "value": "Protoanemonina (denumită și anemonol sau ranunculol) este un compus organic fiind o toxină regăsită la speciile din familia Ranunculaceae. Atunci când planta este rănită sau supusă macerării, glucozida instabilă care se găsește în plantă, ranunculina, este descompusă enzimatic în glucoză și protoanemonina toxică, care este lactona acidului 4-hidroxi-2,4-pentadienoic.\n\nContactul cu o plantă rănită provoacă mâncărimi, erupții cutanate sau bășici la contactul cu pielea sau mucoasele. Ingerarea toxinei poate provoca greață, vărsături, amețeli, spasme, hepatită acută, icter sau paralizie.\n\nLa uscarea plantei, protoanemonina intră în contact cu aerul și dimerizează la anemonină, care este ulterior hidrolizată într-un acid dicarboxilic netoxic.\n\nReacții biochimice\n\nNote\n\nVezi și \n Patulină\n\nFuranone\nToxine vegetale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Nemzeti Bajnokság I 1944–1945?" }, { "from": "assistant", "value": "Campionatul Național I 1943–1944 sau sezonul 1943–1944 al primei ligi maghiare, a fost al 41-lea sezon desfășurat în această competiție.\n\nPrezentare generală\nLa Campionatul Național 1944-45 au concurat 16 echipe, dar din cauza celui de-al Doilea Război Mondial au putut fi organizate doar 4 etape. MLSZ a organizat apoi un campionat de război cu participarea a celor 12 echipe din capitală, echipele din Ujhorod(Ucraina), Novi Sad(Serbia), Oradea și Cluj n-au mai putut participa. S-au desfășurat 22 runde. Újpest a devenit campioană (neoficial), în fața lui Ferencváros și Csepel.\n\nClasamentul ligii\n\nIntrerupt \n\n*Campionatul a fost întrerupt la 23 septembrie 1944 din cauza evenimentelor războiului. În schimb, MLS a anunțat un campionat de război exclusiv pentru echipele din Budapesta.\n\nSursa:\nNemzeti Sport 1944.09.24\n\nTur \n\nSursa:\nNemzeti Sport 1944.12.24\n\nResultate\n\nRetur\n\nReferințe\n\nVezi și \n\n Cupa Ungariei\n Supercupa Ungariei\n Cupa Ligii Ungariei\n Liga a 2-a Maghiară\n Liga a 2-a Maghiară 1944–1945\n\nLigi naționale de fotbal din Europa\nFotbal în Ungaria" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Compus de două mici dodecaedre stelate?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de două mici dodecaedre stelate este un compus poliedric uniform format din 2 mici dodecaedre stelate în același aranjament ca și cel al compusului de două icosaedre. Are simetrie octaedrică Oh.\n\nEste unul dintre cei cinci compuși poliedrici (împreună cu compusul de șase tetraedre, compusul de două mari dodecaedre, compusul de cinci mari dodecaedre și compusul de cinci mici dodecaedre stelate) care sunt tranzitive pe vârfuri și pe fețe, dar nu și pe laturi.\n\nAre indicele de compus uniform UC50.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nPoliedre înrudite \nAre în comun același aranjament al vârfurilor cu compusul de două icosaedre, compusul de două mari icosaedre și compusul de două mari dodecaedre.\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși icosaedrici\n Compus de două icosaedre\n Compus de cinci icosaedre\n Compus de două mari icosaedre\n Compus de cinci mari icosaedre\n Compus de două mari dodecaedre\n Compus de cinci mari dodecaedre\n Compus de cinci mici dodecaedre stelate\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C4: Ikers Passipsido\n\ndodecaedre 2 mici stelate" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Artemii Prîseajniuk?" }, { "from": "assistant", "value": "Artemii Vasîlovîci Prîseajniuk (în ; ) a fost un artist ucrainean, monumentalist. La începutul carierei, preocupările sale au inclus arta monumentală, țesutul artistic, pictura de șevalet și sculptura. Mai târziu, spre sfârșitul carierei, pictura în domeniul artei non-figurative a devenit principala direcție creativă. A luat parte la multe expoziții și reprezentații, atât ucrainene, cât și internaționale. Lucrările sale se află în cadrul Muzeului de Artă din Cernăuți, Muzeul V. Ivasiuk, precum și în colecții private.\n\nA fost membru al Uniunii Naționale a Artiștilor din Ucraina (1990) și a deținut titlul de Artist Onorat al Ucrainei.\n\nBiografie\n\nCopilărie \nArtemii Prîseajniuk a studiat la școala secundară din Kruglet. În 1965, după ce a terminat școala, a început să lucreze ca profesor de desen.\n\nEducație și carieră \n\nÎntre 1967 și 1971, a studiat în cadrul Școlii de Arte Aplicate din Vijnița (acum Colegiul de Arte Aplicate „V. Yu. Șkribleak” din Vijnița), departamentul de design artistic pentru produse industriale din metale și plastic. Acolo a început să stăpânească sculptura, monetăria, și sculptura în lemn.\n\nDupă absolvirea școlii, în 1971, a început să lucreze în cadrul Fabricii de Transformatoare din Hmelnîțkîi, făcând parte din biroul de design. Începând cu 1972, a lucrat la Combinatul de Artă și Producție din Cernăuți, acolo unde s-a dedicat sculpturii, gravurii, și vitraliilor.\n\nÎntre 1974 și 1979 a studiat în cadrul Institutului Național de Arte Aplicate și Decorative din Liov, absolvind cu onoruri. În aceeași perioadă s-a familiarizat cu operele lui Danîlo Dovboșînskîi și Karl Zvirînskîi, care lucrau în cadrul institutului la acel moment, și au avut o mare influență asupra formării structurii compoziționale a operelor sale ulterioare.\n\nPerioada 1980-1990 \nDupă ce a absolvit Institutul din Liov în 1979, Artemii Prîseajniuk s-a mutat la Cernăuți, unde a început să muncească pentru Fondul Artistic din cadrul Uniunii Artiștilor Ucraineni din Cernăuți. Prima lucrare a fost o pictură în restaurantul „Dniester” (1980). Ulterior, ciclul monumental „Arta din Rusia Kieveană” a fost realizat în restaurantul „Kyiv” (1983).\n\nÎn 1982 a creat mozaicul „Înflorește, Bucovino!” în Cernăuți. În 1986, Prîseajniuk a realizat o gravură monumentală pe fațada Casei de Cultură din satul Tărășeni, regiunea Cernăuți. În același timp, artistul s-a implicat activ în propria educație, în direcția practicilor moderne artistice.\nLa sfârșitul anilor 1980, Artemii Prîseajniuk, aflat la apogeul carierei sale creative, a realizat un număr semnificativ de schițe pentru opere monumentale. Duzini de panouri monumentale, picturi, geamuri cu vitralii și tapițerii au rămas nerealizate din cauza crizei economice și destrămarea ulterioară a Uniunii Sovietice. Majoritatea schițelor au supraviețuit și se află în colecția familiei artistului. Artemii Prîseajniuk a primit cea mai mare recunoaștere în acei ani pentru operele sale în domeniul țesutului artistic. În 1990, utilizând tehnica țesutului artistic, o perdea țesută de dimensiuni mari a fost realizată în cadrul Casei Municipale de Cultură, din Pervomaisk, regiunea Mîkolaiiv.\n\nPerioada 1990-2000 \nÎncepând cu anii 1990, Artemii Prîseajniuk s-a concentrat asupra picturii, experimentând cu diverse genuri și tehnici. Operele din această perioadă demonstrează tranziția artistului, de la convenționalitate la prezentarea formelor din lumea reală, un nivel de mai mare de decorativitate și platitudinea elementelor. Operele sunt construite pe baza clarității ritmurilor lineare, simplității puriste, și contururilor expresive. Suprafața pitorească a acestor opere obține astfel texturi categoric tangibile.\n\nPe lângă pictură, a creat câteva plăci memoriale, dedicate faimoasei Bucovina și personalităților ucrainene.\n\nPerioada 2000-2010 \nOperele realizate între 2000 și 2010 demonstrează reflecția stărilor emoționale și percepția asupra evenimentelor moderne prin asocieri, proporția petelor de culoare, jocul cu diverse texturi și forme etc.\n\nPerioada 2010-2015 \nÎn această perioadă, operele lui Prîseajniuk demonstrează o tranziție către compozițiile abstracte. Își formează propriul stil de pictură, deja ușor de recunoscut, unde textura devine parte integrală a culorii, iar straturile de vopsea adaugă profunzime și complexitate.\n\nArtemii Prîseajniuk realizează și opere minimaliste. În 2012, este diagnosticat cu o boala incurabilă. A reușit să trăiască încă aproape cinci ani, datorită unei operații riscante și unui tratament complex, cu multiple etape. Artistul a continuat să muncească și a realizat un ciclu de picturi non-figurative, această perioadă devenind „scena” pentru cea mai productivă realizare a ideilor de pictură.\n\nOpere principale \n Pictură în restaurantul „Dniester” (1980)\n Mozaic „Înflorește, Bucovino!” (1982, realizat împreună cu Ivan Vihrenko)\n Pictură „Arta din Rusia Kieveană” (1983)\n Tapițerie triptică „Muzică” (1988)\n Tapițerie diptică „Armonie” (1988)\n Pânză „Cine ne va proteja” (1988)\n Pânză „Internat” (1988)\n Tapițerie „Prânz (dedicată părinților)” (1989)\n Pânză „În memoria celor nenăscuți” (1990)\n Pânză „În prag” (1990)\n Pânză „Cernăuți”. August 88” (1990)\n Tapițerie „Perdea” (1990)\n Tapițerie „Lâna de aur” (1990)\n Pânză „Zi de regret” (1990)\n Pânză „Vis” (1990)\n Pânză „Natură moartă” (1990)\n Pânză „Formare” (1990)\n Pânză „Revelație” (1990)\n Pânză „Ziua lumânărilor” (1991)\n Pânză „Inspirație” (1991)\n Placă memorială pentru Pavlov Kaspruk (1992)\n Pânză „Înger păzitor” (1992)\n Placă memorială pentru Eugenie Hacman (1993)\n Placă memorială pentru Oleg Oljici (1998)\n Pânză „Și bucurie și tristețe” (2000)\n Pânză „Binecuvântează, Dumnezeu” (2008)\n Pânză „Serhiy Paradzhanov în razele de glorie” (2008)\n Pânză „Cavalerii din Red Ruth” (2009)\n Placă memorială pentru Nazari Iaremciuk (2012)\n Pânză „Echilibrul sentimentelor” (2014)\n Pânză „Câmp gravitațional” (2015)\n Pânză „Inundație de pace” (2015)\n Pânză „O astfel de dispoziție” (2015)\n Pânză „Sferă cerească” (2015)\n Pânză „Intersecție de culoare” (2015)\n Pânză „Stai pe loc, moment” (2016)\n Pânză „Încet” (2016).\n\nRealizări \nArtist onorat al Ucrainei (2009)\n\nComemorare \nPe 14 septembrie 2017, a fost organizată o expoziție dedicată lui Artemii Prîseajniuk, în onoarea a ceea ce ar fi fost aniversarea de 70 de ani, în cadrul Centrului Cultural de Vernisaje din Cernăuți. Majoritatea operelor sale nu au fost expuse niciodată și reprezintă munca artistului din ultimii săi ani de viață.\n\nPe 16 decembrie 2022, în satul Cruglic, din regiunea Cernăuți, o stradă a fost numită în onoarea lui Artemii Prîseajniuk.\n\nGalerie\n\nNote \n\nNașteri în 1947\nDecese în 2017\nPictori ucraineni\nNașteri pe 14 septembrie\nDecese pe 12 februarie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Drew Weissman?" }, { "from": "assistant", "value": "Drew Weissman () este un cercetător american, specialist în medicină, microbiologie, biochimie, imunologie și cunoscut mai ales, pentru cercetările sale în domeniul acidului ribo-nucleic (ARN). Director al Penn Institute for RNA Innovation și profesor de medicină la facultatea Perelman School of Medicine a Universității din Pennsylvania (Penn), Weissman este laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină din anul 2023, împreună cu Katalin Karikó, „pentru descoperirile lor privind modificările bazelor nucleozidice care au permis dezvoltarea unor vaccinuri ARN mesager eficiente împotriva COVID-19”.\n\nNote\n\nLegături externe\n\nNașteri în 1959\nNașteri pe 7 septembrie\nAmericani în viață\nEvrei americani\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină\nLaureați ai Premiului Nobel\nLaureați americani ai Premiului Nobel\nLaureați evrei ai Premiului Nobel\nOameni de știință americani din secolul al XX-lea\nOameni de știință americani din secolul al XXI-lea\nBiochimiști americani\nBiochimiști evrei\nBiologi americani\nMicrobiologi americani\nMedici americani\nMedici evrei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Katalin Karikó?" }, { "from": "assistant", "value": "Katalin Karikó () este o biochimistă americană de origine maghiară, cunoscută mai ales pentru cercetările sale în domeniul biologiei mecanismelor ARN mesager. Este laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină din anul 2023, împreună cu Drew Weissman, „pentru descoperirile lor privind modificările bazelor nucleozidice care au permis dezvoltarea unor vaccinuri ARN mesager eficiente împotriva COVID-19”.\n\nTinerețe și educație \nKarikó a crescut în Kisújszállás, Ungaria, într-o casă mică, fără apă curentă, frigider sau televizor. Tatăl ei era măcelar, și mama, contabilă. În timpul studiilor ea a excelat în știință obținând locul trei pe Ungaria la un concurs de biologie. A urmat cursurile Móricz Zsigmond Református Gimnázium, o școală protestantă.\n\nDupă ce și-a susținut doctoratul (Ph.D.) la Universitatea din Szeged, Karikó și-a continuat cercetările și studiile postdoctorale la Centrul de Cercetări Biologice al Academiei de Științe din Ungaria. În 1985, laboratorul și-a pierdut finanțarea, iar ea a părăsit Ungaria și s-a mutat în Statele Unite împreună cu soțul și fiica ei de 2 ani. Când au imigrat în SUA, au introdus ilegal 900 de lire sterline într-un ursuleț de pluș, bani primiți din vânzarea mașinii lor iar lirele sterline au fost cumpărate la negru.\n\nCarieră \nÎntre 1985 și 1988, în timp ce lucra ca bursieră postdoctorală la Temple University în Philadelphia și la Uniformed Services University of the Health Sciences din Bethesda, MD, (88-89), Karikó a participat la un studiu clinic în care pacienți cu SIDA, boli hematologice și sindromul cronic de oboseală au fost tratați cu ARN dublu catenar (dsRNA). La acea vreme, aceasta a fost considerată o cercetare revoluționară, deoarece mecanismul molecular al inducerii interferonului de către ARNdc nu era cunoscut, deși efectele antivirale și antineoplazice ale interferonului erau bine documentate.\n\nÎn 1989, a fost angajată de Universitatea din Pennsylvania și a lucrat cu cardiologul Elliot Barnathan la ARNmesager (ARNm). În 1990, pe când era profesor adjunct la Școala de Medicină Perelman a Universității din Pennsylvania, Karikó și-a depus prima cerere de grant în care și-a propus să instituie terapia genică pe bază de ARNm. De atunci, terapia bazată pe ARNm a devenit principala temă de cercetare a lui Karikó. Ea era pe cale să devină profesor titular, dar a avut mai multe granturi respinse și asta a dus la retrogradarea ei de către universitate în 1995. A rămas aflilată universității și, în 1997, l-a întâlnit pe Drew Weissman, profesor de imunologie la Universitatea din Pennsylvania. Perseverența ei în tema aleasă a fost considerată excepțională în contextul normelor condițiilor de muncă în cercetarea academică.\n\nObservația cheie a lui Karikó a apărut după ce ea s-a concentrat pe motivul pentru care ARN-ul de transfer folosit ca metodă de control într-un experiment nu a provocat aceeași reacție imună ca ARN-ul mesager. Descoperirea lor cheie, privind modificările chimice asupra ARN-ului pentru a-l face neimunogen a fost respinsă de revistele Nature și Science, dar în cele din urmă a fost acceptată de publicația de nișă „Immunity”. Într-o serie de articole care au început în 2005, Karikó și Weissman au descris modul în care modificările nucleozide specifice în ARNm au condus la un răspuns imunitar redus. Ei au fondat o companie mică și, în 2006 și 2013, au primit brevete pentru utilizarea mai multor nucleozide modificate pentru a reduce răspunsul imun antiviral la ARNm. Curând după aceea, universitatea a vândut licența de proprietate intelectuală lui Gary Dahl, șeful unei companii care a devenit în cele din urmă Cellscript. Săptămâni mai târziu, Flagship Pioneering, compania de capital de risc care susține Moderna, a contactat-o pentru a licenția brevetul. Tot ce a spus Karikó a fost „nu-l avem”.\n\nÎn 2006, Katalin Karikó l-a contactat pe biochimistul Ian MacLachlan pentru a lucra cu el la ARNm modificat chimic. Inițial, MacLachlan și Tekmira au renunțat la colaborare. Karikó a vrut să facă echipă cu Ian MacLachlan pentru că era liderul unei echipe care a ajutat la avansarea tehnologiei ARNm. Karikó lucra la stabilirea sistemului formulat de livrare a nanoparticulelor de lipide care încapsulează ARNm într-o particulă densă printr-un proces de amestecare.\n\nLa începutul anului 2013, Karikó a auzit de parteneriatul de 240 de milioane de dolari dintre Moderna și AstraZeneca pentru a dezvolta un ARNm al factorului de creștere endotelial vascular. Karikó și-a dat seama că nu va avea șansa de a-și aplica experiența cu ARNm la Universitatea din Pennsylvania, așa că a preluat un rol de vicepreședinte la BioNTech RNA Pharmaceuticals.\n\nCercetările și specializările ei au inclus terapia pe bază de ARN mesager, reacțiile imune induse de ARN, bazele moleculare ale toleranței ischemice și tratamentul ischemiei cerebrale.\n\nContribuții științifice \nMunca și cercetarea lui Karikó au constituit o bază pentru BioNTech și Moderna pentru a crea ARNm-uri terapeutice care nu induc un răspuns imun. În 2020, tehnologia Karikó și Weissman a fost utilizată și în vaccinurile pentru COVID-19 care au fost produse de Pfizer (dezvoltat de BioNTech) și de Moderna.\n\nPremii și onoruri \n\nTehnologia bazată pe ARN Mesager dezvoltată de Katalin Karikó și cele mai eficiente două vaccinuri bazate pe aceasta, BioNTech/Pfizer și Moderna, au creat baza pentru lupta eficientă și de succes împotriva virusului SARS-CoV-2 la nivel mondial și au contribuit foarte mult la izolarea pandemiei de COVID-19. În 2023, Karikó a fost inclusă în National Inventors Hall of Fame pentru cercetarea ei asupra ARN-ului mesager.\n\nEa a primit peste 110 de premii internaționale prestigioase și onoruri pentru munca sa de pionierat în biochimie care e semnificativă la nivel global.\n\nÎn 2023 a fost laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină împreună cu Drew Weissman, „pentru descoperirile lor privind modificările bazelor nucleozidice care au permis dezvoltarea unor vaccinuri ARN mesager eficiente împotriva COVID-19”.\n\nViața personală \nKarikó este căsătorită cu Béla Francia. Ei sunt părinții lui Susan Francia, dublu-medaliată olimpică la canoe. Cei doi au un nepot.\n\nNote\n\nLegături externe \n\nNașteri în 1955\nNașteri pe 17 ianuarie\nAmericani în viață\nLaureați americani ai Premiului Nobel\nLaureați maghiari ai Premiului Nobel\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină\nOameni de știință americani din secolul al XX-lea\nOameni de știință americani din secolul al XXI-lea\nBiochimiști americani\nAmericani de origine maghiară\nOameni de știință maghiari" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Dictatura proletariatului?" }, { "from": "assistant", "value": "În filozofia marxistă, dictatura proletariatului este o condiție în care proletariatul deține puterea în stat. Dictatura proletariatului este stadiul intermediar între economia capitalistă și economia comunistă, în care statul post-revoluționar pune stăpânire pe mijloacele de producție, forțează organizarea de alegeri directe în numele și în limitele partidului proletar de stat aflat la putere și instituie delegați aleși în consilii muncitorești reprezentative care naționalizează mijloacele de producție din proprietate privată și le trece în proprietate colectivă. În această fază, structura organizatorică administrativă a partidului va fi determinată în mare măsură de necesitatea ca acesta să guverneze cu fermitate și să exercite puterea de stat pentru a preveni contrarevoluția și pentru ca să faciliteze tranziția către o societate comunistă durabilă.\n\nAlți termeni utilizați în mod obișnuit pentru a descrie dictatura proletariatului includ stat socialist. Statul proletar, statul proletar democratic, dictatura revoluționară a proletariatului și dictatura democratică a proletariatului. În filozofia marxistă, termenul de dictatura burgheziei este antonimul dictaturii proletariatului.\n\nAbordări teoretice \nRevoluționarul socialist a inventat termenul dictatura proletariatului, pe care Karl Marx și Friedrich Engels l-au adoptat în filozofia lor. Termenul dictatură indică controlul deplin al mijloacelor de producție de către aparatul de stat. Engels a considerat Comuna din Paris (1871), care a controlat capitala timp de două luni înainte de a fi suprimată, un exemplu de dictatură a proletariatului. Există mai multe tendințe politice populare pentru această gândire politică, toate acestea considerând că statul va fi păstrat după revoluție pentru capacitățile sale de aplicare a legii:\n Marxism-leninismul este o interpretare a marxismului de către Vladimir Ilici Lenin și succesorii săi. Marxism-leninismul urmărește să organizeze un partid de avangardă care să conducă o revoltă proletară pentru a prelua puterea statului, a economiei, a mass-mediei și a serviciilor sociale (universități, sănătate etc.), în numele proletariatului și pentru a construi un stat socialist cu un partid unic, care să reprezinte o dictatură a proletariatului. Dictatura proletariatului urmează să fie guvernată prin centralismul democratic, pe care Lenin l-a descris ca fiind „diversitate în discuție, unitate în acțiune”. Marxism-leninismul constituie ideologia oficială a partidelor aflate la putere în China, Cuba, Laos și Vietnam și a fost ideologia oficială a Partidul Comunist al Uniunii Sovietice de la sfârșitul anilor 1920, iar mai târziu a celorlalte partide aflate la putere care au alcătuit blocul răsăritean.\n Marxiștii libertarieni critică marxismul-leninismul pentru diferențele percepute față de marxismul ortodox, opunându-se principiului leninist al centralismului democratic și interpretării marxist-leniniste a avangardismului politic. Alături de troțkiști, ei se opun, de asemenea, utilizării unui stat cu un singur partid, pe care îl consideră ca fiind inerent nedemocratic. Cu toate acestea, spre deosebire de troțkiști, marxiștii libertarieni nu sunt bolșevici și nu subscriu la centralismul democratic. Rosa Luxemburg, o teoreticiană marxistă, a subliniat rolul partidului de avangardă ca reprezentant al întregii clase și dictatura proletariatului ca guvernare a întregului proletariat, caracterizând dictatura proletariatului ca fiind un concept menit să extindă democrația mai degrabă decât să o reducă - spre deosebire de guvernarea minoritară din dictatura burgheziei. \n\nÎn lucrarea Drumul către servitute'] (1944), economistul școlii economice austriece Friedrich Hayek scria că dictatura proletariatului ar distruge probabil libertatea personală la fel de complet precum o autocrație. \n\nComisia Europeană a Drepturilor Omului a constatat că instaurarea dictaturii proletariatului este incompatibilă cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cazul Partidul Comunist German contra Republica Federală Germania (1957).\n Karl Marx \nÎn timp ce Karl Marx nu a scris prea mult despre natura dictaturii proletariatului, Manifestul comunist (1848) afirma: „Comuniștilor le repugnă să-și ascundă vederile și intențiile. Ei declară fățiș că țelurile lor pot fi atinse numai prin doborârea violentă a întregii orânduirii sociale de până acum..\nScriind despre Revoluția Maghiară din 1848, Marx a notat că „nu există decât un singur mijloc de a scurta, a simplifica și a localiza cumplitele chinuri ale agoniei vechii societăți și sângeroasele dureri de facere ale celei noi, că nu există decât n singur mijloc : teroarea revoluționară”\n\nLa 1 ianuarie 1852, jurnalistul comunist Joseph Weydemeyer a publicat un articol intitulat „Dictatura proletariatului” în ziarul de limbă germană Turn-Zeitung, în care scria că „este destul de clar că nu poate fi vorba aici de tranziții treptate, pașnice” și amintea exemplele lui Oliver Cromwell (Anglia) și Comitetul Salvării Publice (Franța) ca exemple de „dictatură” și, respectiv, de „terorism” (necesare pentru a răsturna burghezia) În același an, Marx i-a scris, afirmând: „Cu mult înaintea mea, istoricii burghezi au descris evoluția istorică a acestei lupte între clase, la fel cum economiștii burghezi au descris anatomia lor economică. Contribuția mea a fost (1) să arăt că existența claselor este legată doar de anumite faze istorice în dezvoltarea producției; (2) că lupta de clasă duce în mod necesar la dictatura proletariatului; [și] (3) că această dictatură, în sine, nu constituie decât o tranziție spre abolirea tuturor claselor și spre o societate fără clase\".\n\nMarx i-a scris pe 5 martie 1852 lui Weydemeyer: „Cu mult înaintea mea unii istoriografi burghezi au expus dezvoltarea istorică a acestei lupte de clasă, iar economiștii burghezi au arătat anatomia economică a claselor. Ceea ce am făcut eu nou a fost că am dovedit 1) că existența claselor este legată numai de anumite faze istorice de dezvoltare a producției; 2) că lupta de clasă duce în mod necesar la dictatura proletariatului; 3) că această dictatură însăși constituie numai trecerea la desființarea tuturor claselor și la o societate fără clase.”.\n\nMarx și-a dezvoltat ideile despre dictatura proletariatului în scurta sa lucrare din 1875, Critica programului de la Gotha, o critică și un atac dur la adresa principiilor expuse în programul Partidului Muncitoresc German (predecesorul Partidul Social Democrat din Germania). Programul prezenta o cale moderată , și evoluiționistă spre socialism, în opoziție cu abordarea violentă socialismului revoluționar a marxiștilor ortodocși. Ca urmare, aceștia din urmă au acuzat programul Gotha ca fiind „revizionist” și ineficient. Cu toate acestea, el a admis posibilitatea unei tranziții pașnice în unele țări cu structuri instituționale democratice puternice (cum ar fi cazul Marii Britanii, al Olandei și al Statelor Unite), sugerând totuși că, în alte țări în care muncitorii nu-și pot „atinge scopul prin mijloace pașnice”, „pârghia revoluției noastre trebuie să fie forța\", pe baza principiului că muncitorii au „dreptul de a se revolta dacă li se refuză exprimarea politică” \n\nMarx a afirmat că, într-o societate condusă de proletari, statul ar trebui să controleze „venit provenit din muncă” (adică toate alimentele și produsele produse) și să ia din ele ceea ce este „o necesitate economică”, și anume suficient pentru „înlocuirea mijloacelor de producție consumate”, o „o parte suplimentară pentru extinderea producției” și „un fond de rezervă sau de asigurare” care să fie folosite în situații de urgență, cum ar fi dezastrele naturale. În plus, el credea că statul ar trebui să ia apoi suficient pentru a acoperi „cheltuielile generale de administrație, care nu țin direct de producție”, fonduri pentru funcționarea serviciilor publice și fonduri pentru cei care sunt fizic incapabili să muncească. După ce din „veniturile provenite din muncă” s-a luat suficient pentru a acoperi toate aceste lucruri, Marx credea că ceea ce a rămas ar trebui împărțit între muncitori, fiecare individ primind bunuri în valoare echivalentă cu cât de multă muncă a investit. În acest mod meritocratic, acei lucrători care au depus mai multă muncă și au muncit mai mult vor primi mai mult din veniturile muncii colective decât cei care nu au muncit la fel de mult. În Critica programului de la Gotha, el a remarcat că „neajunsuri sunt inevitabile în prima fază a societății comuniste, în forma în care s-a născut, după îndelungate dureri ale facerii, din societatea capitalistă”, conținând astfel încă elemente capitaliste. \n\nÎn concluzie, concepția lui Marx despre dictatura proletariatului implica experimente politice axate pe desființarea puterii de stat și pe dispersarea funcțiilor acesteia în rândul muncitorilor.\n\n Friedrich Engels \nForța și violența au jucat un rol important în viziunea lui Friedrich Engels despre revoluție și guvernarea proletariatului. În 1877, polemizând cu , Engels a ridiculizat rezervele acestuia față de folosirea forței, afirmând: „Pentru d-l Dühring violența este răul absolut, primul act de violență este pentru el păcatul originar, toată expunerea sa este o lamentare împotriva contaminării întregii istorii de până acum cu acest păcat originar, împotriva denaturării rușinoase a tuturor legilor naturii și a legilor sociale de către această putere diabolică, violența. Că violența joacă în istorie și un alt rol, și anume unul revoluționar, că ea este, așa cum spune Marx, moașa oricărei societăți vechi care poartă în pântecele ei o societate nouă, că ea este instrumentul cu ajutorul căruia mișcarea socială își croiește drum sfărâmând formele politice închistate și perimate”.\n\nÎn postfața din 1891 la lucrarea lui karl Marx Războiul civil din Franța, Engels a declarat următoarele: „Ei bine, domnii mei, vreți să știți cum arată această dictatură? Priviți Comuna din Paris. Aceasta a fost dictatura proletariatului”.. Pentru evitarea corupției politice, Engels a afirmat următoarele: „Comuna a folosit două mijloace infailibile. În primul rând, ea a încredințat toate funcțiile administrative, judecătorești, didactice unor persoane care erau alese pe baza principiului eligibilității și puteau fi revocate în orice moment de către cei care le-au ales. În al doilea rând, orice funcție — superioară sau inferioară era retribuită cu același salariu pe care-l primeau și ceilalți muncitori. Salariul maxim pe care îl plătea în genere Comuna era de 6.000 de franci. În felul acesta erau pe de-a-ntregul stăvilite carierismul și arivismul, chiar făcând abstracție de mandatele imperative ale delegaților în corpurile reprezentative, introduse, în plus, de către Comună” . Deși mulți dintre revoluționarii Comunei din Paris erau anarhiști și „socialiști antiautoritari”, Engels i-a criticat pe socialiștii antiautoritari în același an, remarcând: „O revoluție este, fără îndoială, lucrul cel mai autoritar posibil. Revoluția este actul prin care o parte din populație impune voința ei celeilalte părți cu ajutorul puștilor, baionetelor și tunurilor, deci cu ajutorul celor mai autoritare mijloace; iar dacă partidul victorios nu vrea ca lupta lui să fi fost zadarnică, trebuie să-și mențină dominația prin frica pe care armele sale o inspiră reacționarilor. S-ar fi menținut Comuna din Paris măcar o singură zi dacă ea nu ar fi recurs împotriva burgheziei la această autoritate a poporului înarmat?”. Atenția lui Marx față de Comuna din Paris a plasat-o pe aceasta în centrul formelor marxiste ulterioare. Această afirmație a fost scrisă în \"Adresă a Comitetului Central către Liga Comunistă\", care este atribuită lui Marx și Engels: „Ei [muncitorii] trebuie să acționeze în așa fel, încât agitația revoluționară nemijlocită să nu fie înăbușită imediat după victorie. Ei trebuie, dimpotrivă, să o întrețină cât mai mult posibil. Ei nu numai că nu trebuie să se opună așa-ziselor excese, acțiunilor de răzbunare a poporului împotriva indivizilor pe care îi urăște sau împotriva clădirilor publice de care se leagă numai amintiri odioase, ei trebuie nu numai să tolereze aceste acțiuni, dar să și ia în mână conducerea lor. În timpul luptei și după luptă, muncitorii trebuie să formuleze cu fiecare prilej, alături de revendicările democraților burghezi, propriile lor revendicări”\n\n Vladimir Lenin \nÎn secolul al XX-lea, Vladimir Ilici Lenin a dezvoltat propria sa variantă a marxismului, cunoscută sub numele de leninism - adaptarea marxismului la condițiile socioeconomice și politice din Imperiul Rus (1721-1917). Acest corp de teorie a devenit ulterior ideologie oficială a unor state comuniste. Lenin a scris că conceptul marxist de dictatură înseamnă că o întreagă clasă socială deține controlul politic și economic în cadrul unui sistem democratic. Lenin a pledat pentru distrugerea fundamentelor statului burghez și înlocuirea acestuia cu ceea ce David Priestland a descris ca fiind o dictatură „ultrademocratică” a proletariatului, bazată pe sistemul Comunei din Paris.Statul și revoluția'' (1917) discută în mod explicit implementarea practică a „dictaturii proletariatului” prin intermediul revoluției violente. Lenin neagă orice interpretări reformiste ale marxismului, cum ar fi cele ale lui Eduard Bernstein și Karl Kautsky. Lenin se concentrează în special asupra sintagmei lui Engels despre „dispariția treptată a statului”, negând că aceasta s-ar putea aplica la „statul burghez” și subliniind că opera lui Engels este în mare parte un „panegiric al revoluției violente”. Pe baza acestor argumente, el îi denunță pe reformiști ca fiind „oportuniști”, reacționari și indică revoluția violentă ca fiind singura metoda de introducere a dictaturii proletariatului în concordanță cu opera lui Marx și Engels.\n\nÎn Rusia imperială, modelul de guvernare al Comunei din Paris s-a concretizat în soviete (consiliile muncitorilor și soldaților) înființate în timpul Revoluției ruse din 1905, a căror sarcină revoluționară a fost „concedierea” statului capitalist (monarhic) pentru instaurarea socialismului - dictatura proletariatului - etapa premergătoare a comunismului. În Rusia, mișcarea bolșevică (descrisă de Lenin drept „avangarda proletariatului”) a ridicat la putere sovietele în Revoluția din Octombrie din 1917. Pe tot parcursul anului 1917, Lenin a susținut că Guvernul provizoriu rus nu reprezenta interesele proletariatului, deoarece, în opinia sa, acesta reprezenta dictatura burgheziei. El susținea că, deoarece amânau continuu alegerile democratice, negau importanța sovietelor constituite în mod democratic precum și faptul că toate promisiunile făcute de partidele burgheze liberale înainte de Revoluția din februarie rămăseseră neîndeplinite, sovietele trebuiau să preia singure puterea.\n\nGuvernul proletariatului \n\nLenin susținea că, într-o țară subdezvoltată precum Rusia, clasa capitalistă va rămâne o amenințare chiar și după o revoluție socialistă de succes. În consecință, el a pledat pentru reprimarea acelor elemente ale clasei capitaliste care au luat armele împotriva noului guvern sovietic, scriind că, atâta timp cât vor exista clase, va trebui să existe un stat pentru a exercita dominația democratică a unei clase (în opinia sa, proletariatul) asupra celeilalte (capitaliștii). Lenin scria că „dictatura nu înseamnă neapărat suprimarea democrației pentru clasa care exercita aceasta dictatura asupra altor clase, dar înseamnă neapărat suprimarea democrației (sau o extrem de substanțială limitare a ei, ceea ce este tot o forma de suprimare) pentru clasa asupra căreia sau împotriva căreia se exercita dictatura”. După Primul Război Mondial, Karl Kautsky a devenit un critic al Revoluției bolșevice și a fost denunțat de Lenin ca fiind un „renegat”.\n\nFolosirea violenței, a terorii și a conducerii unui singur partid comunist a fost criticată de alți marxiști, printre care Karl Kautsky și Rosa Luxemburg,, dar și Anarho-comuniștii precum Piotr Kropotkin. La începutul anilor 1930, mișcările socialiste care nu susțineau linia partidului bolșevic au fost condamnate și numite de către Internaționala Comunistă.\n\nDemocrația sovietică a acordat drept de vot majorității populației care a ales sovietele locale, sovietele regionale și așa mai departe până la alegerea Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. Capitaliștii au fost lipsiți de drepturi în modelul sovietic rusesc. Cu toate acestea, potrivit lui Lenin, într-o țară dezvoltată, ar fi posibil să se renunțe la lipsirea de drepturi a capitaliștilor în cadrul dictaturii democratice a proletariatului, deoarece proletariatul ar dispune de o majoritate covârșitoare. Bolșevicii din 1917–1924 nu au pretins că au realizat o societate comunistă. În contrast, preambulul la Constituția sovietică din 1977 („Constituția Brejnev”), a afirmat că Revoluția din 1917 a instituit dictatura proletariatului ca „o societate a adevăratei democrații” și că „scopul suprem al statului sovietic este construirea unei societăți comuniste fără clase, în care să existe o autoguvernare publică comunistă”.\n\nInterzicerea partidelor și facțiunilor de opoziție \n\nÎn timpul Războiului Civil Rus (1918–1922), toate partidele majore de opoziție au ales o formă de luptă împotriva noului guvern sovietic: au organizat forțe militare antibolșevice, au organizat sabotaje, au coaborat cu țariștii care pierduseră puterea sau au organizat tentative de asasinat împotriva lui Lenin și a altor lideri bolșevici. Când partidele de opoziție, cum ar fi cadeții și Menșevicii au fost aleși democratic în sovietele din unele zone, acestea au salutat intervenția țaristă și a forțe militare străine. Într-un incident din Baku, armata britanică, odată invitată să ocupe orașul, a permis executarea membrilor Partidului Bolșevic (care demisionaseră din sovietul local când nu au reușit împiedice chemare trupelor britanice din Persia). Drept urmare, bolșevicii au interzis fiecare partid de opoziție atunci când acesta s-a întors împotriva guvernului sovietic. În unele cazuri, interdicțiile au fost ridicate. Această interzicere a partidelor nu a avut același caracter represiv precum interdicțiile ulterioare din timpul lui Stalin.\n\nPe plan intern, criticii lui Lenin au susținut că o astfel de suprimare politică a fost întotdeauna planul său. Susținătorii au susținut că război civil reacționar al Mișcării Alber sponsorizată de străini o impunea – având în vedere tentativa eșuată de asasinare a lui Lenin de către Fania Kaplan din 30 august 1918 și asasinarea lui Moisei Urițki din aceeași zi. După 1919, Sovietele au încetat să mai funcționeze ca organe de guvernare democratică, deoarece foametea indusă de a dus la golirea Sovietelor de oamenii de rând. Jumătate din populația Moscovei și o treime din cea a Petrogradului au fugit până în acest moment în mediul rural pentru a găsi hrană, iar viața politică s-a oprit..\n\nBolșevicii au început să se teamă că, în condițiile absenței participării maselor la viața politică și a interzicerii partidelor de opoziție, forțele contrarevoluționare se vor exprima în cadrul Partidului Bolșevic însuși. Existau unele dovezi conform cărora foști membri ai partidelor de opoziție s-au înscris ca membri bolșevici imediat după încheierea războiului civil. În ciuda principiului centralismului democratic din Partidul Bolșevic, facțiunile interne au fost interzise. Aceasta a fost considerată o măsură extremă și nu se încadra în doctrina marxistă. Interdicția a rămas până la dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991. În 1921, în Rusia existau încă dezbateri interne dinamice și libertate de opinie, iar începuturile cenzurii și ale represiunii politice în masă nu apăruseră încă. Facțiunea Opoziției Muncitorești a continuat să funcționeze, deși a fost dizolvată nominal. Dezbaterile Partidului Comunist al Uniunii Sovietice au continuat să fie publicate până în 1923.\n\nUniunea Sovietică după Stalin \nLa al XXII-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov a declarat transformarea „dictaturii proletariatului” în „stat al tuturor cetățenilor\|.\n\nChina \nLa înființarea sa, Republica Populară Chineză a luat forma unei dictaturi democratice populare. Aceasta însemna o democrație pentru poporul revoluționar (văzut ca marea majoritate a populației) și măsurile coercitive implicite în „dictatură” pentru contrarevoluționari. Această formă de stat, care funcționa în favoarea țărănimii, proletariatului și a celor care își puteau afirma conștiința revoluționară, nu avea nicio pretenție de imparțialitate. \n\nÎn viziunea maoistă, dictatura proletariatului nu era exercitată de proletariat ca o clasă în sine, ci de cei care aveau „conștiința proletară” corectă. Convingerile și valorile care compuneau conștiința proletară maoistă necesară erau subiecte de dezbatere politică și intelectuală, supuse redefinirii de-a lungul timpului. \n\nRevoluția Culturală a pus sub semnul întrebării dictatura proletariatului așa cum a fost implementată anterior în socialism, în special faptul că funcțiile statului au devenit în cele din urmă apanajul oficialilor/cadrele de partid în loc să devină mai larg dispersate. Una dintre componentele majore ale Revoluției Culturale a fost o formă de politică de masă menită să pună puterea de stat în mâinile oamenilor de rând. Așa cum Mao le-a spus Gărzilor Roșii în faza de început a Revoluției Culturale, toți trebuiau „să fie preocupați de afacerile statului”. În cele din urmă, Revoluția Culturală nu a reușit să finalizeze această regândire a ceea ce ar putea fi dictatura proletariatului.\n\nPuncte de vedere contemporane \nTeoreticianul și activistul comunist filipinez descrie dictatura proletariatului ca pe o „democrație socialistă” pentru proletariat și celelalte clase exploatate, fără de care un stat proletar este incapabil să asigure democrația pentru întregul popor. Sison a scris: „În timp ce dictatura proletariatului poate suna terifiant pentru unii și poate evoca imagini de acte de violență fără discernământ, este un principiu bine stabilit al socialismului științific de a elimina baza economică a opresiunii și exploatării de clasă și de a oferi chiar și membrilor claselor exploatatoare de odinioară cea mai mare oportunitate de a se remodela și de a contribui cu ceea ce pot la progresul societății socialiste”. Conform acestei concepții, dictatura proletariatului face concesii politice și respectă interesele legitime ale sectoarelor burgheziei care se alătură revoluției, deoarece \"nu s-a întâmplat niciodată ca proletariatul să urce la putere fără aliați.\" În schimb, „aparatele coercitive ale dictaturii de clasă se aplică asupra celor care nu au altă dorință decât să distrugă sau să submineze societatea socialistă”.\n\nNote\n\nLegături externe \n Critique of the Gotha Programme\n The Civil War in France\n Marxists.org glossary term\n \"The 'Dictatorship of the Proletariat' in Marx and Engels\" by Hal Draper\n\nDictaturi\nDemocrație\nAutoritarism\nMarxism" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Leonora Carrington?" }, { "from": "assistant", "value": "Mary Leonora Carrington () a fost o pictoriță și scriitoare suprarealistă de origine britanică. Cea mai mare parte a vieții sale de adult a petrecut-o în Ciudad de Mexico și a fost printre ultimii participanți activi la mișcarea suprarealistă din anii 1930. Carrington a fost, de asemenea, membru fondator al mișcării de eliberare a femeilor din Mexic în anii 1970.\n\nTinerețe \nMary Leonora Carrington s-a născut în Westwood House din Clayton Green, Anglia, într-o familie romano-catolică. Tatăl ei, Harold Wylde Carrington, era un producător bogat de textile, iar mama ei, Marie (născută Moorhead), era din Irlanda. Leonora a avut trei frați: Patrick, Gerald și Arthur. Din 1920 până în 1927, ea a locuit la Crookhey Hall, un conac neogotic din Cockerham, care a exercitat o influență puternică asupra imaginației ei.\n\nEducată de guvernante, pedagogi și călugărițe, a fost expulzată din două școli, inclusiv New Hall School din Chelmsford pentru comportamentul ei rebel, până când familia a trimis-o la Florența, unde a urmat Academia de Artă a doamnei Penrose. De asemenea, Leonora a frecventat foarte puțin școala mănăstirii St. Mary's din Ascot. În 1927, la vârsta de zece ani, și-a văzut prima pictură suprarealistă expusă într-o galerie din zona Rive Gauche din Paris, iar mai târziu a cunoscut mulți suprarealiști, inclusiv pe Paul Éluard. Tatăl ei s-a opus carierei de artist, însă mama ei a încurajat-o. S-a întors în Anglia și a fost prezentată la Curte, dar, potrivit propriilor relatări, ea a adus o copie a romanului lui Aldous Huxley Eyeless in Gaza (1936), în loc de o pictură. În 1935, a frecventat Chelsea School of Art din Londra timp de un an și, cu ajutorul prietenului tatălui ei, Serge Chermayeff, a reușit să se transfere la Academia de Arte Frumoase Ozenfant din Londra, înființată de modernistul francez Amédée Ozenfant. Aici a studiat între anii 1936-1938.\n\nS-a familiarizat cu suprarealismul dintr-o copie a cărții lui Herbert Read, Surrealism (1936), oferită de mama ei, deși familia nu a sprijinit-o niciodată cu adevărat să urmeze o carieră artistică. Poetul și patronul suprarealist Edward James a fost cel care a susținut-o foarte mult în Marea Britanie; James a cumpărat multe dintre picturile ei și i-a organizat o expoziție în 1947 la Galeria Pierre Matisse din New York. Unele lucrări încă sunt expuse în fosta casă a familiei lui James, în prezent West Dean College din West Dean, West Sussex.\n\nRelația cu Max Ernst \nÎn 1936, Carrington a văzut opera suprarealistului german Max Ernst la Expoziția Internațională Suprarealistă de la Londra și s-a simțit atrasă de el chiar înainte de a-l cunoaște. În 1937 Carrington l-a întâlnit pe Ernst la o petrecere organizată la Londra. Cei doi artiști au simțit o atracție reciprocă și s-au întors împreună la Paris, unde Ernst s-a despărțit imediat de soția sa. În 1938 au părăsit Parisul și s-au stabilit în Saint Martin d'Ardèche, în sudul Franței. Noul cuplu a reprezentat un model de colaborare și dezvoltare artistică. Împreună au creat sculpturi ale animalelor păzitoare (Ernst a creat păsările, iar Carrington a creat un cap de cal din ipsos), pentru a-și decora casa din Saint Martin d'Ardèche. În 1939, Carrington și Ernst și-au pictat portrete unul altuia. Ambii au reușit să exprime prin artă ambivalența relației lor, dar, în timp ce Triumful dragostei lui Ernst îi cuprinde pe ambii artiști în compoziție, Portretul lui Max Ernst al lui Carrington s-a concentrat exclusiv pe Ernst și este împodobit cu simboluri profunde. Portretul nu a fost prima ei lucrare suprarealistă; între 1937 și 1938 Carrington a pictat Autoportret, numit și Hanul calului de zori, expus în prezent la Metropolitan Museum of Art. Cu pantaloni albi și o coamă sălbatică de păr, Carrington stă pe marginea unui scaun în această scenă bizară, de vis, cu mâna întinsă către o hienă care țopăie și cu spatele la un balansoar în formă de cal fără coadă care zboară în spatele ei.\n\nOdată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Ernst, care era german, a fost arestat de autoritățile franceze pentru că era un „străin ostil”. Cu ajutorul lui Paul Éluard și al altor prieteni, printre care jurnalistul american Varian Fry, acesta a fost eliberat câteva săptămâni mai târziu. La scurt timp după ce naziștii au invadat Franța, Ernst a fost arestat din nou, de data aceasta de către Gestapo, deoarece arta sa a fost considerată de către naziști ca fiind „degenerată”. A reușit să evadeze și să fugă în Statele Unite cu ajutorul lui , cea care mereu a susținut financiar arta și pe mulți artiști.\n\nDupă arestarea lui Ernst, Carrington a fost devastată și a acceptat să plece în Spania cu o prietenă, Catherine Yarrow. A locuit cu prieteni de familie în Madrid până când anxietatea paralizantă și tristețea i-au provocat o criză nervoasă și a fost internată într-un azil. Aici i s-a aplicat terapie cu electroșocuri și a fost tratată cu medicamentele Cardiazol (un puternic convulsivant ) și Luminal (un barbituric). A fost externată din azil în grija unui supraveghetor și i s-a spus că părinții ei au decis să o trimită la un sanatoriu din Africa de Sud. În drum spre Africa de Sud, a făcut o oprire în Portugalia, unde a și evadat. A mers la Ambasada Mexicului pentru a-l găsi pe Renato Leduc, poet și ambasador mexican. Leduc era prieten cu Pablo Picasso (se cunoșteau de la coride) și a acceptat o căsătorie de conveniență cu Carrington, astfel încât să i se acorde imunitatea de soție de diplomat. Cei doi au divorțat în 1943. Între timp, Ernst se căsătorise cu Peggy Guggenheim la New York în 1941, o căsnicie ce avea să se încheie câțiva ani mai târziu. Ernst și Carrington nu și-au reluat niciodată relația.\n\nMexic \n\nDupă un an petrecut la New York, în 1942, Leduc și Carrington au plecat în Ciudad de Mexico, unde mulți artiști europeni au fugit în căutare de azil, iar ea a ajuns să iubească acest oraș și a trăit acolo, cu mici întreruperi, tot restul vieții.\n\nCând Carrington a venit pentru prima dată în Ciudad de Mexico, reputația ei artist de succes a ajutat-o să construiască multe conexiuni în cadrul mișcării suprarealiste, iar relațiile ei în cadrul acestor cercuri suprarealiste au influențat în mare măsură deschiderea unor oportunități care fuseseră mult timp inaccesibile artiștilor mexicani. După ce a locuit aici timp de șapte ani, Leonora Carrington a realizat prima expoziție personală la Galeria Clardecor. Reacția publicului a fost încurajatoare, iar presa a publicat luni de zile recenzii pozitive.\n\nA petrecut o parte a anilor 1960 în New York City, apoi a revenit în Ciudad de Mexico, unde a continuat să lucreze. În 1963, i s-a solicitat să creeze o pictură murală pe care a intitulat-o El Mundo Magico de los Mayas și care a fost influențată de poveștile populare din regiune. Pictura murală se află acum în Museo Nacional de Antropología din Ciudad de Mexico.\n\nÎn 1973, Carrington a proiectat Mujeres conciencia, un afiș pentru mișcarea de eliberare a femeilor din Mexic, reprezentând o „nouă eră”. În anii 1970, artistele din generații și curente anterioare au răspuns climatului și mișcării mai liberale adoptate de gama contemporană de tendințe feministe. Multe dintre aceste artiste s-au folosit de creația lor pentru a predica masiv emanciparea femeilor, în timp ce altele au preferat să vorbească despre probleme în loc să creeze opere de artă. Carrington a vorbit deseori despre „puterile legendare” ale femeilor și despre cât de important este ca femeile să-și recupereze „drepturile care le-au aparținut cândva”. Mulți artiști implicați în suprarealism au considerat femeile ca fiind utile doar ca muze, fără a le considera artiști propriu-ziși. Carrington a fost adoptată ca femme-enfant (femeie-copil) de suprarealiști din cauza rebeliunii ei împotriva educației pe care o primise ca membră a unei clase superioare.\n\nCarrington s-a concentrat în primul rând pe libertatea psihologică, ferm convinsă că o astfel de libertate nu poate fi obținută decât împreună cu libertatea politică. Prin convingerile sale, ea a înțeles că „o mai mare cooperare și schimb de experiență între femeile active politic din Mexic și America de Nord” era vitală pentru emancipare. Activismul ei politic i-a adus câștigarea Lifetime Achievement Award la Convenția Women's Caucus for Art din New York în 1986. De-a lungul decadei respective, femeile au identificat și definit o serie de relații cu conceptele și preocupările feministe specifice acelei perioade. Ele au continuat să pună la îndoială sensul existenței prin formă și material.\n\nA doua căsătorie și copii \nMai târziu, s-a căsătorit cu Emerico Weisz (poreclit „Chiki”), născut în Ungaria în 1911, fotograf și colaboratorul lui Robert Capa în timpul războiului civil spaniol. Împreună au avut doi fii: Gabriel, intelectual și poet, și Pablo, medic și artist suprarealist. Chiki Weisz a murit la 17 ianuarie 2007, acasă. Avea 97 de ani.\n\nMoarte \nLeonora Carrington a murit pe 25 mai 2011, la vârsta de 94 de ani, într-un spital din Ciudad de Mexico, în urma unor complicații cauzate de pneumonie. A fost îngropată la Panteón Inglés (cimitirul englez) din Ciudad de Mexico.\n\nTeme și lucrări majore \n\nCarrington a declarat: „Am pictat pentru mine... Nu am crezut niciodată că cineva îmi va expune sau cumpăra lucrările.” Nu a manifestat niciun interes față de scrierile lui Sigmund Freud, la fel ca și alți suprarealiști din mișcare. În schimb, s-a concentrat pe realismul magic și pe alchimie și a folosit detaliile autobiografice și simbolismul ca subiecte ale picturilor ei. Carrington a dorit să prezinte sexualitatea feminină așa cum a experimentat-o ea, mai degrabă decât viziunea suprarealiștilor masculini asupra sexualității feminine. Lucrările lui Carrington din anii 1940 se concentrează pe tema dominantă a rolului femeii în procesul creativ.\n\nOpera lui Carrington este identificată și comparată cu mișcarea suprarealistă. În cadrul mișcării suprarealiste, a existat o explorare puternică a corpului femeii, combinată cu forțele misterioase ale naturii. A fost perioada în care femeile artiste au corelat figura feminină cu natura creativă, prin intermediul unor exprimări ironice.\n\nÎn picturile ei, Carrington a folosit tușe mici de pensulă pentru a construi straturi într-o manieră meticuloasă, creând imagini bogate.\n\nÎn Autoportret (1938), Carrington oferă propria sa interpretare a sexualității feminine, se orientează asupra propriei realități sexuale, mai degrabă decât să teoretizeze subiectul, așa cum era obiceiul altor suprarealiști din mișcare. Îndepărtarea lui Carrington de caracterizarea sexualității feminine a subminat rolul tradițional masculin al mișcării suprarealiste. Autoportret reflectă, de asemenea, o perspectivă asupra interesului lui Carrington pentru „transformarea alchimică a materiei și răspunsul ei la cultul suprarealist al dorinței ca sursă de inspirație creativă”. Autoportret explorează dualitatea implicată de existența unei femei. Acest concept de dualitate este explorat de Carrington folosind o oglindă pentru a afirma dualitatea sinelui și a sinelui observator cu a fi observat. Hiena descrisă în Autoportret unește atât bărbatul, cât și femeia într-un întreg metaforic al lumilor nopții și viselor. Simbolul hienei este prezent în multe dintre lucrările ulterioare ale lui Carrington, inclusiv în „La Debutante” din cartea ei de povestiri The Oval Lady.\n\nLa trei ani după ce a fost externată din azil și cu sprijinul lui André Breton, Carrington a scris despre experiența ei psihotică în cartea de memorii Down Below. Aici a explicat cum a făcut o criză de nervi, nu a vrut să mai mănânce și a părăsit Spania. Apoi a fost închisă într-un azil. În carte, Carrington ilustrează tot ce i s-a făcut acolo: terapii instituționale nemiloase, agresiune sexuală, droguri halucinogene și condiții insalubre. S-a sugerat că evenimentele cărții nu ar trebui luate literal, având în vedere starea lui Carrington în momentul când a fost internată, însă, autorii recenți au încercat să examineze detaliile instituționalizării ei pentru a discredita această teorie. De asemenea, artista și-a descris experiența și prin intermediul artei sale, astfel de exemple fiind Portretul Dr. Morales și Harta de jos.\n\nCartea ei The Hearing Trumpet abordează subiectul îmbătrânirii și corpul feminin. Este prezentată povestea femeilor în vârstă, care, în cuvintele lui Madeleine Cottenet-Hage din eseul său „The Body Subversive: Corporal Imagery in Carrington, Prassinos and Mansour”, caută să distrugă instituțiile societății lor imaginative pentru a introduce un „spirit de fraternitate”.The Hearing Trumpet critică, de asemenea, rușinea față de nuditatea feminină și este considerată una dintre primele cărți care abordează noțiunea de identitate de gen în secolul al XX-lea. Convingerile lui Carrington au definit maternitatea ca pe o experiență cheie a feminității. Ea a declarat: „Noi, femeile, suntem animale condiționate de maternitate (...) Pentru animalele femele, dragostea, care este urmată de marea dramă a nașterii unui nou animal, ne împinge în adâncurile peșterii biologice.” Ceea ce poate părea diferit de anumite perspective feministe moderne, peștera, asupra căreia Carrington oferă multiple versiuni, este, de fapt, decorul unei treziri simbolice la viață, nu o naștere reală („și aceasta poate însemna acvatică sau maternă, poate fi dublă, după părerea mea\"; mère și mer, conform lui Simone de Beauvoir).\n\nCarrington era interesată de animale, mit și simbolism. Acest interes s-a manifestat și mai puternic după ce s-a mutat în Ciudad de Mexico și a început o relație cu artista spaniolă Remedios Varo. Împreună au studiat alchimia, Cabala și scrierile mistice mayașe post-clasice, Popol Vuh.\n\nPrima expoziție importantă cu operele sale a fost în 1947 la Galeria Pierre Matisse din New York. Carrington a fost invitată să-și prezinte lucrările într-o expoziție internațională de suprarealism, unde a fost singura pictoriță engleză profesionistă. A devenit o celebritate aproape peste noapte. În Ciudad de Mexico, a scris și a publicat mai multe cărți care s-au bucurat de succes.\n\nPrima expoziție majoră a lucrărilor sale în Marea Britanie din ultimii douăzeci de ani a avut loc la Chichester 's Pallant House Gallery, West Sussex, între 17 iunie și 12 septembrie 2010, și ulterior la Norwich, la Centrul Sainsbury pentru Arte Vizuale, ca parte a unui sezon de expoziții internaționale majore reunite sub denumirea Surreal Friends, care au celebrat rolul femeilor în mișcarea suprarealistă. Lucrările ei au fost expuse alături de cele ale prietenilor ei apropiați, pictorița spaniolă Remedios Varo (1908–1963) și fotografa maghiară (1912–2000).\n\nÎn 2013, la Muzeul Irlandez de Artă Modernă din Dublin a fost organizată o amplă retrospectivă a operei lui Carrington, cu titlul The Celtic Surrealist. Curatorul expoziției a fost Sean Kissane, iar scopul a fost de a examina trecutul irlandez al lui Carrington pentru a reliefa o serie de teme culturale, politice și mitologice prezente în opera ei. \n\nOpera lui Carrington înfățișează deseori cai, precum în Autoportret (Hanul calului de zori) și în Caii Lordului Candlestick. Fascinația ei pentru cai își are originea în copilărie. Aceștia sunt prezenți și în scrierile ei. În prima nuvelă publicată, „The House of Fear”, Carrington descrie un cal în postura de ghid psihic pentru o tânără eroină. În 1935, primul său eseu, „Jezzamathatics or Introduction to the Wonderful Process of Painting”, a fost publicat înainte de povestirea ei „The Seventh Horse”. De multe ori, Carrington s-a folosit de cuvinte codificate pentru a dicta interpretarea în opera sa de artă. „Sfeșnic” este un cod pe care l-a folosit în mod frecvent pentru a-și reprezenta familia, iar cuvântul „domn” l-a folosit pentru tatăl ei.\n\nCarrington a contribuit la filmul de groază mexican din 1973, La mansión de la locura, regizat de Juan López Moctezuma, o adaptare liberă a nuvelei lui Edgar Allan Poe „Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană”. Ea s-a ocupat de designul artistic pentru decoruri și costume, împreună cu unul dintre fiii ei, Gabriel Weisz. Apariția repetată a unui cal alb, alter ego-ul lui Carrington, precum și sărbătorile și costumele suprarealiste elaborate evidențiază influența și viziunea ei în acest film.\n\nÎn 2005, Christie's a scos la licitație tabloul El Juglar, iar prețul obținut a fost de 713.000 USD, stabilind un nou record pentru cel mai mare preț plătit la licitație pentru un pictor suprarealist în viață. Carrington a pictat portrete ale actorului de telenovele Enrique Álvarez Félix, fiul actriței María Félix, care era prieten cu primul ei soț.\n\nÎn 2015, Carrington a fost onorată printr-un cu ocazia celei de-a 98-a aniversări. Proiectul s-a bazat pe pictura ei, How Doth the Little Crocodile, desenată în stil suprarealist. Pictura a fost inspirată de o poezie omonimă din Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll, iar ulterior a fost transformată în Cocodrilo situat pe Paseo de la Reforma.\n\nMoștenire și influență \nCarrington este asociată cu suprarealismul feminizat. Picturile și cărțile ei au adus perspectiva unei femei asupra a ceea ce fusese până atunci o mișcare artistică dominată în mare măsură de bărbați. Ea a demonstrat că femeile trebuie privite ca artiști în sine, nu doar ca muze pentru artiștii masculini.\n\nÎn 2022, cea de-a 59-a expoziție internațională de artă a fost intitulată The Milk of Dreams. Acest nume este împrumutat dintr-o carte scrisă de Carrington, în care, așa cum spune Cecilia Alemani, autoarea „descrie o lume magică în care viața este în mod constant reînchipuită prin prisma imaginației și în care fiecare se poate schimba, se poate transforma, poate deveni altceva și altcineva.\"\n\nViața lui Carrington a inspirat Out of This World: The Surreal Art of Leonora Carrington, o carte non-ficțiune pentru copii scrisă de Michelle Markell și ilustrată de Amanda Hall, în care este relatată povestea vieții și artei lui Carrington, modul în care și-a cultivat talentul creativ și dezicerea de convențiile secolului al XX-lea despre cum ar trebui să se comporte femeile și debutanții din clasa superioară.\n\nCarrington și fiul ei au constituit subiectul scurtmetrajului experimental Leonora și Gabriel: An Instant. Filmul a fost realizat de Lizet Benrey la reședința lui Carrington din Ciudad de Mexico. Carrington a vorbit despre arta prezentă în casa și în viața ei ca artist suprarealist. Filmul a avut premiera în 2012 la Festivalul de Film Latino din San Diego.\n\nExpoziții \n 2023: Leonora Carrington. Revelación, Madrid, Spania, 11 februarie - 7 mai 2023\n 2022: Leonora Carrington: El Mundo Magico, Mixografia, Los Angeles, California, 9 iulie - 27 august 2022\n 2020: Fantastic Women, Louisiana Museum of Modern art, Humlebæk, Denmark, 25 iulie - 8 noiembrie 2020\n 2019: Surrealism in Mexico - - Exhibitions - Di Donna Galleries, New York, NY, 25 aprilie - 29 iunie 2019\n 2019: Leonora Carrington, The Story of the Last Egg, Gallery Wendi Norris Offsite Exhibition, New York, NY, 23 mai - 29 iunie 2019\n 2018: The Leonora Carrington Museum este inaugurat în San Luis Potosí, México\n 2018: Leonora Carrington. Cuentos Mágicos, Museo de Arte Moderno de la Ciudad de México, Mexico, aprilie - septembrie 2018\n 2017: Mad About Surrealism, Museum Boijmans Van Beuningen, Regatul Țărilor de Jos, Rotterdam\n 2017: Surrealist Women, Mayoral, Barcelona, Spania, Barcelona\n 2016: Monstruosismos, Museo de Arte Moderno de Ciudad de México, Mexico, Bosque de Chapultepec\n 2016: Surreal Encounters. Collecting the Marvellous, Scottish National Gallery of Modern Art, UK, Edinburgh\n 2016: Dalí, Ernst, Miró, Magritte ....: Surreal Encounters from the Collections Edward James, Roland Penrose\n 2016: Gabrielle Keiller, Ulla and Heiner Pietzsch, Hamburger Kunsthalle, Germania, Hamburg\n 2016: Artists and Lovers, Ordovas Gallery, Londra, UK, Mayfair\n 2016: Strange Worlds: The Vision of Angela Carter, Royal West of England Academy, UK, Bristol\n 2016: Leonora Carrington: The Last Tuesday Society & Viktor Wynd's Museum of Curiosities, Fine Art & Natural History. Hackney, London, septembrie - decembrie 2016\n 2015: Leonora Carrington: Tate Liverpool, 6 martie - 31 mai 2015\n 2015: Surrealism and Magic, Boca Raton Museum of Art, SUA, Boca Raton\n 2015: Kahlo, Rivera & Mexican Modern Art, NSU Art Museum, Fort Lauderdale, SUA, Ft. Lauderdale\n 2015: Mexico: Fantastic Identity. 20th Century Masterpieces from the FEMSA Collection, Museum of Latin American Art, SUA, Long Beach\n 2015: Lorna Otero Project Album of Family, Miami, The Patricia & Phillip Frost Art Museum, Florida International University, SUA, Downtown Miami\n 2015: Surrealism: The Conjured Life, Museum of Contemporary Art (MCA) Chicago, SUA, Near North Side\n 2015: Fields of Dream: The Surrealist Landscape, Di Donna, SUA, Upper East Side\n 2014: Surrealism and Magic, Herbert F. Johnson Museum of Art, Cornell University, SUA, Ithaca\n 2014: Paper, Pencil & Ink: Prints & Other Works on Paper, Ruiz-Healy Art, SUA, San Antonio\n 2013: Max Ernst, Fondation Beyeler, Basel, Elveția, Basel\n 2013–2014: Leonora Carrington: The Celtic Surrealist, Irish Museum of Modern Art, Dublin, Irlanda (solo)\n 2012: In Wonderland: The Surrealist Adventures of Women Artists in Mexico and the United States, Los Angeles\n 2012: County Museum of Art, SUA, Park La Brea\n 2011: Exultation: Sex, Death and Madness in Eight Surrealist Masterworks, Wendi Norris Gallery, SUA, Union Square\n 2011: The Colour of My Dreams The Surrealist Revolution in Art, Vancouver Art Gallery, Canada, Vancouver\n 2011: The Good, The Bad, The Ugly?, Museum of Latin American Art, SUA, Long Beach\n 2011: Night Scented Stock, Marianne Boesky Gallery, 118 East 64th Street, SUA, Upper East Side\n 2011: Leonora Carrington & Tilly Losch, Viktor Wynd Fine Art Inc.\n 2010: Surreal Friends, Pallant House Gallery, UK, Chichester, and Sainsbury Centre for Visual Arts, UK, Norwich\n 2010: Divine Comedy, Sotheby's New York, SUA, Upper East Side\n 2009: Latitudes: Latin American Masters from the Femsa Collection, The Bowers Museum of Cultural Art, SUA, Santa Ana\n 2009: Angels of Anarchy: Women Artists and Surrealism, Manchester Art Gallery, UK, Manchester\n 2008: Arte Americas The Latin American Art Fair, Tresart, SUA, Coral Gables\n 2008: Works from the Natasha and Jacques Gelman Collection of Modern Mexican Art, Irish Museum of Modern Art, Irlanda, Dublin\n 2008: Talismanic Lens, Frey Norris Gallery, San Francisco, CA (solo)\n 2007: Surrealism: Dreams on Canvas, Nassau County Museum of Art, Roslyn Harbor, NY\n 2003: Frida Kahlo, Diego Rivera and 20th Century Mexican Art: The Jacques and Natasha Gelman Collection, National Museum of Mexican Art, Chicago, IL\n 2001–2002: Surrealism: Desire Unbound, The Tate, London, England and The Metropolitan Museum of Art, New York, NY\n 1999: Mirror Images: Women, Surrealism and Self-Representation, San Francisco Museum of Modern Art, San Francisco, CA\n 1999: Surrealism: Two Private Eyes/The Nesuhi Ertegun and Daniel Filipacchi Collections, Solomon R. Guggenheim Museum, New York, NY\n 1993: Regards des Femmes, Musée d'Art Moderne, Lieja, France\n 1993: Sujeto-Objeto, Museo Regional de Guanajuato, Guanajuato y Museo de Monterrey, Moneterrey, Mexico\n 1991: Galería de Arte del Auropuerto Internacional de la Ciudad de México, Mexico City, Mexico (solo)\n 1991: Serpentine Gallery, Londra, Anglia (solo)\n 1991: Sainsbury, Norwich, Anglia (solo)\n 1991: Arnolfini, Bristol, Anglia (solo)\n 1991: The Mexican Museum, San Francisco, CA (solo)\n 1990: Art Company, Leeds, Anglia (solo)\n 1990: Brewster Gallery, New York, NY (solo)\n 1989: Museo Nacional de la Estampa, INBA, Mexico (solo)\n 1987: Brewster Gallery, New York, NY (solo)\n 1987: Art Space Mirage, Tokyo, Japonia (solo)\n 1987: Alexander Iolas Gallery, New York, NY (solo)\n 1976: Leonora Carrington: a retrospective exhibition, Center for Inter-American Relations, New York City\n 1976: Leonora Carrington: a retrospective exhibition, University Art Museum, University of Texas at Austin\n 1970: Impressionism to Surrealism, Worthing Art Gallery, Worthing, Anglia\n 1969: The Surrealists, Byron Gallery, New York, NY\n 1969: Galerie Pierre, Paris, Franța (solo)\n 1969: Instituto Nacional de Bellas Artes, Sala Nacional, Mexico (solo)\n 1969: Palacio de Bellas Artes, Mexico City, Mexico (solo)\n 1969: Galería de Arte Mexicano, Mexico City, Mexico (solo)\n 1968: Artistas Británicos en México 1800/1968, Instituto Anglo-Mexicano de Cultura, Mexico\n 1967: IX Bienal de Pintura, São Paulo, Brazilia\n 1966: Surrealism: A State of Mind, Universidad de California, Santa Barbara, CA\n 1966: Surrealismo y Arte Fantástico en México, Galeria Universitaria, Aristos, Mexico\n 1965: Galería Antonio Souza, Mexico City, Mexico (solo)\n 1965: Instituto Cultural Anglo-Mexicano, Mexico (solo)\n 1965: Galería Clardecor, Mexico City, Mexico (solo)\n 1963: Pinturas de la colección de Edward James, Worthing Art Gallery, Worthing, Anglia\n 1961: El Retrato Mexicano Contemporáneo, Museo de Arte Moderno, Mexico City, Mexico\n 1959: Eros Galerie, Daniel Cordier, Paris, Franța\n 1956: Galería de Arte Mexicano, Mexico City, Mexico (solo)\n 1943: Exhibition by 31 Women, the Art of This Century gallery, New York, NY\n 1943: First Papers of Surrealism, Madison Avenue Gallery, New York, NY\n 1943: 20th Century Portraits, Museum of Modern Art, New York, NY\n 1942: Pierre Matisse Gallery, New York, NY (solo)\n 1938: Esposition du Surréalisme, Galerie Robert, Amsterdam, Regatul Țărilor de Jos\n 1938: Exposition Internationale du Surréalisme, Galerie Beaux-Arts, Paris, Franța\n\nCărți \n La Maison de la Peur, H. Parisot, 1938 – cu ilustrații de Max Ernst\n Down Below (revista VVV, 1944) - retipărit de Black Swan Press în 1983 și New York Review of Books în 2017\n Une chemise de nuit de flanelle, Libr. Les Pas Perdus, 1951, traducere de Yves Bonnefoy, cu coperta de Max Ernst\n El Mundo Mágico de Los Mayas, Museo Nacional de Antropología, 1964 – ilustrat de Leonora Carrington\n The Oval Lady: Surreal Stories (Capra Press, 1975)\n The Hearing Trumpet (Routledge, 1976); Penguin Books, Limited, 2005,\n The Stone Door (New York: St. Martin's Press, 1977)\n The Seventh Horse and Other Tales (Dutton, 1988)\n The House of Fear (trad. K. Talbot și M. Warner. New York: EP Dutton, 1988)\n The Debutante and Other Stories (Silver Press, 2017)\n The Milk of Dreams (ediție ilustrată, New York: Colecția NYR pentru copii, 2017)\n The Complete Stories of Leonora Carrington (Dorothy, un proiect editorial, 2017. Introducere de Kathryn Davis)\n\nOpere de artă \n Autoportret (Hanul calului de zori), 1936–1937, Muzeul Metropolitan de Artă, Colecția Pierre și Maria-Gaetana Matisse\n The Horses of Lord Candlestick, 1938 (colecție privată)\n Masa Domnului Sfeșnic, 1938\n Portretul lui Max Ernst, c. 1939, Scottish National Gallery of Modern Art\n Ispita Sfântului Antonie, 1945 (colecție privată)\n The Kitchen Garden on the Eyot, 1946, Muzeul de Artă Modernă din San Francisco\n The Giantess (The Guardian of the Egg), 1947 (colecție privată)\n The Old Maids, 1947, Sainsbury Center for Visual Arts University of East Anglia\n Baia de păsări, 1974\n Turnul Memoriei, 1995, Muzeul de Curiozități, Arte Plastice și Istorie Naturală Viktor Wynd, Londra\n Gatomaquia, 2009, Museo Leonora Carrington, Mexic\n\nNote\n\nVezi și \n Femei în suprarealism\n\nLectură suplimentară \n Chadwick, Whitney. Femeile artiste și mișcarea suprarealistă (Thames and Hudson, New York, 1985)\n Sills, Leslie & Whitman. A. „Viziuni: povești ale femeilor artiste (Morton Grove, Illinois, 1993)\n Aberth, Susan L. Leonora Carrington: suprarealism, alchimie și artă (Ashgate/Lund Humphries 2010),\n Conley, Katharine. Automatic Woman: The Representation of Woman in Surrealism (Lincoln, University of Nebraska Press, 1996)\n Moorhead, Joanna. O altă lume (articol despre Carrington), Daily Telegraph (24 aprilie 2010)\n Van Raay, Stefan, Moorhead, Joanna și Arcq, Teresa. „Prieteni suprareali: Leonora Carrington, Remedios Varo și Kati Horna” (Lund Humphries în asociere cu Pallant House Gallery, 2010)\n Chadwick, Whitney. „Leonora Carrington: Evoluția unei conștiințe feministe”, Woman’s Art Journal, vol. 7, nr. 1: (1986. Consultat la 21 februarie 2012), pg. 38\n Hertz, Erich. „Mărturii perturbatoare: mizele experienței suprarealiste în Breton și Carrington”. Simpozion Vol. 64, nr. 2: (2010). Academic Search Premier, EBSCOhost (accesat la 29 martie 2012)\n Aberth, Susan. „Leonora Carrington: Anii mexicani, 1943–1985.” Jurnalul de artă vol. 51, nr. 3: (toamna 1992; accesat la 1 aprilie 2012) pg. 83–85\n Elena Poniatowska, Lilus Kikus și alte povești (1954)\n Alejandro Jodorowsky, Călătoria spirituală a lui Alejandro Jodorowsky: Creatorul el Topo (Park Street Press 2008), .\n Elena Poniatowska, Leonora (Seix Barral 2011),.\n Tina Kinsella, „Ne-am frică”, Despre Leonora Carrington, Conferință publică, Muzeul de Artă Modernă Irlandez (2013).\n Tina Kinsella, „An Exploration of Animality and Sexual Difference in the Artworks of Frida Kahlo, Leonora Carrington and Bracha L. Ettinger” Animality and Sexual Difference, Conferința publică, Universitatea din Dublin City (martie 2014).\n Tina Kinsalla, „De la suprarealism la subrealism”. Surrealism, Conferință publică, Universitatea Maynooth, Irlanda (10 octombrie 2014).\n Sean Kissane, Leonora Carrington The Celtic Surrealist (DAP 2013), .\n Joanna Moorhead, Viața suprarealistă a Leonorei Carrington (Virago, 2017).\n Gloria Orenstein. „În memoria celui mai magic prieten pe care l-am avut vreodată: Leonora Carrington”, Femspec ; Vol. 17, Iss. 1, 2016.\n Nancy Deffebach. „Știința Renașterii, erezia și spiritualitatea în arta Leonorei Carrington”. În „Arte y Ciencia: XXIV Coloquio Internacional de Historia del Arte”. Mexico City: Universidad Nacional Autónoma de México, 2002.\n\nNașteri în 1917\nNașteri pe 6 aprilie\nDecese în 2011\nDecese pe 25 mai\nFemei în suprarealism\nPictorițe mexicane\nPictorițe engleze\nArtiști suprarealiști britanici\nOfficers of the Order of the British Empire" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Tepepa?" }, { "from": "assistant", "value": "Tepepa, cunoscut și sub numele de Blood and Guns, este un western zapata din 1969. Coproducție italiană-spaniolă, filmul este regizat de și îi are în rolurile principale pe Tomas Milian și Orson Welles. Filmul a fost lansată în Spania sub titlul Tepepa. . . Viva La Revolución.\n\nRezumat \n\nGuvernul „tovarășului” Madero (Orson Welles) nu îl mulțumește pe Tepepa, iar acesta decide să lupte în continuare alături de alți revoluționari împotriva trupelor guvernamentale. Tepepa consideră că fostul revoluționar Madero, în prezent șef al statului, a trădat cauza revoluției. Pe parcursul poveștii, peonul intră în conflict atât cu temutul colonel Cascorro, cât și cu medicul englez Henry Price. Cel din urmă dorește să răzbune moartea unei tinere de care era îndrăgostit și pe care Tepepa o violase cu mult timp în urmă, fapt care a împins-o spre sinucidere.\n\nÎn timpul ultimului conflict cu trupele mexicane, Cascorro reușește să-l rănească pe Tepepa, însă colonelul este ucis în cele din urmă de un revoluționar. Medicul Henry Price rămâne alături de grupul revoluționar și reușește să-l ucidă pe Tepepa aflat pe masa de operație cu ajutorul unui bisturiu. În ultima scena, Prince este ucis de tânărul Paquito în timp ce-și pregătește calul de plecare. Întrebat de ce l-a ucis pe medic, acesta susține că l-a ucis, deoarece nu-i plăcea Mexicul.\n\nDistribuție \n\n Tomas Milian - Jesus Maria „Tepepa” Moran\n Orson Welles - colonelul Cascorro\n - medicul Henry Price\n José Torres - Pedro „El Piojo” Pereira\n Luciano Casamonica - Paquito\n Annamaria Lanciaprima - Maria Virgen Escalande\n George Wang - domnul Chu\n Paco Sanz - președintele Madero\n Clara Colosimo - soția sergentului\n Giancarlo Badessi - sergentul\n Rafael Hernández - Pedro\n Paloma Cela - Consuelo\n Ángel Ortiz - Urelio\n\nProducție \nFilmul îi are în distribuție pe Tomas Milian și Orson Welles în roluri opuse. Regizorul Giulio Petroni a fost dezamăgit de Welles, declarând că atmosfera de pe platourile de filmare a fost „groaznică”, iar Welles l-a caracterizat pe Milian drept un „cubanez nespălat”.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n Tepepa la Rotten Tomatoes\n Tepepa la Allmovie\n Recenzie a filmului Tepepa\nFilme din 1969\nFilme western spaghetti\nFilme regizate de Giulio Petroni" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Éder (fotbalist, născut în 1987)?" }, { "from": "assistant", "value": "Ederzito António Macedo Lopes (), cunoscut sub numele de Éder ), este un jucător profesionist portughez de fotbal care a jucat ca atacant. Născut în Guineea-Bissau, a reprezentat echipa națională de fotbal a Portugaliei .\n\nA semnat cu clubul Académica în 2008 din ligile inferioare și s-a alăturat clubului Braga patru ani mai târziu. Pe parcursul a 7 sezoane, a jucat în 143 de meciuri din Primeira Liga și a marcat 38 de goluri. A mai jucat în Țara Galilor, Franța, Rusia și Arabia Saudită, în special câștigând Premier League 2017-2018 cu Lokomotiv Moscova.\n\nInternațional portughez din 2012, Éder a reprezentat naționala la Cupa Mondială 2014 și la Euro 2016, câștigându-l pe ultimul și marcând, de asemenea, singurul gol în finală.\n\nNote \n\nNașteri în 1987\nNașteri pe 22 decembrie\nSportivi în viață\nAfricani în viață\nFotbaliști africani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Kamen Rider: Dragon Knight." }, { "from": "assistant", "value": "Kamen Rider: Dragon Knight este o serial de televiziune care a fost difuzat inițial pe The CW, din 13 decembrie 2008 până în 26 decembrie 2009 în Statele Unite. Este o adaptare a seriei japoneze Kamen Rider Ryuki și este a doua adaptare americană a francizei Kamen Rider după Masked Rider (1995). Serialul a fost dezvoltat pentru televiziune de Steve și Michael Wang și produs de Jimmy Sprague prin Adness Entertainment.\n\nLegături externe\n \n\nSeriale de televiziune din 2008\nKamen Rider" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pSuspectul (film din 1975)?" }, { "from": "assistant", "value": "Suspectul (titlul original: în ) este un film dramatic italian, realizat în 1975 de regizorul Francesco Maselli, protagoniști fiind actorii Gian Maria Volonté, Annie Girardot, Renato Salvatori și Gabriele Lavia.\n\nRezumat \n\nIntrigile politice și luptele interioare din cadrul Partidului Comunist Italian sunt temele dominante ale acestei drame. Emilio a fost trimis la Torino de Comitetul Central Comunist Italian de la Paris, aparent pentru a afla care dintre cei patru reprezentanți ai Partidului care lucrează la Fiat este un spion. Anterior, Emilio fusese ostracizat pentru că a avut o ceartă prea aprinsă cu un membru al fracțiunii troțkiste a partidului. Reabilitat, el își ia sarcina foarte în serios și are multe interviuri cu fiecare dintre cei patru membrii. Se instalează cu Gavino într-un apartament și se întâlnește, pe rând, cu ceilalți trei manageri, știind că dacă spionul chiar există, riscul este o pedeapsă de la douăzeci până la treizeci de ani de închisoare grea în închisorile fasciste. În realitate, Emilio a fost spionat de agenți din OVRA, poliția secretă fascistă, încă de la sosirea sa de la Paris, așa că întâlnirile sale duc, pe lângă arestarea sa, și pe cea a întregii conduceri centrale din Torino. Nu se știe dacă suspiciunea unui infiltrat în rândurile Partidului a fost întemeiată sau nu, făcând astfel pe comuniști, în încercarea de a-l identifica și neutraliza, să facă un pas greșit grav...\n\nDistribuție \n Gian Maria Volonté – Emilio\n Annie Girardot – Teresa\n Renato Salvatori – Gavino Pintus\n Gabriele Lavia – Giacomo La Rosa\n Felice Andreasi – Alessandri\n Annabella Cerliani – doamna de la agenție\n Ernesto Colli – funcționarul de la partidul din Paris\n Daniele Dublino – un funcționar\n Antonio Casale – Resta\n Pietro Biondi – un agent de la OVRA\n Franco Balducci – un funcționar\n Luciano Bartoli – un muncitor tânăr\n Bruno Corazzari – Tommaso Lenzini\n Felice Andreasi – Alessandri\n\nNote\n\nVezi și \n Listă de filme străine până în 1989\n\nLegături externe \n\n \n\nFilme din 1975\nFilme regizate de Francesco Maselli\nFilme în limba italiană\nFilme dramatice\nFilme polițiste" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Heinrich Christian Baader?" }, { "from": "assistant", "value": "Heinrich Christian Baader (n. 30 ianuarie 1847, Deidesheim, Palatinat; d. 29 iulie 1928, Timișoara, Regatul României) a fost un inginer german, director al Tramvaielor Comunale Timișoara (1867–1918), consilier local și senator.\n\nBiografie \nHeinrich Baader s-a născut în 1847 la Deidesheim, Palatinat, ca fiu al lui Nikolaus Baader și al Theresiei Zimmermann. În anul 1867, în calitate de tânăr inginer, s-a mutat din orașul Ofen în orașul Temesvár de atunci, unde i s-a încredințat responsabilitatea de a planifica tramvaiul cu cai al orașului, care a fost inaugurat în anul 1869. Ulterior, a deținut funcția de director al companiei de transport până în anul 1918, adică a fost și administratorul rețelei de tramvaie electrice introduse în anul 1899. În anul 1873, Baader a fost numit și consilier municipal și a contribuit în această calitate la dezvoltarea tehnică a orașului Timișoara până în anul 1918.\n\nBaader a coordonat construcția școlii secundare, a Teatrului Franz Joseph, a Podului Hunyadi, a Bisericii Sfânta Ecaterina, a școlii comunale din Cetate și a școlii de fete din Fabric.\n\nDupă ce a efectuat mai multe călătorii de studiu, Baader a adus o contribuție decisivă la introducerea electrificării orașului și a rețelei de tramvaie. Datorită tenacității și convingerii sale, compania de tramvai a cedat în cele din urmă în anul 1899 și a introdus tramvaiul electric. Baader a fost, de asemenea, persoana care a gestionat municipalizarea tramvaiului electric în anul 1903, pentru suma de 2,6 milioane de coroane, în beneficiul tuturor.\n\nÎn onoarea sa, orașul a înființat în anul 1909 „Fundația Baader” cu o sumă de 20000 de coroane pentru o bursă de studiu în domeniul tehnic.\n\nAfiliații \n\n Membru al Comisiei de Construcții a orașului;\n Vicepreședinte (1909) și Președinte (1918) al Camerei de Comerț și Industrie Timișoara;\n Director al Societății Temesvárer Lloyd (1912);\n Președintele al pompierilor voluntari;\n Președinte al Asociației Maghiare de Muzică și Cânt;\n\nOnoruri \n\n Crucea de Merit cu Coroană (1891);\n Crucea de cavaler a Ordinului Franz Joseph (1900);\n Cetățean de Onoare al Timișoarei (28 decembrie 1927);\n Strada Enric Baader în cartierul Fabric, situată în imediata vecinătate a fostului depou de tramvaie din zonă;\n „Fundația Baader” pentru o bursă de studiu în domeniul tehnic (1909).\n\nNote \n\nDecese în 1928\nNașteri în 1847\nCetățeni de onoare ai Timișoarei\nTimișoreni\nIngineri germani\nNașteri pe 30 ianuarie\nDecese pe 29 iulie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre María Gomes?" }, { "from": "assistant", "value": "María Gomes Da Costa (n. 13 aprilie 1999, în Roquetas de Mar) este o handbalistă din Spania care evoluează pe postul de intermediar stânga pentru clubul românesc CS Minaur Baia Mare și echipa națională a Spaniei.\n\nMaría Gomes este medaliată cu aur la Jocurile Mediteraneene din 2022 desfășurate la Oran. În 2022, ea a câștigat, cu Rocasa Gran Canaria, ediția 2021-22 a Cupei Europene, competiția care a înlocuit Cupa Challenge.\n\nMaría Gomes este și componentă a echipei naționale de handbal pe plajă a Spaniei.\n\nPalmares \nJocurile Mediteraneene\n Câștigătoare: 2022\n\nLiga Europeană:\nTurul 3: 2023\n\nCupa EHF:\nTurul 3: 2020\n\nCupa Europeană:\n Câștigătoare: 2022\nSfertfinalistă: 2021\n\nCampionatul Spaniei:\n Medalie de bronz: 2021, 2022, 2023\n\nNote\n\nLegături externe \n Federația Europeană de Handbal: Profil María Gomes\n\nJucătoare de handbal din Spania\nNașteri în 1999\nOameni din Roquetas de Mar\nSportivi spanioli în viață\nHandbaliști expatriați\nSpanioli expatriați în România" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Pirkei Avot." }, { "from": "assistant", "value": "Pirkei Avot sau Masehet Avot (în ebraică: פרקי אבות,Învățătura Părinților, în traducere literală: Capitolele Părinților, respectiv מסכת אבות Tratatul Avot sau Tratatul „Părinți”)\neste o compilație de învățături etice si maxime din tradiția iudaică rabinică. Ea face parte din literatura etică didactică iudaică.\nDin pricina conținutului ei numele ei este uneori tradus ca „Etica Părinților”. Pirkei Avot constă din tratatul Avot al Mișnei, penultimul tratat din Seder Nezikin al Mișnei și încă un capitol suplimentar, Kinyan Torá. Avot este unicul tratat din Mișna care se ocupă exclusiv de principii etice si morale și cuprinde puține legi (halahá)\n\nSemnificația titlului cărții\nÎn iudaism termenul de avot - părinți - nu este un termen onorific pentru rabini sau înțelepți. În uzajul rabinic, el se referă la patriarhii biblici sau la strămoși. În schimb, în Mișna cuvântul avot se referă la categorii principale sau fundamentale.( de pildă, Avot Melaha sunt muncile productive interzise în timpul odihnei de sâmbată, iar Avot Tum'á sunt principalele încălcări ale purității rituale) \nÎn acest sens, se poate traduce Pirkei Avot prin «Capitolele Principiilor Fundamentale». Nu este exclus ca alegerea titlului cărții s-a făcut dinadins din cauza sensului său multivalent - în același timp „părinți”, și „principii fundamentale”.\nRecunoașterea maximelor etice ca principii fundamentale poate deriva din locul de cinste conferit unei astfel de întelepciuni de către Tora, Mișna și Ghemara (Talmud).\nÎn cartea Levitic 19,18 stă scris Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, adagiu pe care Rabbi Akiva ,în tratatul Bereshit Rabba 24, 7, l-a supranumit \"un mare principiu” al Torei. În tratatul Shabat 31 a Hillel cel Bătrân a fost provocat de o persoană în curs de convertire, care i-a cerut să-i explice întreaga Tora cât mai scurt posibil („stănd intr-un picior”) . Hillel i-a răspuns: Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Aceasta este toată Tora, restul este comentariu, du-te și învață. (Maxima aceasta nu figurează în Pirkei Avot). Faptul că părțile sapiențiale ale Bibliei sunt atribuite regelui Solomon (Ecleziastul, Cartea Proverbe și Cartea Înțelepciunii) atestă însemnătatea centrală acordată de evreii antici propovăduirii vieții morale.\n\nStructura cărții\n\nTratatul Avot\nTratatul Avot al Mișnei conține cinci capitole. El începe prin ordinea transmisiunii Tradiției Orale. Moise a primit Tora pe Muntele Sinai\nși apoi a transmis-o succesiunii de generații ,incluzându-i pe Iosua Navi, Străbunii și Prorocii, dar nu pe preoți - Hakohanim până ce a ajuns la Sanhedrinul cel Mare,corespunzând cu primele generații de înțelepți.El conține zicale atribuite unor învățați, începând cu Shimon cel Drept (Hatzadik) (200 î.e.n.) și sfârșind la puțin timp după Yehuda Hanassi, redactor al Mișnei. Aceste aforisme se referă mai cu seamă, la principiile etice și sociale de purtare, ca și la însemnătatea studiului Torei. \n\nPrimele două capitole urmează o ordine generală cronologică, cel de-al doilea capitol fixându-se pe învățăceii lui Yohanan Ben Zakkai. \nCapitolul al treilea si al patrulea sunt tematice și conțin sentinte diferite, fără o ordine explicită. Capitolul al cincilea se îndepărtează de organizarea și conținutul primelor patru, cuprinzând zicale anonime structurate în jurul unor liste numerice, multe din ele neavând o conexiune directă cu chestiunile etice. Ultimele paragrafe ale acestui capitol revin la formatul aforismelor morale atribuite unor rabini specifici\nTratatul Avot se deosebește de alte tratate din Mișna, având un stil mai sofisticat decat proza clara si directa mișnaică. Se remarca influențe biblice în expresii, formele gramaticale și vocabular.\n\nKinyan Tora\nÎn uzul liturgic, și în majoritatea edițiilor tipărite ale Pirkei Avot, se adaugă un al șaselea capitol Kinyan Tora (\"Achiziționarea Torei”). Este vorba, de fapt, de al optulea (în ediția Wilno) capitol al tratatului Kalá (Mireasa), unul din tratatele minore. El a fost adăugat din cauza similarității anumite de conținut și stil cu cele ale tratatului Avot original (deși se concentrează mai mult pe studiul Torei decât pe cel al eticii) și de asemenea, pentru a putea recita câte un capitol în fiecare sâmbătă din timpul Numărătorii Omer, acest capitol fiind considerat adecvat pentru Sâmbăta de Șavuot, când se sărbătorește Primirea Torei. Prin urmare, termenul Pirkei Avot se referă la cartea compusă din șase capitole: Tratatul Avot plus Kinyan Torá.\n\nStudiul cărții în cadrul cultului\nCel puțin din vremea lui Saadia Gaon (Irak, Califatul Abbasid, secolul al 10-lea) se obisnuia învățarea a câte unui capitol din Pirkei Avot în fiecare sâmbătă dintre Paștele evreiesc (Pesah) și sărbătoarea Șavuot. În zilele noastre Pirkei Avot este studiat in general in fiecare Sâmbătă din vara, între Pesah și Rosh Hashana.Ciclul se repetă de mai multe ori, la nevoie dacă nu se ajunge la un multiplu al celor șase săptămâni, se pot studia și doua capitole deodată. Pirkei Avot este inclus și în multe din cărțile de rugăciune (Sidur), citindu-se după rugăciunile de sâmbătă după amiaza.\nStudiul textelor din Pirkei Avot începe de obicei cu rostirea adagiului mișnaic „Toți cei din Israel au partea lor în lumea de apoi” (Tratatul Sanhedrin 10,1) și se încheie cu citatul \"Cel Sfânt, binecuvântat fie-i Numele, a vrut să cinstească pe Israel, de aceea i-a dăruit Tora și o mulțime de comandamente\" (Makot, 3, 16)\n\nTraduceri în limba română\n“Pirkei Avot”- Sfaturile înțelepților poporului evreu - 2004 prima ediție, Hasefer 2004, apoi ediție revăzută și completată de Baruch Tercatin. Hasefer, București 2013\nCuvintele de înțelepciune și învățăturile Părinților din tradiția iudaică, Colecția Princeps, Editura Herald, 2021 ISBN 978-973-111-926-7 \n(după ediția în engleză a rabinului Chaim Stern)\n\nNote\n\nLiteratura rabinică\nEtică religioasă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Raisa Vasilieva." }, { "from": "assistant", "value": "Raisa Nikonovna Vasilieva (în rusă Раиса Никоновна Васильева; n. 15 octombrie 1948, Šmatai, RSS Lituaniană) este o cântăreață sovietică și rusă. Artista populară a RSFSR (1983).\n\nVasilieva a fost artista favorită a ministrului sovietic al radioului și televiziunii Serghei Lapin. Cântecele ei au fost foarte populare în fosta Uniune Sovietică, iar una dintre cele mai cunoscute cântece ale ei „De unde începe Patria?” a fost difuzat în fiecare dimineață la radioul din Tiraspol din 1973 până în 1991.\nCântăreți sovietici\n\nReferințe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Calcul diferențial?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică calculul diferențial este un subdomeniu al calculului infinitezimal care studiază variațiile locale ale funcțiilor. Este una dintre cele două ramuri tradiționale ale calculului infinitezimal, cealaltă fiind calculul integral, care studiază aria de sub o curbă.\n\nObiectele principale de studiu ale calculului diferențial sunt derivata unei funcții, noțiuni înrudite precum și aplicațiile acestora. Derivata unei funcții la o valoare a argumentului descrie variația funcției în apropierea acelui punct. Procesul de găsire a unei derivate se numește derivare sau diferențiere. Geometric, derivata dintr-un punct este panta tangentei la graficul funcției în acel punct, cu condiția ca derivata să existe și să fie definită în acel moment. Pentru o funcție reală de o singură variabilă reală, derivata într-un punct este în general cea mai bună aproximare liniară a funcției în acel punct.\n\nCalculul diferențial și calculul integral sunt conectate prin teorema fundamentală a calculului integral, care afirmă că diferențierea este procesul invers față de integrare.\n\nDiferențierea are aplicații în aproape toate disciplinele cantitative. În fizică, derivata deplasării unui corp în mișcare în raport cu timpul este viteza corpului, iar derivata vitezei în raport cu timpul este accelerația. Derivata impulsului unui corp în raport cu timpul este egală cu forța aplicată corpului; rearanjarea acestei afirmații derivate duce la celebra ecuație asociată cu a doua lege a mișcării a lui Newton. Viteza de reacție a unei reacții chimice este o derivată. În , derivatele indică cele mai eficiente modalități de transport a materialelor și de proiectare a fabricilor.\n\nDerivatele sunt utilizate frecvent pentru a găsi maximele și minimele unei funcții. Ecuațiile care conțin derivate se numesc ecuații diferențiale și sunt fundamentale în descrierea fenomenelor naturale. Derivatele și generalizările lor apar în multe domenii ale matematicii, cum ar fi analiza complexă, , geometria diferențială, teoria măsurării și algebra abstractă.\n\nIstoric \nNoțiunea de derivată în sensul unei tangente este unul foarte veche, familiară matematicienilor antici greci, cum ar fi Euclid (c. 300 î.Hr.), Arhimede (c. 287–212 î.Hr.) și Apollonius din Perga (c. 262–190 î.Hr.).\n\nDezvoltarea modernă a calculului este de obicei atribuită lui Isaac Newton (1643–1727) și Gottfried Wilhelm Leibniz (1646–1716), care au oferit independent și abordări unificate ale diferențierii și derivatelor. Însă ceea ce a făcut să fie considerați creatori a fost teorema fundamentală a calculului infinitezimal, care face legătura între diferențiere și integrare: aceasta a făcut ca majoritatea metodelor anterioare de calculare a suprafețelor și volumelor să fie învechite. Pentru ideile lor despre derivate, atât Newton, cât și Leibniz s-au bazat pe lucrări anterioare ale unor matematicieni precum Pierre de Fermat (1607–1665), Isaac Barrow (1630–1677), René Descartes (1596–1650), Christiaan Huygens (1629–1695), Blaise Pascal (1623–1662) și John Wallis (1616–1703). În ceea ce privește influența lui Fermat, Newton a scris odată într-o scrisoare că „Am avut indiciu al acestei metode [de fluxiuni] din modul lui Fermat de a trasa tangente și, aplicând-o la ecuații abstracte, direct și invers, am generalizat-o” Isaac Barrow este menționat în dezvoltarea timpurie a derivării. Totuși, Newton și Leibniz rămân figuri cheie în istoria diferențierii, pentru că Newton a fost primul care a aplicat diferențierea în fizica teoretică, în timp ce Leibniz a dezvoltat sistematic o mare parte din notațiile folosite și astăzi.\n\nÎn secolul al XIX-lea, calculul infinitezimal a fost pus pe o bază mult mai riguroasă de către matematicieni precum Augustin Louis Cauchy (1789–1857), Bernhard Riemann (1826–1866) și Karl Weierstrass (1815–1897). Tot în această perioadă s-a generalizat diferențierea în spațiul euclidian și planul complex.\n\nDerivată \n\nDerivata lui în punctul este panta tangentei la . Intuitiv, trebuie mai întâi familiarizarea cu panta unei ecuații liniare, scrisă sub forma . Poate fi găsită prin alegerea oricăror două puncte și făcând raportul dintre variația lui și variația lui , ceea ce înseamnă că . Graficul lui are o pantă de , așa cum se arată în figura de mai jos:\n\nPrescurtat, se scrie adesea drept , fiind majuscula grecească delta, care înseamnă „variație”. Panta unei ecuații liniare este constantă, ceea ce înseamnă că panta este aceeași peste tot. Totuși, multe grafice, cum ar fi cel pentru , variază în ceea ce privește panta. Aceasta înseamnă că nu se mai pot alege două puncte arbitrare pentru calculul pantei. În schimb, panta graficului poate fi calculată luând în considerare drepta tangentă — o dreaptă care „doar atinge” un anumit punct. Panta unei curbe într-un anumit punct este egală cu panta tangentei în acel punct.\n\nDe exemplu are o pantă de în , deoarece panta dreptei tangente la acel punct este egală cu :\nDerivata unei funcții este pur și simplu panta acestei tangente. De exemplu, funcția ridică la pătrat valoarea argumentului. Numărul care indică punctul de pe abscisă în care funcția efectuează o operație este adesea reprezentat folosind litera , dar nu există nicio diferență între scrierea și scrierea . Chiar dacă tangenta atinge doar un singur punct în punctul de tangență, ea poate fi aproximată printr-o dreaptă care trece prin două puncte. Aceasta este cunoscută sub numele de secantă. Dacă cele două puncte prin care trece linia secantă sunt apropiate unul de celălalt, atunci secanta seamănă foarte mult cu tangenta, ca urmare panta ei este și ea foarte asemănătoare.\n\nAvantajul utilizării secantei este că panta acesteia poate fi calculată direct. Fie două puncte din grafic și , unde este mic. Ca și înainte, panta dreptei care trece prin aceste două puncte poate fi calculată cu formula:\n.\nAsta dă\n\nPe măsură ce se apropie din ce în ce mai mult de , panta secantei se apropie din ce în ce mai mult de panta tangentei. Acest lucru este scris formal drept\n\nExpresia de mai sus înseamnă „pe măsură ce se apropie din ce în ce mai mult de 0, panta secantei se apropie din ce în ce mai mult de o anumită valoare”. Valoarea care este aproximată este derivata lui ; aceasta poate fi scrisă ca . Dacă , derivata poate fi scrisă și ca , cu reprezentând o variație infinitezimală. De exemplu, reprezintă o variație infinitezimală a lui . În rezumat, dacă , atunci derivata lui este\n\ncu condiția să existe o astfel de limită. Prin definirea corectă a derivatei unei funcții, „panta dreptei tangente” are acum un sens matematic precis. Diferențierea unei funcții folosind definiția de mai sus este cunoscută ca diferențiere pe baza principiului inițial. Iată o demonstrație, folosind diferențierea conform principiului inițial, că derivata lui este :\n\nPe măsură ce se apropie de , se apropie de . Prin urmare, . Această demonstrație poate fi generalizată pentru a arăta că dacă și sunt constante. De exemplu, . Totuși, multe alte funcții nu pot fi diferențiate la fel de ușor ca funcțiile polinomiale, ceea ce înseamnă că uneori sunt necesare tehnici suplimentare pentru a găsi derivata unei funcții. Alte funcții nu pot fi diferențiate deloc, dând naștere noțiunii de diferențiabilitate.\n\nO noțiune strâns legată de derivata unei funcții este diferențiala. Când și sunt variabile reale, derivata lui în este panta dreptei tangente la graficul lui în . Deoarece argumentul și imaginea lui sunt unidimensionale, derivata lui este un număr real. Dacă și sunt vectori, atunci cea mai bună aproximare liniară a graficului lui depinde de modul în care variază în mai multe direcții simultan. Luarea celei mai bune aproximări liniare într-o singură direcție corespunde cu o derivată parțială, care se notează de obicei . Liniarizarea lui în toate direcțiile simultan se numește .\n\nAplicații ale derivatelor\n\nOptimizare \nDacă este o funcție diferențiabilă pe (sau un interval deschis) și este un maxim local sau un minim local al , atunci derivata lui în este zero. Punctele în care sunt numite sau puncte staționare. Dacă nu se presupune că este diferențiabilă peste tot, atunci punctele în care nu poate fi diferențiată sunt numite și ele puncte critice.\n\nDacă este diferențiabilă de două ori, atunci, reciproc, un punct critic al lui poate fi analizat luând în considerare derivata a doua a lui în :\n dacă este pozitivă, este un minim local;\n dacă este negativă, este un maxim local;\n dacă este zero, atunci ar putea fi un minim local, un maxim local sau niciunul dintre astea. (De exemplu are un punct critic în = 0, dar nu are acolo nici un maxim, nici un minim, în timp ce are un punct critic în = 0 și atât un minim, cât și un maxim acolo.)\nAcesta este testul derivatei a doua. O abordare alternativă, testul derivatei întâi, necesită luarea în considerare a semnului lui de fiecare parte a punctului critic.\n\nPrin urmare, calculul derivatelor și al punctelor critice este adesea o modalitate simplă de a găsi minime sau maxime locale, care pot fi utile în optimizare.\n\nÎn dimensiuni superioare, un punct critic al unei funcții ce ia valori scalare este un punct în care gradientul este zero. Examinarea celei de a doua derivate poate fi folosită și pentru a analiza punctele critice, luând în considerare valorile proprii din a derivatelor parțiale de ordinul al doilea ale funcției în punctul critic. Dacă toate valorile proprii sunt pozitive, atunci punctul este un minim local; dacă toate sunt negative, este un maxim local. Dacă există unele valori proprii pozitive și unele negative, atunci punctul critic este un punct șa, iar dacă nu este niciunul dintre aceste cazuri (adică unele dintre valorile proprii sunt zero), atunci testul este considerat a fi neconcludent.\n\nCalcul variațional \n\nUn exemplu de problemă de optimizare este: să se găsească cea mai scurtă curbă între două puncte de pe o suprafață, presupunând că curba trebuie să se afle pe suprafață. Dacă suprafața este un plan, atunci cea mai scurtă curbă este o dreaptă. Dar dacă suprafața este, de exemplu, în formă de ou, atunci {{ill-wd\| Q1058754\|\|cel mai scurt drum]] nu este imediat clar. Aceste căi sunt numite geodezice, iar una dintre cele mai fundamentale probleme în calculul variațional este găsirea geodezicelor. Un alt exemplu este: să se găsească cea mai mică suprafață care umple o curbă închisă în spațiu. Această suprafață se numește și, de asemenea, poate fi găsită folosind calculul variațional.\n\nFizică \nCalculul diferențial este de o importanță vitală în fizică: multe procese fizice sunt descrise prin ecuații cu derivate, numite ecuații diferențiale. Fizica este preocupată în special de modul în care mărimile variază în timp și de noțiunea de derivată temporală — variația în timp, care este esențială pentru definirea precisă a mai multor noțiuni importante. În special, derivatele temporale ale poziției unui obiect sunt semnificative în mecanica clasică:\n viteza este derivata în raport cu timpul a deplasării unui obiect (distanța față de poziția inițială);\n accelerația este derivata în raport cu timpul a vitezei unui obiect, adică derivata a doua în raport cu timpul a poziției unui obiect.\n\nDe exemplu, dacă poziția unui obiect pe o dreaptă este dată de\n \natunci viteza obiectului este\n \niar accelerația obiectului este\n \nadică este constantă.\n\nEcuații diferențiale \n\nO ecuație diferențială este o relație între o colecție de funcții și derivatele lor. O ecuație diferențială ordinară este o ecuație diferențială care stabilește o relație între funcțiile unei variabile și derivatele lor în raport cu acea variabilă. O ecuație cu derivate parțiale este o ecuație diferențială care leagă funcțiile mai multor variabile cu derivatele lor parțiale. Ecuațiile diferențiale apar în mod natural în științele fizice, în modelarea matematică și în matematica însăși. De exemplu, a doua lege a lui Newton, care descrie relația dintre accelerație și forță, poate fi formulată ca ecuație diferențială ordinară\n\n într-o variabilă de spațiu (adică unidimensională), care descrie modul în care căldura difuzează printr-o tijă, este ecuația cu derivate parțiale\n\nunde este temperatura tijei la poziția și momentul , iar este o constantă care depinde de cât de repede difuzează căldura prin tijă.\n\nTeorema creșterilor finite \n\nTeorema creșterilor finite dă o relație între valorile derivatei și valorile funcției inițiale. Dacă este o funcție reală și și sunt numere cu , atunci teorema creșterilor finite spune că, în cazul ipotezelor comune, panta dintre cele două puncte și este egală cu panta dreptei tangente la la un moment dat , aflat între și . Cu alte cuvinte,\n\nÎn practică, ceea ce face teorema creșterilor finite este să descrie o funcție pe baza derivatei sale. De exemplu, fie ca să aibă derivata egală cu zero în fiecare punct. Asta înseamnă că tangenta sa este orizontală în fiecare punct, așa că funcția ar trebui să fie și ea orizontală. Teorema creșterilor finite demonstrează că acest lucru trebuie să fie adevărat: panta dintre oricare două puncte de pe graficul lui trebuie să fie egală cu panta uneia dintre tangentele lui . Toate aceste pante sunt zero, deci orice dreaptă de la un punct de pe grafic la un alt punct va avea și ea panta zero. Dar asta spune că funcția nu variază în sus sau în jos, deci trebuie să fie o linie orizontală. Condiții mai complicate asupra derivatei conduc la informații mai puțin precise, dar totuși foarte utile despre funcția originală.\n\nSerii Taylor \n\nDerivata oferă cea mai bună aproximare liniară posibilă a unei funcții într-un punct dat, dar aceasta poate fi foarte diferită de funcția originală. O modalitate de a îmbunătăți aproximarea este să se aproximeze cu un polinom de gradul al doilea. Adică, liniarizarea unei funcții reale în punctul este un polinom de gradul întâi și este posibil să se obțină o aproximare mai bună luând în considerare un polinom de gradul al doilea . Și mai bine ar fi cu un polinom de gradul al treilea , iar această idee poate fi extinsă la polinoame de grad oricât de înalt. Pentru fiecare dintre aceste polinoame ar trebui să existe cea mai bună alegere posibilă a coeficienților , , și care fac aproximarea cât mai bună.\n\nÎn vecinătatea lui , cea mai bună alegere posibilă pentru este întotdeauna , iar cea mai bună alegere posibilă pentru este întotdeauna . Pentru , și ceilalți coeficienți de grad superior, acești coeficienți sunt determinați de derivate de grade mai mari ale lui . ar trebui să fie întotdeauna , iar ar trebui să fie întotdeauna . Folosind acești coeficienți rezultă polinomul Taylor al lui . Polinomul Taylor de gradul este polinomul de gradul care aproximează cel mai bine , iar coeficienții săi pot fi găsiți printr-o generalizare a formulelor de mai sus. oferă o limită precisă a cât de bună este aproximarea. Dacă este un polinom de grad mai mic sau egal cu , atunci polinomul Taylor de gradul este chiar .\n\nLimita polinoamelor Taylor este o serie infinită numită seria Taylor. Seria Taylor este adesea o foarte bună aproximare a funcției originale. Funcțiile care sunt egale cu seria lor Taylor se numesc funcții analitice. Este imposibil ca funcțiile cu discontinuități sau colțuri ascuțite să fie analitice. În plus, există care nu sunt analitice.\n\nTeorema funcției implicite \nUnele forme geometrice naturale, cum ar fi cercurile, nu pot fi desenate ca grafic al unei funcții. De exemplu, dacă , atunci cercul este mulțimea tuturor perechilor astfel încât . Această mulțime se numește mulțimea zerourilor lui și nu este același lucru cu graficul lui , care este o parabolă. convertește relații precum în funcții. Afirmă că dacă este diferențiabilă peste tot, atunci în jurul celor mai multe puncte, mulțimea zerourilor lui arată ca grafice de funcții lipite împreună. Punctele în care acest lucru nu este adevărat sunt determinate de o condiție asupra derivatei lui . Cercul, de exemplu, poate fi lipit împreună din graficele celor două funcții . În vecinătatea fiecărui punct al cercului, cu excepția și , una dintre aceste două funcții are un grafic care arată ca cercul. (Aceste două funcții se întâmplă să îndeplinească și și , dar acest lucru nu este garantat de teorema funcției implicite.)\n\nTeorema funcției implicite este strâns legată de , care afirmă că o funcție arată ca grafice ale lipite împreună.\n\nNote explicative\n\nNote\n\nBibliografie \n \n \n Boman, Eugene, and Robert Rogers. Differential Calculus: From Practice to Theory. 2022, personal.psu.edu/ecb5/DiffCalc.pdf ." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Ferenc Krausz?" }, { "from": "assistant", "value": "Ferenc Krausz () este un fizician german de origine maghiară-austriacă. În 2023, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică, alături de Pierre Agostini și Anne L'Huillier, „pentru metode experimentale care generează impulsuri de lumină de attosecunde în vederea studierii dinamicii electronilor în materie”.\n\nNote \n\nNașteri în 1962\nNașteri pe 17 mai\nOameni de știință germani din secolul al XXI-lea\nFizicieni germani\nGermani în viață\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Fizică\nLaureați germani ai Premiului Nobel" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Uta Frith?" }, { "from": "assistant", "value": "Uta Frith (născută Aurnhammer; ) o psiholoagă a dezvoltării britanică de origine germană, care activează la de la University College London. Ea a fost pionieră a multora din cercetările actuale în domeniul autismului și dislexiei. Ea a scris mai multe cărți despre aceste subiecte, în care a argumentat că autismul ar trebui să fie văzut mai degrabă ca o afecțiune mentală și nu ca una cauzată de educația parentală. Cartea ei a introdus disciplina numită neuroștiința cognitivă a autismului. Ea este creditată cu crearea împreună cu colegii ei și . Ea a efectuat, în premieră, și cercetări în domeniul dislexiei copiilor. Printre studenții pe care i-a îndrumat se numără , , și .\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n\n \n Profil la Developmental Group\n Profil la UCL IRIS (Institutional Research Information Service)\n Interviu cu Uta Frith \n \"Exploring Autism – A conversation with Uta Frith\" , Ideas Roadshow (29 March 2013)\n A historical look at the transition from \"mentally defective\" etc. to autism [O privire istorică asupra tranziției de la «defect mintal» la autism] de Uta Frith, august 2014\n \n\nDames Commander of the Order of the British Empire\nFellows of the Royal Society\nMembri ai British Academy\nAbsolvenți ai King's College London\nNașteri în 1941\nGermani în viață\nNașteri pe 25 mai" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Anne L'Huillier?" }, { "from": "assistant", "value": "Anne L'Huillier () este o fiziciană franceză, profesoară de fizică atomică la Universitatea din Lund din Suedia. În 2023, a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Fizică, alături de Pierre Agostini și Ferenc Krausz, „pentru metode experimentale care generează impulsuri de lumină de attosecunde în vederea studierii dinamicii electronilor în materie”.\n\nNote \n\nNașteri în 1958\nNașteri pe 16 august\nOameni de știință francezi din secolul al XXI-lea\nFizicieni francezi\nFrancezi în viață\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Fizică\nLaureați francezi ai Premiului Nobel\nOameni din Paris" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pPierre Agostini?" }, { "from": "assistant", "value": "Pierre Agostini () este un fizician experimental francez, profesor la Ohio State University din Columbus, Ohio, Statele Unite ale Americii. În 2023, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică, alături de Ferenc Krausz și Anne L'Huillier, „pentru metode experimentale care generează impulsuri de lumină de attosecunde în vederea studierii dinamicii electronilor în materie”.\n\nNote \n\nNașteri în 1941\nNașteri pe 23 iulie\nOameni de știință americani din secolul al XXI-lea\nFizicieni francezi\nAmericani în viață\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Fizică" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Shanghai Masters 2023 – Dublu." }, { "from": "assistant", "value": "Shanghai Masters 2023 – Dublu a avut loc în prima jumătate a lunii octombrie 2023. Treizeci și două de perechi de jucători s-au înscris în competiția de dublu a turneului de tenis de la Shanghai, China, disputat pe terenuri cu suprafață dură, în exterior. Mate Pavić și Bruno Soares au fost campionii en-titre din 2019, când a avut loc ultima ediție a turneului, dar Soares s-a retras din tenisul profesionist iar Pavić nu a participat la această ediție.\n\nMarcel Granollers ți Horacio Zeballos au câștigat titlul la dublu la turneul Rolex Shanghai Masters 2023, învingându-i în finală pe Rohan Bopanna și Matthew Ebden, cu 5–7, 6–2, [10–7].\n\nAustin Krajicek și Wesley Koolhof au fost în cursă pentru locul 1 ATP la dublu. Krajicek a păstrat prima poziție după ce Koolhof a pierdut în sferturile de finală.\n\nCapi de serie\nToți jucătorii cap de serie încep în a doua rundă.\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nNote\n\nLegături externe\n Main draw\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Nemzeti Bajnokság III 1940-1941?" }, { "from": "assistant", "value": "Nemzeti Bajnokság III 1940–1941 sau liga a treia maghiară sezonul 1940–1941, a fost al 27-lea sezon desfășurat în această competiție.\n\nIstoric și format \nLiga a trei a fost formată din 5 serii: Vest, Sud, Est, Nord - Grupa Matra și Nord - Grupa Carpati. Doar în ultima a evoluat echipă românească.\n\nSeria Nord - Grupa Carpați \n\nEchipele participante au fost din 7 localități: \nBereg: CFT\nCașovia: Stăruința \nMuncaci: AS, AS Varpalanka\nNireghihaza: AGS, ASCI\nSeleușu Mare: AS Beskizii\nSlatina: \tAS Minerul\nUjhorod: CA, ASM\n\nMuncaci, Nireghihaza și Ujhorod au avut mai mult de o echipă.\n\t\n(C) Campioana la momentul respectiv a fost AS Levente Munkácsi.\n\nSurse:\n\nSportul Național/\"Nemzeti Sport\" din 1941.08.05.\n\nVezi și\nPrima ligă maghiară\nLiga a 2-a maghiară\nLiga a 2-a maghiară 1940–1941\nLiga a 4-a maghiară 1940–1941\n\nReferințe \n\nLigi naționale de fotbal din Europa\nFotbal în Ungaria" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Gli specialisti?" }, { "from": "assistant", "value": "Gli specialisti este un western spaghetti din 1969. Coproducție italiană-franceză-germană, lungmetrajul este regizat de Sergio Corbucci și îi are în distribuție pe Johnny Hallyday, Gastone Moschin și Françoise Fabian. Este considerat ultimul film al trilogiei „Mud and Blood” alături de (1966) și (1968).\n\nRezumat \n\nUn străin pe nume Hud sosește în Blackstone, orașul în care fratele său, acuzat pe nedrept de jefuirea unei bănci, a fost spânzurat. Acesta intră în conflict atât cu șeriful local, cât și cu un bandit mexican devenit revoluționar, iar ulterior descoperă că unul dintre cei mai respectați locuitori ai orașului a înlocuit banii din bancă cu bancnote contrafăcute. După mai multe schimburi de focuri, Hud salvează o tânără din mâinile unor bandiți, distruge banii furați și părăsește așezarea.\n\nDistribuție \n\n Johnny Hallyday - Hud Dixon\n Gastone Moschin - șeriful Gideon Ring\n Françoise Fabian - Virginia Pollicut\n Sylvie Fennec - Sheba\n Mario Adorf - Francisco Rafael Pacorro („El Diablo”)\n Angela Luce - Valencia\n Serge Marquand - Boot\n Gino Pernice - Cabot\n Andrés José Cruz Soublette - Rosencrantz \n Gabriella Tavernese - Apache\n Stefano Cattarossi - Kit\n Christian Belegue - Buddy\n Renato Pinciroli - Lord\n Lucio Rosato - adjunctul șerifului\n Remo De Angelis - Romero\n Riccardo Domenici - Mac Lane \n Mario Castellani - judecătorul Ham\n Mimmo Poli - barman\n Franco Castellani - Woodie\n Brizio Montinaro - Charlie Dixon\n Franco Marletta - Bill\n\nProducție \nLa început, Sergio Corbucci a dezvoltat Gli specialisti pentru actorul Lee Van Cleef. Schița inițială a scenariului purta titlul Lo specialiste a mano armata, însă o versiune ulterioară a fost numită Il ritorno del mercenario (în română Întoarcere mercenarului), filmul fiind astfel legat de un alt western spaghetti regizat de Corbucci, i.e. Mercenarul (1969). Proiectul fost abandonat după un conflict între acesta și VanCleef, dar a fost readaptat când producătorul francez i-a cerut regizorului să scrie un lungmetraj pentru cântărețul Johnny Hallyday.\n\nFilmul îi menționează pe Corbucci și Sabatino Ciuffini drept scenariști. Cei doi vor lucra ulterior la lungmetrajele (1971), (1972), (1972), (1975), Par și impar (1978) și Superpolițistul (1980). Conform lui Hallyday, majoritatea scenelor din film au fost improvizate, iar dialogul a fost rostit în franceză pentru a asigura comercializarea filmului în Franța.\n\nGli specialisti a fost turnat integral în Italia, scenele exterioare fiind realizate în și Dolomiți. Celelalte scene au fost turnate la periferia Romei: scenele din bârlogul lui El Diablo în Canale Monterano, ambuscada lui Pollicut în Mazzano Romano, iar Blackstone City la studiourile Elios Films. Pe parcursul filmărilor, au început să apară tensiuni între membrii italieni și cei francezi; Françoise Fabian a intrat în conflict cu Corbucci, deoarece regizorul voia să includă o scenă în care personajul ei era violat. Scenele din Blackstone au fost filmare în timpul unui canicule, iar actorul Mario Adorf a fost cât pe ce să fie asfixiat de greutatea costumului său.\n\nNote\n\nBibliografie \n\n Cox, Alex (2009). 10,000 Ways to Die: A Director's Take on the Spaghetti Western. Oldcastle Books. ISBN 9781843447474.\n Giusti, Marco (2007). Dizionario del western all'italiana. Mondadori. ISBN 978-88-04-57277-0.\n Grant, Kevin (2011). Any Gun Can Play. Fab Press. ISBN 9781903254615.\n\nLegături externe \n\n \n\nFilme din 1969\nFilme western spaghetti\nFilme regizate de Sergio Corbucci" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Man of Action?" }, { "from": "assistant", "value": "Man of Action Entertainment (cunoscut și ca Man of Action Studios) este un colectiv de scriitori americani specializat în diverse brand-uri media, constând în: televiziune, filme, benzi desenate și animație. Studioul este cel mai bine cunoscut pentru serialele de acțiune animate, super-eroi, filme live-action și serii de benzi desenate, cum ar fi Ben 10, Generator Rex, Gormiti Nature Unleashed și Cei 6 super eroi. \n\nMan of Action a fost creat în 2000. Este deținut și operat de scriitorii și artiștii de benzi desenate Duncan Rouleau, Joe Casey, Joe Kelly și Steven T. Seagle.\n\nFilmografie\n\nSeriale TV\n\nReferințe\n\nLegături externe \n\n Official website\n Man of Action la Internet Movie Database\nStudiouri de animație\nFondări în 2000" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Compus de cinci mici dodecaedre stelate." }, { "from": "assistant", "value": "{{Infocaseta Poliedru\n\| name = Compus de cinci mici dodecaedre stelate\n\| image_up = \n\| caption =\n\| type = compus poliedric uniformUC50 - UC51 - UC52\n\| faces = 60 (pentagrame)\n\| edges = 150\n\| vertices = 60\n\| vertex_config = (5/2)5\n\| face_config =\n\| schläfli =\n\| coxeter =\n\| symmetry = \n Compus: icosaedrică (Ih)\n Constituenți: piritoedrică (Th\")\n\| volume = ≈2,135 3 ( = latura)\n\| dual = \n\| properties = Constituenți: 5 mici dodecaedre stelate\n\| vertex_figure =\n}}\nÎn geometrie compusul de cinci mici dodecaedre stelate este un compus poliedric uniform format din 5 mici dodecaedre stelate în același aranjament ca și cel al compusului de cinci icosaedre. Are simetrie icosaedrică Ih''.\n\nEste unul dintre cei cinci compuși poliedrici (împreună cu compusul de șase tetraedre, compusul de două mari dodecaedre, compusul de cinci mari dodecaedre și compusul de două mici dodecaedre stelate) care sunt tranzitive pe vârfuri și pe fețe, dar nu și pe laturi.\n\nAre indicele de compus uniform UC51.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nPoliedre înrudite \nAre în comun același aranjament al vârfurilor cu compusul de cinci icosaedre, compusul de cinci mari icosaedre și compusul de cinci mari dodecaedre.\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\n Compus de două icosaedre\n Compus de cinci icosaedre\n Compus de două mari icosaedre\n Compus de cinci mari icosaedre\n Compus de două mari dodecaedre\n Compus de cinci mari dodecaedre\n Compus de două mici dodecaedre stelate\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C4: Ikers Passipsi\n\ndodecaedre stelate 5 mici" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pCuphophyllus fornicatus?" }, { "from": "assistant", "value": "Cuphophyllus fornicatus (Elias Magnus Fries), 1838 ex Deborah Jean Lodge, Mahajabeen Padamsee & Alfredo Vizzini, 2013) sin. Hygrocybe fornicata (Elias Magnus Fries, 11838 ex Rolf Singer, 1951), din încrengătura Basidiomycota, în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrophorus, este o specie saprofită devenită rară de ciuperci comestibile. O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește în grupuri mici pe sol calcaros prin pajiști nefertilizate, parcuri și pășuni, la margini de pădure, pe lângă poteci forestiere, chiar și în păduri înierbate. Apare de la câmpie la munte din (iunie) iulie până în noiembrie.\n\nTaxonomie \n\nNumele binomial Hygrophorus fornicatus a fost determinat de renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries, în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838.\n\nApoi, în 1951, micologul german Rolf Singer, a transferat specia, identificată drept saprofită, la genul Hygrocybe sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 22 al jurnalului Lilloa, o modificare repede acceptă de aproape toți micologii și aparentă cu preponderență în cărți micologice până în prezent.\n\nDupă ce, în 2011, cercetări moleculare bazate pe analiza cladistică a secvențelor ADN, au indicat faptul că specia este monofiletică și formează un grup natural distinct de Hygrocybe în sens strict, micologii Deborah Jean Lodge, Mahajabeen Padamsee & Alfredo Vizzini au redenumit genul ciupercii în Cuphophyllus cu același epitet, publicat în volumul 64 al jurnalului micologic Fungal Diversity din 2013. Denumirea este numele curent valabil, dar și toate sinonimele create sunt acceptate. \n\nEpitetul specific se trage din adjectivul latin (=arcuit), datorită formei pălăriei.\n\nDescriere \n\n Pălăria: destul de fragilă și subțire, higrofană, cu un diametru de 2-6 (7) cm, se prezintă de la conic-campanulată până la convex mamelată, caracterizându-se prin prezența unui umbo evident. Cu avansarea în vârstă tinde să se crape radial la margine. Cuticula netedă, dar fibrilos-mătăsoasă către margine și adesea cu solzi mici în centru este preponderent uscată, însă în tinerețe și la umezeală lipicioasă, chiar și ceva unsuroasă. Coloritul poate fi cenușiu pal cenușiu-ocraceu, cenușiu-maroniu, mai deschis spre margine, dar și aproape albicios (variația Hygrophorus fornicatus var. clivalis), fiind spre margine mai deschis și în mijloc mai închis. Nu se schimbă după apăsare sau leziune.\n Lamelele: moi, destul de îndepărtate, groase, sinuoase, cu lameluțe bifurcate și intercalate, interconectate prin nervuri încrucișate mai ales spre bază, sunt adnate până la nemărginite, arcuit-decurente la picior. Coloritul este preponderent gri-albicios. Muchiile sunt netede.\n Piciorul: destul de robust de 4-9 cm lungime și 0,6-1 (1,2) cm grosime este uscat, fibrilos mătăsos, câteodată fin scămos, cilindric, uneori îndoit, în tinerețe plin, apoi împăiat și spongios. Coloritul este albicios, spre bază mai închis, maroniu. Nu prezintă un inel și nu se decolorează după rupere sau leziune. \n Carnea: destul de subțire în pălărie, mai robustă și cărnoasă în picior, are un colorit alb. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul este în tinerețe aproape imperceptibil, apoi ceva pământos și mucegăit, gustul fiind blând, plăcut slab amărui. \n Caracteristici microscopice: are spori hialini (translucizi), neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod), netezi, cu pereți subțiri, alungit ovoidali până elipsoidali cu un apicol foarte evident, unii cu o picătură mare uleioasă în centru, având o mărime de 6,8-8,2 (9,1) × 4,6-5,3 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate, foarte zvelte, cu 4 sterigme (uneori doar cu două) alungite fiecare, măsoară (30) 45-43 (50) x 5 (6)-6 (8) microni. GAF, un modul foto-senzorial N-terminal care adăpostește cromoforul a fost observat la baza basidiocarpului. Pileipellis este o cutis alcătuită din hife cilindrice, paralele, ușor împletite, de 3-6 µm lățime, cu destul de multe capete libere, în centru un trichoderm, cu un pigment maroniu parietal (lateral), posibil și intracelular. Sub-cuticula nu este diferențiată în mod semnificativ. Himenoforul tramei este iregular. Cistidele (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) lipsesc. Conexiuni cu cleme sunt peste tot frecvente.\n Reacții chimice: nu sunt cunoscute.\n\nConfuzii \nSpecia poate fi confundată de exemplu cu Cuphophyllus colemannianus (comestibil), Cuphophyllus flavipes (comestibil), Cuphophyllus lacmus (comestibil), Hygrocybe cinerea (comestibil) + imagini, Hygrocybe nitrata, necomestibilă (pălărie cenușie cu tonuri măslinii, picior de aceiași culoare cu pălăria, fragil și gol pe dinăuntru, miros nitros), Gliophorus irrigatus sin. Hygrocybe irrigata (comestibil), Inocybe fibrosa, sau Mycena pura (condiționat comestibilă, ușor otrăvitoare, margine canelată, miros de ridiche).\n\nSpecii asemănătoare în imagini\n\nValorificare \nAceastă specie este de fapt comestibilă, dar, din cauza cărnii fragile precum al mirosului nu prea plăcut, de calitate foarte scăzută, nefiind de interes alimentar. În plus, datorită rarității, ar trebui fi cruțată și lăsată la loc. Specia este clasificată drept vulnerabilă în Lista roșie a IUCN în mai multe țări.\n\nNote\n\nBibliografie \n Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)\n Agnès Acker: „Encyclopédie de l'Alsace”, vol. 3, Editura Editions Publitotal, Strasbourg 1983\n David Boertmann: „The Genus Hygrocybe”, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1996, p. 94, ISBN: 978-87983-5811-4\n Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura HarperCollins, Chicago 1995, ISBN: 978-00022-0025-7\n Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4\n L.R. Hesler: „North American Species of Hygrohorus”, Editura University of Tennessee Press, Knoxville 1963\n Bruce Ing: „The Fungi of North East Wales: A Mycota for Vice-Counties 50 (Denbighshire) and 51 (Flintshire)”, Editura University of Chester Press, Chester 2020, ISBN: 978-1910-48142-4\n German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1\n Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Beschreibungen - die übrigen Gattungen der Agaricales mit weißem Sporenpulver”, vol. 3, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2007, ISBN: 978-3-940316-02-8\n Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, cu 429 ilustrații, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983\n Rolf Singer: „The Agaricales in Modern Taxonomy”, Editura J. Cramer, Weinheim 1962\n\nLegături externe \n \n Cuphophyllus fornicatus, mai multe imagini 1\n Cuphophyllus fornicatus, mai multe imagini 2 + spori și basidii etc.\n Cuphophyllus fornicatus, mai multe imagini 3 + spori și basidii etc.\n\nHygrophoraceae\nCiuperci saprofite \nCiuperci comestibile\n1838 în știință" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Arnăut." }, { "from": "assistant", "value": "Arnăut (în ) este un etnonim turc folosit pentru a desemna albanezii. Arvanid (), Arnavud (), cu pluralul: Arnavudlar () și în turca modernă: Arnavut, cu pluralul: Arnavutlar; sunt etnonime folosite în principal de turcii (otomani și contemporani) pentru albanezi, Arnavutça fiind numită limba albaneză. Arnavudluk (آرناوودلق) a fost denumirea geografică din turca otomană a regiunilor albaneze, incluzând zone precum Albania actuală, Kosovo, vestul Macedoniei de Nord, sudul Serbiei, sudul Muntenegrului și părți din nordul Greciei.\n\nEtimologie \nEtnonimul original grecesc Άλβανίτης (aprox. „Albanítis”), derivat din Άλβάνος („Albános”), a devenit Άρβανίτης „Árvanítis” în limba greacă modernă. Pronunția lui \" β \" s-a schimbat de la /b/ din greaca veche la /v/ în greaca bizantină. Acest lucru se reflectă în termenul turcesc, Arnavut sau Arnaut, prin modalități de metateză (-van- la -nav-). Un termen grecesc înrudit este cel de arvaniți.\n\nTurcii otomani au împrumutat numele albanezilor după ce l-au auzit de la grecii bizantini.\n\nUtilizare\n\nDenumire etnică \nÎn timpul erei otomane, numele a fost folosit pentru etnicii albanezi, indiferent de apartenența lor religioasă, la fel ca și astăzi.\n\nLa sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, din cauza tulburărilor socio-politice provocate de unii albanezi din Balcani, termenul a fost folosit ca o denumire etnică adițională pentru albanezi (față de terminologia religioasă deja uzuală de Millet pentru a identifica oamenii în arhivele statului otoman). Termenul folosit pentru țară în sursele otomane a fost de Arnavudluk (آرناوودلق) pentru zone precum Albania modernă, Macedonia de Vest, Serbia de Sud, Kosovo, părți din nordul Greciei și sudul Muntenegrului. Numele Arnavutluk pentru regiunile albaneze era o denumire geografică, în timp ce Arnavud kavmı era o desemnare etnică, cu kavimiyet însemnând „etnie”. În limba turcă modernă, Arnavutluk se referă doar la Republica Albania.\n\nÎmprumut în alte limbi \nTermenul Arnā'ūṭ (الأرناؤوط) a intrat și în limba arabă ca exonim pentru comunitățile albaneze care s-au stabilit în Levant în perioada otomană, în special pentru cei care locuiesc în Siria. Termenul Arnaut (Арнаут), la plural: Arnauti (Арнаути) a fost împrumutat și în limbile slave de sud (balcanice), cum ar fi bulgara, iar în sârbă termenul a dobândit și conotații peiorative cu referire la albanezi.\n\nÎn Ucraina, albanezii care au trăit în Bugeac și care s-au stabilit mai târziu și în zona litoralului Mării Azov al Oblastului Zaporijjea sunt cunoscuți și sub numele de Arnaut. Orașul Odesa are două străzi: strada Arnaut Mare și strada Arnaut Mic.\n\nSoldați otomani albanezi \n\nFolosit din punct de vedere istoric ca exonim, termenul turc Arnaut a fost folosit, de exemplu, de unii europeni din Occident ca sinonim pentru albanezii care au fost angajați pe post de soldați în armata otomană. În limba română termenul arnăut era folosit în mod similar, încă din secolul al XVIII-lea, pentru mercenarii albanezi îmbrăcați în haine tradiționale și angajați fie de domnitorii principatelor române ca Gardă a Curții, fie de boieri ca gardă de corp.\n\nVoluntarii albanezi și ai infanteriei călare au fost numiți Arnauți în Egipt și au fost foarte apreciați în armata egipteană, în special pentru rolul lor tradițional de profesioniști în ambuscade, experți în bătălii montane, patrule și unități de gardă de corp.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nVezi și \n Albanezi în Ucraina\n Arvaniți\n\nAlbanezi\nCuvinte și expresii în limba turcă\nPages using multiple image with auto scaled images" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Vlad Nicolici?" }, { "from": "assistant", "value": "Vlad Nicolici (n. 24 iunie 1995, București) este actor, cântăreț, chitarist și compozitor român.\n\nDe asemenea, Vlad a absolvit studiile de licență (promoția 2017, clasa profesorului Florin Zamfirescu) și masterat (promoția 2020, clasa profesorilor Tania Filip și Radu Gabriel) în arta actorului, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București. A colaborat, de-a lungul timpului, cu Teatrul Național din București, Teatrul Evreiesc de Stat, și Teatrul „George Ciprian” Buzău, făcând parte din distribuțiile unor spectacole de succes din România, precum muzicalurile „We will rock you”, „Scripcarul de pe acoperiș” sau NINE. A interpretat diverse roluri în spectacolele „Tiadora”, „Uzina Artiștilor”, „Insecte” și „Zăpezile de altădată”, de la Teatrul Municipal Bacovia, unde este actor angajat, în „Heidi” și „The School of Rock”, de la Opera Comică pentru Copii din București. \n\nA făcut întotdeauna impresie bună la concursurile de teatru și musical la care a participat, câștigând mereu aprecierea publicului și premii pentru performanțele sale artistice. Premiul pentru cea mai bună trupă de actori la Gala Tânărului Actor HOP, ediția XXI – Costinești, Premiul special al juriului pentru rolul Fred din musicalul „Chicago”, Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar și Premiul pentru cel mai bun spectacol – „Și caii se împușcă, nu-i așa?”, regia Ștefana Samfira, la Gala Absolvenților UNATC, Premiul pentru one-man show-ul „Fiddler on the roof”, la Audiția Națională, ed. a V-a; Premiul pentru cel mai bun spectacol – „Ei, și?”, regia Andreea Ciocîrlan”, la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio Pitești, Theater Networking Talents Craiova, Festivalul Buzău / Iubește / Teatrul, Festivalul de Teatru Okaua.\n\nÎn 2019, a participat la Gala Premiilor Cerbul de Aur, prezentând un moment al musical-ului „We will rock you”, regizat de Răzvan Mazilu. În 2022, a impresionat juriul și publicul emisiunii-concurs „VOCEA ROMÂNIEI” (sezonul 10), ajungând în etapa live-urilor și trecând prin echipele antrenorilor - Denis (The Motans) și Smiley & Theo Rose, iar în anul 2023 a fost invitat la ediția aniversară 60 a Festivalului Național de Muzică Ușoară Mamaia, unde a interpretat piesa „Copacul” (compozitor: Zsolt Kerestely/text: Ovidiu Dumitru), lansată de Aurelian Andreescu în 1975.\n\nMuzică\n\nBlue Night Shadow\n\nR.U.A. (Royal Unknown Artist)\n\nInterviuri \nhttps://www.paginadepsihologie.ro/vlad-nicolici-ce-nu-vreau-sa-stie-lumea-despre-mine/\n\nhttps://life.ro/vlad-nicolici-mama-mi-a-aratat-cum-sa-privesc-viata-astfel-incat-sa-fiu-printre-cei-mai-buni-tata-este-omul-care-mi-a-pus-puterea-in-suflet-prin-modelul-care-imi-este-in-viata/\n\nhttps://www.rockfm.ro/articol/15915/pieselevietii-lui-vlad-nicolici\n\nhttps://agenda.liternet.ro/articol/26619/Alberto-Paduraru-Vlad-Nicolici/De-vorba-cu-XVI-Vlad-Nicolici-Gala-HOP-2022.html\n\nhttps://dailymagazine.ro/2022/12/09/de-vorba-cu-vlad-nicolici-prima-pagina-a-propriei-biografii-vreau-sa-fie-despre-sinceritate\n\nhttps://czb.ro/articol/9439/\n\nNote \n\nNașteri în 1995\nNașteri pe 24 iunie\nActori români\nCântăreți români de rock\nRomâni în viață\nCântăreți români în viață\nConcurenți ai emisiunii Românii au Talent\nConcurenți ai emisiunii Vocea României\nCântăreți români\nMuzicieni români\nOameni în viață\nRomâni din secolul al XXI-lea\nMuzicieni români din secolul al XXI-lea\nBucureșteni\nActori români în viață\nCompozitori români\nArtiști români\nArtiști români din secolul al XXI-lea\nMuzicieni români în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Moungi Bawendi?" }, { "from": "assistant", "value": "Moungi Bawendi () un chimist francez, profesor la Massachusetts Institute of Technology. În 2023, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie împreună cu Louis Brus și Alexei Ekimov, „pentru descoperirea și sinteza punctelor cuantice”.\n\nPublicații selective \n .\n .\n .\n .\n .\n .\n .\n .\n\nNote \n\nNașteri în 1961\nNașteri pe 15 martie\nChimiști francezi\nLaureați francezi ai Premiului Nobel\nLaureați americani ai Premiului Nobel\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Chimie\nFrancezi în viață\nAbsolvenți ai Universității Harvard\nAbsolvenți ai Universității din Chicago\nCadre didactice ale Massachusetts Institute of Technology" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Louis Brus?" }, { "from": "assistant", "value": "Louis E. Brus () un chimist american, profesor la Universitatea Columbia din New York. În 2023 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie împreună cu Moungi Bawendi și Alexei Ekimov, „pentru descoperirea și sinteza punctelor cuantice”.\n\nNote\n\nLegături externe \n Brus group homepage\n Brus faculty profile \n Biography from the National Academy of Sciences\n 2010 Distinguished Rice Alumni Award Recipients\n Bower Award\n\nNașteri în 1943\nNașteri pe 10 august\nChimiști americani\nLaureați americani ai Premiului Nobel\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Chimie\nAmericani în viață\nAbsolvenți ai Universității Columbia\nMembri ai Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite\nMembri ai Academiei Americane de Arte și Științe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Alexei Ekimov?" }, { "from": "assistant", "value": "Alexei Ivanovici Ekimov (în ; ) un fizician rus, specializat în fizica stării solide. Din 1999 trăiește și lucrează în Statele Unite ale Americii ca cercetător într-o companie privată. În 2023 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie împreună cu Moungi Bawendi și Louis Brus, „pentru descoperirea și sinteza punctelor cuantice”.\n\nNote \n\nNașteri în 1945\nNașteri pe 28 februarie\nLaureați americani ai Premiului Nobel\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Chimie\nAmericani în viață\nLaureați ruși ai Premiului Nobel\nFizicieni ruși\nFizicieni sovietici\nAbsolvenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Religia Abwoi?" }, { "from": "assistant", "value": "Abwoi (în Tyap („adecvat „Mabatado”): . Ortografie: Obwoi; (Gworok): ; Jju: ; Hyam: ; Kyoli: ; Nghan: ; Hausa: ) este o instituție religioasă tradițională africană care a funcționat mai mult ca un cult al spiritelor ancestrale masculine privite ca fantome sau reîncarnări ale morților, ale căror forme fizice au rămas invizibile și doar vocile lor se auzeau. Această credință își are originea în platoul central nigerian și la popoarele Nenzit, cum ar fi , , , Bakulu, Batinor, Ham, și altele.\n\nAdepților li se cerea să participe la ritualuri frecvente de-a lungul anului și la un cult comun general o dată pe an, în timpul căruia oracolele vorbeau despre probleme importante referitoare la comunitate.\n\nOrigine \nÎntrucât, potrivit surselor, nu există o tradiție unificatoare privind originea acestei religii, Abwoi este considerată a fi o religie din timpuri străvechi.\n\nNenzit\n\nAtyap \nPopulația Atyap („Mabatado”) păstrează credința conform căreia oamenii din clanul Aku, considerați primii locuitori ai acelui ținut și care s-au ivit din pământ la sosirea vânătorilor Atyap, au fost cei care au inițiat Abwoi în rândul sub-grupului Atyap (Nenzit), unele dintre tipurile ulterioare de Abwoi fiind de origine Atsam și Agworok.\n\nAtuk (martie 2008: 30–33) a observat că ideea religiei Atyap (cultul Abwoi) a fost introdusă de către tribul Anghan, prin intermediul povestirii orale a unui intervievat, Atyoli Abwui Kato, care spunea că:Atuk susține că această informație este corectă, deoarece a fost găsită genealogia femeii respective, dovada faptului că Tokan Bukhwu a fost primul preot sau , urmat de Baghai Tokan.\n\nBajju \nUna dintre narațiunile tradiționale din zona Bajju istorisește că Abwoi a venit din satul Tsoriyang din clanul Bayinhwan, la opt mile distanță de Zonkwa. Potrivit altei narațiuni, un bărbat pe nume Tawai l-a adus din ținutul numit Irigwe, iar o a treia versiune susține că ar fi de origine Ham.\n\nGwong \nPopulația Gwong susține că acest cult a început într-un sat numit Agabi, destul de recent, probabil în secolul al XIX-lea.\n\nAlte versiuni \nGunn (1956:79) a sugerat o origine Gbagyi pentru existența cultului în zona Kaduna de Sud, pe baza „dovezilor lingvistice”, în care a demonstrat că în limba Gbagyi cuvântul folosit pentru „calabash” sau „tărtăcuță” este „obwe”/„obvwe”. Cu toate acestea, Isichei (1988:46) este de altă părere și afirmă că nu a existat nicio mențiune a vreunui cult numit „Abvwoi” (sau „Abwoi”) din surse orale disponibile despre Gbagyi. Alternativ, Gunn a sugerat că acest cult a fost „împrumutat” de la Adara prin intermediul populației Bakulu.\n\nPractici \nÎn practica antică, femeilor le era interzis să intre în altar sau să danseze în timpul ceremoniilor organizate de Abwoi. A fost o practică destinată exclusiv bărbaților, numai bărbații erau acceptați și toți bărbații adulți din fiecare sat aparțineau lojei locale Abwoi după ritualul de inițiere.\n\nÎn zona Atyap („Mabatado”), membrii Abwoi organizau o serie de festivități, însă cel mai grandios era festivalul Ayet sau festivalul tradițional de Anul Nou Atyap. În perioada Ayet, niciun bărbat sau femeie nu trebuia să bată vreun copil. Orice infractor era obligat să plătească o amendă de două capre. Decesele, nunțile și bătăile în timpul nopții au fost, de asemenea, privite ca fiind de rău augur în această perioadă, iar femeile care loveau pe timp de noapte au fost acuzate de Abwoi că lovesc în capul copiilor lor și au fost amendate.\n\nÎn timpul unei adunări ceremoniale anuale, care de obicei dura o săptămână, o întreagă comunitate aducea ofrande de sau în limba Jju (bere), cwan (susan), zón sau bvon în limba Jju (capre), nywán (păsări) și (o delicatesă semi-lichidă făcută din boabe de porumb zdrobite și legume), pentru (Gworok: ; Jju: ; în română: altarul Abwoi). Altarul era suficient de încăpător pentru a găzdui 40 de persoane deodată. În mod tradițional, era construit circular, spre deosebire de casele normale, care aveau formă ovală. Altarul adăpostea și accesorile necesare pentru practicile Abwoi.\n\nDupă aducerea ofrandelor, Agwam Abwoi (preotul principal) sorbea din berea din (un pocal mic) și le cerea străbunilor să aducă un an agricol sau un sezon roditor. De regulă, bărbații inițiați mai în vârstă intrau în altar, în timp ce bărbații mai tineri și femeile rămâneau în umbra unui copac mare, pe măsură ce se desfășura ceremonia. La fel ca în momentul în care începe dansul, vocile puternic rezonante ale membrilor Abwoi se auzeau de pe acoperișul altarului ascuns prin utilizarea unei tărtăcuțe mari cu două capete, acoperită cu o capsulă din ouă de păianjen.\n\nInițiere \nNu se cunoaște cu exactitate vârsta de inițiere, însă vârsta medie era de aproximativ 10 ani. În rândul populației Fantswam, copiii băieți erau aduși în altarul Abwoi la o vârstă fragedă, cuprinsă între patru și opt ani.\n\nBăieții erau ținuți acolo cinci zile și preveniți să asculte de părinții lor, să se supună statului de drept și să păstreze secretele cultului, fiind avertizați de consecințele dezvăluirii acelor secrete. În plus, nu aveau voie să părăsească altarul; în altar le erau puse la dispoziție alimente, apă, precum și cele necesare pentru toaleta zilnică. Băieții erau bătuți serios în această perioadă și avertizați că dacă vreunul dintre ei dezvăluie femeilor secretele cultului, acestea aveau să fie ucise și cadavrele lor târâte în pădure.\n\nDupă aceea, urma o scurtă ceremonie când erau duși la un râu pentru un fel de botez, cu capetele mânjite cu (ulei de mahon). Ulterior, erau redați mamelor lor la altar, care îi întâmpinau și îi curățau, deoarece se pretindea că au fost mâncați și vomitați de către Abwoi. Tot satul le organiza apoi un mare ospăț.\n\nSemnificația inițierii \nInițierea prin „înghițire și vărsături” semnifica transformarea în bărbați a copiilor de sex masculin, introducându-i în cult și, de asemenea, le amintea de consecințele dezvăluirii secretului comun. Atuk notează în această privință:\n\nConsecințele ale dezvăluirii secretelor Abwoi \nDacă vreunul dintre băieții inițiați ar fi dezvăluit adevărul despre cultul Abwoi ar fi fost dus înapoi în altar și judecat. În caz că era găsit vinovat, tatăl său trebuia să-i frece trupul cu cenușă (simbolizând doliul). Apoi, acel copil era tras în țeapă (o formă de execuție folosită de Abwoi) și toți inițiații începeau să cânte și să danseze în jurul lui pentru a-i asurzi urletele. Femeilor li se spunea că băiatul a fost „înghițit” de Abwoi.\n\nSecretul Abwoi \nSecretul comun al cultului Abwoi în rândul sub-grupurilor Nenzit (Atyap, Bajju, Agworok) a fost deghizarea vocii Abwoi prin utilizarea unui mecanism care o făcea să sune ca vocea spiritului unui strămoș mort. Dispozitivul era fabricat din tărtăcuța unui copac (oncoba spinosa; Hausa: Kukan ciki), prin scoaterea semințelor și realizarea a două găuri în părțile sale opuse. O parte a tărtăcuței era apoi conectată la o tulpină de bambus, iar cealaltă parte era înfundată cu pânzele unui păianjen pentru a obține un efect sonor deosebit. Vocile deghizate proveneau atât de la principalul vorbitor Abwoi, cât și de la alții din altar.\n\nTipuri și ierarhii în comunitatea Abwoi\n\nTipuri \nAu existat mai multe tipuri de Abwoi, fiecare cu îndatoririle sale specifice. Acestea includ:\n\n Li̠m (Jju: Zabyya̠; varianta de ortografie: Zabieh): Cel mai de temut și terifiant dintre toți Abwoi. Era responsabil de „înghițitul” și „vomitatul” copiilor în timpul și după ceremonia de inițiere. Strigătul său făcea pământul să se cutremure. Avea o statură gigantică.\n A̠bansop sau Bansop; variantă de ortografie: Bansip (Jju: Aninyet; variantă de denumire: Daniet): Acesta avea, de asemenea, un aspect ɡigantic și arăta ca o pădure deoarece era acoperit din cap până în picioare cu frunze. De obicei, se afla în preajma pădurilor. Era făcut dintr-un cadru de bambus acoperit cu frunze și umbla noaptea.\n Mapyia̠ (variante de ortografie: Mapio, Mapie, Mupie): Uneori, aceasta a fost considerată A̠yang A̠bwoi (mama A̠bwoi). Apărea noaptea și plângea ca să-i sperie pe oamenii răuvoitori, în special pe hoți. Se întâlnea mai ales în jurul pâraielor și era considerat un Abwoi de sex masculin care producea un sunet feminin prin bocete.\n A̠bwoi A̠gwoot: S-a spus că ar fi fost importat de la Gworok (H. Kagoro). Datoria sa era în principal să vegheze asupra tuturor scenariilor de furt din fermele de porumb. Femeile nu erau implicate în această practică Abwoi, cu excepția bărbaților care se ocupau de inițiere.\n Dankwari (Jju: Dankpari; varianta de ortografie: Dangpari): Acest Abwoi era practicat mai ales noaptea și implica două sau mai multe persoane, împrăștiate în zonă. Când unul dintre ei (femela) producea un sunet în mod repetat, celălalt (masculul) răspundea cu o voce răgușită, ca un bâzâit. De obicei, se auzea după recoltare.\n A̠kursak (Jju: A̠kusak ): Kursak era un emisar al Abwoi. Inițial, costumul lui era făcut numai din ierburi, apoi din frunze și mai recent din rafie. Creasta Kursak-ului Atyap era mai elaborată decât creasta Kusak-ului Bajju, însă în rest nu erau mari diferențe.\n Alewa: Aceasta era o versiune de Kursak întâlnită printre Agworok, care și vorbea, spre deosebire de celălalt Kursak care era mut. Apărea de obicei la festivaluri, la moartea bătrânilor și în timpul epidemilor.\n Mbwoi (varianta de ortografie: Mboi, Mbue): Acesta era un spirit mascat vizibil introdus în Gworok (Kagoro) în 1930 de către Ankwai, ca răspuns la răutatea conducătorului suprem de atunci, Mugunta Atin. A fost interzis în 1933 de către guvernul colonial britanic din cauza tendințelor sale violente.\n\nIerarhie \nÎn vârful ierarhiei se afla preotul principal al cultului A̠bwoi, cunoscut sub numele de (H. ), urmat de (soția lui Abwoi) care era (H. ), a cărei sarcină era interpretarea mesajelor lui A̠bwoi.\n\nÎn continuare, erau (copiii din altarul lui A̠bwoi), cu vârste cuprinse între 10 și 25, a căror principală sarcină era să răspundă cântecului lui A̠bwoi.\n\nApoi urma biroul lui (H. ; în română: liderul femeilor Abwoi).\n\nDe asemenea, mai erau și , organizatorii diferitelor sărbători A̠bwoi, cei care supravegheau prepararea obligatorie a berii sau (bere/lichior) de către femei.\n\nAkursak (Abwoi mai mic) \nApariția lui Abwoi mai mic, numit în Tyap sau în Jju, reprezenta un fel de „veste bună” pentru femei, cărora li se permitea pentru prima dată să intre în altar cu bărbații. Kursak se pare că a fost introdus în Atyapland de către oamenii Batinor (Koro). De regulă, era o persoană mascată (mascaradă), care dansa spre încântarea privitorilor, îmbrăcată în culori frumos alese și țesute în așa fel încât să existe câteva aerisiri, dar fără a se vedea pielea. Odată cu apariția acestui Kursak, femeile au început să compună cântece care să se potrivească cu pașii săi de dans. Kursak nu dansează singur, ci numai cu o fată (nu o femeie). Alături de el se află mereu „asistentul său personal”, care îi pulverizează continuu băuturi alcoolice, despre care se spune că îl împrospătează, având în vedere că ținuta lui nu are suficiente spații aerisite care ar fi permis respirația ușoară, potrivit lui Atyoli Nanam Kuje, una dintre persoanele intervievate de la Atuk.\n\nReguli \nAdepții (în principal bărbați) erau instruiți să se țină departe de femei în timpul ceremoniilor. Această regulă era obligatorie în special pentru cel care urma să fie făcut Kursak. Se credea că, dacă persoana respectivă nu era pură, atunci când va fi îmbrăcat în hainele Kursak, hainele îi vor devora trupul. Din această cauză, adepții erau sfătuiți să fie curați atât trupește, cât și sufletește.\n\nAltarul Abwoi ascundea o mulțime de tabuuri, pe care credincioșii trebuiau să le păstreze cu sfințenie. Unul dintre acestea era: în timp ce se afla în altar, niciun adept nu avea voie să mănânce sau să bea vin fără permisiunea lui (preotul principal). Orice adept care nu respecta aceste reguli simple ar fi fost expulzat și considerat un „păcătos”.\n\nAbwoi a practicat și a impus adepților săi pedeapsa capitală. O pedeapsă capitală se aplica, de obicei, oricărui membru care i-ar fi dezvăluit soției sale ce este și cum arată Abwoi-ul. De remarcat faptul că orice fel de comunicare între un soț și soția sa era imediat cunoscută în altarul Abwoi. Potrivit investigațiilor realizate ulterior, aceasta nu era o caracteristică omniprezentă asociată cu Abwoi, ci Abwoi deținea o rețea complexă de spioni și informatori, inclusiv în rândul femeilor. Ei știau că femeile sunt mai vorbărețe, prin urmare, nu pot păstra secrete și erau obligate să mărturisească. Odată ce un membru inițiat încălca regulamentul, i se aplica pedeapsa capitală.\n\nFuncțiile societale și sociale ale Abwoi \nÎntr-un interviu oral cu Atyoli K. Nka, realizat de Atuk, acesta a spus că Abwoi sunt, de asemenea, adorați ca semizei de către oameni, datorită apropierii lor mai mult față de ei decât față de adevăratul Tată Ceresc, Agwaza (Jju: Ka̠za; Hyam: Nom). Abwoi ofereau hrană oamenilor și aveau puterea de a-i avertiza în momente grele, mai ales în perioade de criză; de asemenea, dețineau puteri supranaturale pentru a vindeca bolnavii, în special pe copiii care erau aduși la ei și pentru a le face pe femeile sterile să dea naștere, erau, prin urmare, priviți ca fiind „atotputernici”.\n\nAbwoi a legiferat prin instituirea unor legi și ordine restrictive și a impus comunității implementarea și respectarea lor cu strictețe.\n\nÎn general, festivalul A̠bwoi al noului an agricol (T. Sonɡ A̠bwoi; J. Song A̠bvwoi) se desfășura la începutul fiecărui sezon ploios, la sfârșitul lunii aprilie. Era o perioadă în care toți A̠bwoi erau escortați către destinații necunoscute, unde activitățile agricole începeau imediat. În acest timp, nu se auzea niciun sunet al strigătului A̠bwoi. Totuși, dacă se întâmpla să se audă un astfel de sunet, ar fi fost privit ca un semn de rău augur, cum ar fi cazuri rampante de vrăjitorie, un focar de variolă sau alte epidemii, dezastre naturale precum secetă, inundații, invazia lăcustelor și alte asemenea catastrofe. Dacă se auzea un astfel de strigăt A̠bwoi, A̠gwam A̠bwoi (H. Maɡajin Dodo) îi conducea pe alți bătrâni în altarul A̠bwoi, unde spiritele A̠bwoi erau chemate să spună oamenilor de ce au plâns. După aceea, oamenii erau avertizați să renunțe la apucăturile lor rele dacă aceasta se dovedeau a fi cauza.\n\nNote\n\nVezi și \n \n \n\nReligie africană\nCulte" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărZonkwa?" }, { "from": "assistant", "value": "Zonkwa (în Jju: A̱zunkwa) este zona administrației locale Zangon Kataf, precum și sediul principal al populației Bajju, în statul Kaduna din sudul regiunii Middle Belt din Nigeria.\n\nGeografie\n\nPeisaj \nZonkwa prezintă o altitudine de 798 m.\n\nClimă \nZonkwa are o temperatură medie anuală de aproximativ , maxime medii anuale de aproximativ și minime de , cu precipitații zero la sfârșitul și începutul anului, cu o precipitație medie anuală de aproximativ 28,1 mm și o umiditate medie de 53,7%, similară cu cea a orașelor vecine Kagoro, Manchok și Kafanchan.\n\nDate demografice\n\nPopulație\n\nIndigeni \nGrupul indigen și predominant în oraș este format din populația Bajju. Acest oraș este și sediul lor principal.\n\nAltele \nAlte grupuri semnificative includ Atyap, Igbo, Bakulu, Hausa, Yoruba, Anghan și alte populații nigeriene.\n\nPolitică\n\nUnități administrative \nZonkwa este o diviziune administrativă de ordinul doi, cu următoarele 10 orașe/sate:\n\n Zonkwa\n Samaru Kataf (în Tyap: Cenkwon)\n Madauci\n Masat\n Fadiya Yadsanu\n Fadiya Mugu\n Fadiya Busan\n Fadiya Bakut\n Fadan Kaje\n Ungwan Gaya\n\nPersonalități \n , cineast\n , conducător suprem\n\nNote \n\nAfrica\nNigeria" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Kralingen?" }, { "from": "assistant", "value": "Kralingen este un cartier al Rotterdamului, care face parte din regiunea urbană Kralingen-Crooswijk. Se află în estul orașului, între Crooswijk și Prinsenland (parte a orașului Prins Alexander), cu o populație de aproximativ 23.000 de locuitori. În nordul cartierului se află Kralingse Plas, înconjurat de Kralingse Bos. Cartierul are o istorie lungă și bogată ca sat și mai în urmă, domeniu feudal.\n\nIstorie \nKralingen este menționat pentru prima dată în 1244, în legătură cu un localnic numit Hugo van Cralinghe. Documentele arată că unul dintre strămoșii săi, în principal Gilles van Voorschoten, a obținut stăpânirea asupra localității. Sursele ulterioare indică faptul că primul lord al satului a fost Ogier van Cralinghe. Kralingen era un sat de colonizare, așa cum au apărut în mod frecvent în Olanda și Utrecht în Evul Mediu Târziu: mlaștinile erau drenate și fermierii se stabileau în așezări răsfirate cu parcele lungi în spatele curților lor, pe aceste pământuri uscate, unde se ocupau în principal de creșterea animalelor. Satul propriu-zis s-a dezvoltat în partea de nord, de-a lungul Veenweg; în sud, exista (și există încă) Oudedijk, unde se aflau și gospodării agricole. Proprietatea feudală a fost preluată de familia Van der Lecke în secolul al XIV-lea. În 1668, proprietatea feudală a fost vândută orașului Rotterdam pentru 88.000 de carolusguldeni.\n\nVechiul sat se afla în partea de nord-est a cartierului actual. Începea efectiv din dreptul malul actualului Kralingse Plas și se întindea până în cartierul Prinsenland de astăzi. Cu toate acestea, a dispărut în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. În acea perioadă, cererea de turbă a crescut atât de mult încât pe multe locuri din Olanda, turbăria, până atunci folosită ca teren agricol, a început să fie săpată și să fie vândut ca turbă. Din cauza argilei adânci sub nivelul apei, terenul agricol din Kralingen s-a transformat într-o serie de câmpuri mari. Veenweg și alte drumuri au rămas intacte, dar fără teren agricol, satul a devenit aproape nelocuit. Ceea ce a rămas a fost cătunul Kralingse Veer și zona din jurul Oudedijk în sud. Aici, în secolul al XVIII-lea, mulți locuitori din Rotterdam au construit case de vacanță.\n\nÎn secolul al XIX-lea, Kralingen și-a continuat existența agricolă tradițională. După 1850, partea de vest a comunei a început să se dezvolte rapid. Astfel, în 1852, Rotterdam a construit fabrica sa de sticlă pe terenurile Kralingene. Până în 1880, comuna avea deja peste zece mii de locuitori, iar puțin după 1890, ajunsese la 20.000 de locuitori. De asemenea, în această perioadă, linia ferată Rijnspoorweeg către Utrecht a fost construită prin Kralingen (între timp, traseul a fost mutat, iar partea din Kralingen a fost deja desființată). În același timp, multe dintre câmpurile mlăștinoase au fost drenate și au fost folosite din nou ca teren agricol. Așa a luat naștere polderul Prins Alexander, care se află chiar sub nivelul mării în anumite zone. În 1895, Kralingen, împreună cu , a fost anexat de Rotterdam. Teritoriul rural a trecut către altă comună vecină, Capelle aan den IJssel (care ulterior a cedat o mare parte din terenurile sale către Rotterdam). În timpul bombardamentului din mai 1940, Kralingen a fost, de asemenea, afectat: bombele erau destinate centrului orașului, dar cartierul se afla în ruta de atac și era afectat de vântul dinspre vest. Un monument în cartier amintește de acest eveniment. Kralingen, mai exact Kralingse Bos, a fost locul unde a avut loc Holland Pop Festival în 1970.\n\nEvoluție demografică \n\n Observație\n\n Normalizată, într-un interval de 10 ani, rata de creștere a populației a fost de -1,4% între 1795 și 1830.\n\n Evoluție relativă de la 1830 până în 1971\n\n(v1830=100) până în 1830Verde: Comuna Kralingen \n\nAlbastru: Provincia Olanda de Sud\n\nAspect și caracter\n\nMonumente \nVeenweg, care inițial trecea printre câmpurile de turbă, a dispărut complet odată cu drenarea. Din vechiul sat, a rămas doar biserica Aajd-Kralingen. Aceasta se află în Prinsenland și formează granița estică a așezării. Se poate distinge clar de terenul înconjurător. În partea de nord a satului, se pot găsi încă două biserici din secolul al XIX-lea, una protestantă construită în 1841 (Biserica Hoflaan) și una romano-catolică neo-gotică dedicată Sfântului Lambert din 1877. O parte din Kralingen este acum un sit protejat, dar, din cauza bombardamentului, în vestul cartierului predomină clădirile moderne.\n\nSport \nKralingen dispune de numeroase facilități sportive. Cunoscută este echipa de fotbal Excelsior, una dintre cele trei echipe profesioniste de fotbal din Rotterdam. Victoria, înființată în 1899, este o asociație sportivă multisport pentru hochei, squash și tenis. De asemenea, clubul de hochei Leonidas are sediul aici. Din 1937, în Kralingen se află și Manège Rotterdam, lângă terenul lor se desfășoară și CHIO Rotterdam. În apropiere se află și terenul de golf Kralingen, care, la șapte metri sub nivelul mării, este cel mai jos amplasat teren de golf din lume. În jurul lacului Kralingse Plas, se planifică, de asemenea, construirea unei piste de patinaj pe gheață publice.\n\nEducație \nLa est de Kralinge se află Brainpark, precum și campusurile Hogeschool Rotterdam și ale Universității Erasmus.\n\nHeraldică \nHeraldica comunei Kralingen avea o stemă care s-a schimbat în timp: \n\n Pe fundal auriu, o stea cu opt colțuri de culoare roșie. Stema este acoperită cu o coroană cu cinci frunze.\n\nAceastă veche stemă are origini în familia nobilă Kralingen. Deoarece această familie a avut influență și în alte locuri, puteți găsi variații ale acestei steme (de obicei, cu cele opt stele, dar în culori diferite) în multe alte steme din Olandei de Sud. Astfel de variante pot fi găsite și în stema comunei Alphen aan den Rijn care există încă astăzi. Consiliul Înalt al Nobilimii a oficializat această stemă pentru Kralingen la data de 16 iulie 1816. \n\nStema Kralingen este încă utilizată astăzi pe tricourile echipei de fotbal Excelsior.\n\nReferințe \n\nFoste comune din Țările de Jos\nGeografia Țărilor de Jos\nCartiere din Rotterdam" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre S-a născut o stea (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "S-a născut o stea se poate referi la:\n\n Film\n 1937 S-a născut o stea (A Star Is Born) – film american, regia William A. Wellman cu Janet Gaynor și Fredric March;\n 1954 S-a născut o stea – remake american, regia George Cukor cu Judy Garland și James Mason;\n 1976 S-a născut o stea (A Star Is Born) – film american, regia Frank Pierson cu Barbra Streisand și Kris Kristofferson;\n 2018 S-a născut o stea (A Star Is Born) – film american, regia Bradley Cooper cu Lady Gaga și Bradley Cooper." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Ken Keeler?" }, { "from": "assistant", "value": "Ken Keeler () este un producător și scriitor de televiziune american. A contribuit la numeroase seriale de televiziune, cele mai cunoscute dintre acestea fiind Familia Simpson și Futurama. Conform unui interviu cu David X. Cohen, Keeler a demonstrat o teoremă care apare în episodul „” al serialului Futurama.\n\nBiografie \nKeeler a studiat matematică aplicată la Universitatea Harvard, absolvind în 1983. Mai târziu, a urmat un master în inginerie electrică la Universitatea Stanford și un doctorat în matematică aplicată la Harvard. A obținut doctoratul în 1990 cu teza „Map Representations and Optimal Encoding for Image Segmentation”.\n\nDupă încheierea studiilor doctorale, Keeler s-a alăturat Performance Analysis Department din cadrul organizației Laboratoarele Bell.\n\nCariera \nA părăsit organizația și a devenit scriitor pentru Late Show with David Letterman și alte sitcomuri; a scris episoade pentru , Familia Simpson, Futurama, și . Acesta este cunoscut pentru episoadele „” (Matt Groening, creatorul serialului, a refuzat să fie menționat în generic, deoarece s-a opus unui episod cu The Critic) și „” (pe care mulți fani - inclusiv Groening și actorul Harry Shearer - l-au criticat din cauza modificărilor majore aduse biografiei personajului Seymour Skinner).\n\nKeeler a jucat un rol fundamental în crearea serialului Futurma, ocupând funcția de coproducător executiv în primii trei ani și producător executiv în al patrulea an. A scris în total 14 episoade; printre acestea sunt „” (episodul final al seriei originale), „” (episodul final al serialului) și episoadele „” și „” (câștigătoare ale Premiilor Sindicatului Scenariștilor Americani). De asemenea, Keller a scris atât numeroase melodii originale pentru Familia Simpson și Futurama, cât și scenariul lungmetrajelor și .\n\nFilmografie\n\nScriitor\n\nFamilia Simpson \n\n „” (1995)\n „” (1996)\n „” („The Thing and I”) (1996)\n „” (1997)\n „” (1997)\n „” (povestea) (1997)\n „” (1997)\n\nFuturama \n\n „” (1999)\n „” (1999)\n „” (2000)\n „” (Partea a II-a) (2000)\n „” (2000)\n „” (2001)\n „Godfellas” (2002)\n „The Devil's Hands Are Idle Playthings” (2003)\n Futurama: Bender's Big Score (scenarist) (2008)\n Futurama: Into the Wild Green Yonder (scenarist) (2009)\n „The Prisoner of Bend” (2010)\n „” (2011)\n „” (2011)\n „” (2012)\n „” (2013)\n „” (2013)\n „How the West Was 1010001” (2023) (sub numele Nona di Spargement)\n\nThe Critic \n\n „”\n „”\n\nWings \n\n „”\n\nNote\n\nBibliografie \n\n Turner, Chris (2004). Planet Simpson: How a Cartoon Masterpiece Documented an Era and Defined a Generation. Foreword by Douglas Coupland. (1st ed.). Toronto: Random House Canada. ISBN 978-0-679-31318-2. OCLC 55682258.\n\nLegături externe \n \n\nNașteri în 1961\nScenariști de televiziune americani\nMatematicieni americani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Netflix Animation?" }, { "from": "assistant", "value": "Netflix Animation (cunoscut și ca Netflix Animation Studios) este un studio de animație american și o filială a Netflix, Inc. A fost fondat în martie 2018. Studioul produce și dezvoltă în principal programe animate și lungmetraje.\n\nIstorie \nCând Netflix a început să producă conținut animat original în 2013, toate proiectele au fost produse de companii terțe, în principal DreamWorks Animation Television. Cu toate acestea, în noiembrie 2018, s-a anunțat că Netflix dezvoltă proiecte animate originale interne, inclusiv Klaus și Kid Cosmic.\n\nCompania a achiziționat studioul australian de animație și efecte vizuale Animal Logic în iulie 2022. În aceeași lună, Melissa Cobb a demisionat din funcția de vicepreședinte al animației de film în timp ce era încă producător, cu Karen Toliver ca înlocuitoare.\n\nFilmografie\n\nSeriale TV \n\nStudiouri de animație\nFondări în 2018\nStudiouri de film din Statele Unite\nNetflix" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Shu Han?" }, { "from": "assistant", "value": "Shu Han (蜀漢; 221–263), sau Han (漢), a fost un stat dinastie din perioada celor Trei Regate (220–280), având capitala la Chengdu. Fondatorul regatului Shu Han a fost Liu Bei (n. 161 - d. 10 iunie 223). Cunoscut și sub numele de curtoazie Xuande, sau Liu Xuande, el provenea din dinastia Han și a dus tronul familiei mai departe cu prefixul „Shu”. Succesorul său a fost (223–263), al doilea și ultimul monarh al regatului Shu Han. \n\nDenumirea „Shu” provine de la , care ocupa aproximativ același teritoriu ca regatul Shu Han.\n\nIstoria Chinei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Fenilpropanoidă?" }, { "from": "assistant", "value": "Fenilpropanoidele sau fenilpropanoizii sunt o familie diversă de compuși organici biosintetizați de plante având ca precursori aminoacizii fenilalanină și tirozină. Denumirea lor provine de faptul că în structura lor se regăsește restul fenil aromatic, cu șase atomi de carbon, și un rest de propenă cu trei atomi de carbon, provenind de la acidul cumaric, care este intermediarul central în biosinteza fenilpropanoidelor. De la 4-coumaroil-CoA pornește biosinteza unei multitudini de produși naturali, inclusiv lignoli (precursori ai ligninei și lignocelulozei), flavonoide, izoflavonoide, cumarine, aurone, stilbeni, catechine și fenilpropanoide. Componenta cumaroil este produsă din acidul cinamic.\n\nFenilpropanoizii sunt regăsiți în tot regnul vegetal, unde servesc drept componente esențiale ale unui număr de polimeri structurali, oferă protecție împotriva luminii ultraviolete, asigură apărarea împotriva erbivorelor și a agenților patogeni și, de asemenea, mediază interacțiunile dintre plante și polenizatori ca pigmenți florali și compuși olfactivi.\n\nNote\n\nVezi și \n Policetidă\n Polifenol\n\nLegături externe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Nomenclatură Combinată?" }, { "from": "assistant", "value": "Nomenclatura Combinată este o nomenclatură a mărfurilor care conține coduri formate din opt cifre. Nomenclatura Combinată este utilizată la nivelul Uniunii Europene pentru comerțul exterior în cadrul Politicii Comerciale Comune, în special în Tariful Vamal Comun, statisticile Eurostat și oficiile naționale de statistică.\n\nNomenclatura Combinată a fost introdusă prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun.\n\nIstorie \nScopul principal al Nomenclaturii Combinate este acela de a face posibilă înregistrarea comerțului intracomunitar (Intrastat) și a comerțului exterior comunitar (Extrastat). Pe de altă parte, codurile tarifare vamale joacă un rol central în utilizarea procedurilor vamale simplificate. Doar codurile tarifare vamale aprobate pot fi înregistrate în procedura simplificată.\n\nFiind baza clasificării tarifare vamale a mărfurilor, Nomenclatura Combinată este utilizată, de asemenea, și de statele care au încheiat acorduri comerciale bilaterale cu Uniunea Europeană (de exemplu Turcia).\n\nNomenclatura Combinată a înlocuit Nomenclatura pentru statisticile de import și export ale Comunităților Europene, în vigoare până în 1988, codurile și descrierea produselor stabilite ca bază a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun. Începând din ianuarie 1988 baza pentru Nomenclatura Combinată a fost Sistemul Armonizat pentru descrierea și codificarea mărfurilor al Organizației Mondiale a Vămilor, ale cărui șase cifre au fost extinse la opt cifre incluzând astfel subpozițiile Nomenclaturii Combinate.\n\nÎn principiu, cel târziu la 31 octombrie în fiecare an este emisă Nomenclatura Combinată actualizată pentru anul următor. Odată cu actualizarea, unele mărfuri pot să dispară din lista Nomenclaturii Combinate, rezultând astfel o nouă clasificare a mărfurilor. De asemenea, regimul vamal simplificat trebuie ajustat corespunzător. Nomenclatura Combinată este publicată o dată pe an în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.\n\nStructura Nomenclaturii Combinate \nNomenclatura Combinată conține 21 de secțiuni numerotate cu cifre romane. Aceste secțiuni sunt împărțite în 97 de capitole. De exemplu Secțiunea XI Materiale textile și articole realizate din acestea, Cap. 61 aparține Secțiunii XI și include Îmbrăcăminte și accesorii vestimentare, tricotate și croșetate. De asemenea, secțiunile Nomenclaturii Combinate joacă un rol important în reglementarea pieței mărfurilor și în sistemul restituirilor sumelor aferente exportului de mărfuri.\n\nPrimele opt cifre ale nomenclaturii TARIC (Tariful vamal integrat al Comunităților Europene) sunt identice cu cele ale Nomenclaturii Combinate existând astfel o codificare uniformă în scopuri vamale și statistice. Totuși, nomenclatura TARIC este subdivizată prin cea de-a 9-a cifră în subpoziții tarifare.\n\nReguli generale pentru clasificarea mărfurilor \nPentru stabilirea codului corespunzător unei mărfi în Nomenclatura Combinată - denumită „clasificare” - se aplică câteva principii. Acestea sunt Regulile generale pentru clasificarea mărfurilor. În scopul stabilirii corecte a codului tarifar sau în cazul în care există incertitudini sau ambiguități privind clasificarea tarifară, se poate apela la „Informațiile obligatorii privind tariful vamal” care reprezintă decizii ale Uniunii Vamale Europene pentru clasificarea mărfurilor.\n\nPentru clasificarea mărfurilor, după Regula generală nr. 1, textul pozițiilor și notele secțiunilor și ale capitolelor - dacă nu există alte prevederi pentru anumite poziții tarifare sau în notele secțiunilor și capitolelor - se aplică Regulile generale de la nr. 2 până la nr. 6.\n\nRegulile generale se aplică doar dacă nu există reguli speciale corespunzătoare unei poziții sau nu este altfel specificat în notele secțiunilor sau capitolelor. Pentru corecta clasificare tarifară a mărfurilor este întotdeauna necesar să se stabilească dacă regulile generale sunt aplicabile sau nu.\n\nStructura unui cod \nExemplu pentru scrierea unui cod al Nomenclaturii Combinate: 1001 10 00 00 0\n\nComponența unui cod este următoarea:\n\n - prima și a 2-a cifră: capitolul din nomenclatura Sistemului Armonizat;\n - a 3-a și a 4-a cifră: poziția din Sistemul Armonizat;\n - a 5-a și a 6-a cifră: subpoziția din Sistemul Armonizat;\n - a 7-a și a 8-a cifră: subpoziția din Nomenclatura Combinată;\n - a 9-a și a 10-a cifră: subpoziția TARIC pentru măsuri comunitare;\n - a 11-a: diviziune pentru măsuri naționale.\n Dacă o poziție sau o subpoziție a Sistemului Armonizat nu este subdivizată în scopuri comunitare, a 7-a și a 8-a cifră vor fi „00”.\n\nNote\n\nBibliografie \n\n Carsten Weerth: Sistemul armonizat 2012. În: Practica comerțului exterior. vol. 17, nr. 9, 2011, , p. 307–311.\n\nRegulamente ale Uniunii Europene \n\n Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun\n Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun\n Regulamentul (CE) nr. 948/2009 al Comisiei din 30 septembrie 2009 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun\n Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1821 al Comisiei din 6 octombrie 2016 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun\n Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1925 al Comisiei din 12 octombrie 2017 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun\n\nEconomia Uniunii Europene\nStatistică\nDreptul Uniunii Europene" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Suberină." }, { "from": "assistant", "value": "Suberina, cutina și ligninele sunt macromolecule complexe ale peretelui celular al epidermei și peridermei plantelor superioare, care formează o barieră de protecție. Suberina în particular este un biopolimer poliesteric complex, de natură lipofilă, și este compusă din acizi grași cu lanț lung, numiți acizi de suberină, și glicerol. Suberinele și ligninele sunt considerate ca fiind legate covalent de lipide și, respectiv, de carbohidrați, iar lignina este legată covalent de suberină și, într-o măsură mai mică, de cutină. Suberina este un constituent major al plutei și este denumită după stejarul de plută, Quercus suber. Funcția sa principală este aceea de barieră în calea mișcării apei și a solurilor.\n\nNote\n\nVezi și \n Cutină\n Flobafenă\n Lignină\n Suber\n\nFenilpropanoide\nFiziologie vegetală" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Cutină?" }, { "from": "assistant", "value": "Cutina este unul dintre cei doi polimeri de natură ceroasă care reprezintă principalele componente ale cuticulei plantelor, care acoperă toate suprafețele aeriene ale plantelor, celălalt fiind cutanul. Este o substanță insolubilă cu proprietăți impermeabile. Cutina adăpostește, de asemenea, ceară cuticulară, care ajută la menținerea structurii cuticulei. Cutanul, celălalt polimer principal al cuticulei, se păstrează mult mai ușor în fosile. Cutina este alcătuită din omega-hidroxi-acizi și derivații lor, care sunt interconectați prin legături esterice, formând un polimer poliesteric de dimensiuni nedeterminate. Depunerea de cutină la nivel celular, proces cunoscut sub numele de cutinizare, este realizată de celulele epidermice.\n\nExistă două familii majore de monomeri de cutină, familiile C16 și C18. Familia C16 este formată în principal din acid 16-hidroxi palmitic și acid 9,16- sau 10,16-dihidroxipalmitic. Familia C18 este formată în principal din acid 18-hidroxi oleic, acid 9,10-epoxi-18-hidroxi stearic și 9,10,18-trihidroxistearat.\n\nNote\n\nVezi și \n Cutan\n Lignină\n Suberină\n\nPoliesteri\nFiziologie vegetală" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Compus de două mari icosaedre?" }, { "from": "assistant", "value": "{{Infocaseta Poliedru\n\| name = Compus de două mari icosaedre\n\| image_up = \n\| caption = (model 3D)\n\| type = compus poliedric uniformUC51 - UC52 - UC53\n\| faces = 40 (triunghiuri)\n\| edges = 60\n\| vertices = 24\n\| vertex_config = 35\n\| face_config =\n\| schläfli =\n\| coxeter =\n\| symmetry = \n Compus: octaedrică (Oh)\n Constituenți: piritoedrică (Th\")\n\| volume = ≈0,637 3 ( = latura)\n\| dual = \n\| properties = Constituenți: 2 mari icosaedre\n\| vertex_figure =\n}}\nÎn geometrie compusul de două mari icosaedre este un compus poliedric uniform format din 2 mari icosaedre în același aranjament ca și cel al compusului de două icosaedre. Are simetrie octaedrică Oh''.\n\nAre indicele de compus uniform UC52.\n\nTriunghiurile din acest compus se grupează în două grupului de simetrie: 16 dintre triunghiuri se află în perechi coplanare în plane octaedrice, iar celelalte 24 se află în plane unice.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nPoliedre înrudite \nAre în comun același aranjament al vârfurilor cu compusul de două icosaedre, compusul de două mari dodecaedre și compusul de două mici dodecaedre stelate.\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși icosaedrici\n Compus de două icosaedre\n Compus de cinci icosaedre\n Compus de cinci mari icosaedre\n Compus de două mari dodecaedre\n Compus de cinci mari dodecaedre\n Compus de două mici dodecaedre stelate\n Compus de cinci mici dodecaedre stelate\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C4: Ikers 'Sirsido\n\nicosaedre 2 mari" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Manchok?" }, { "from": "assistant", "value": "Manchok (în Tyap: ) este un oraș din zona administrației locale , precum și sediul central al conducerii Asholyio (Moroa), în sudul statului Kaduna, în regiunea din Nigeria. Locuitorii orașului vorbesc limba sholyio, una dintre varietățile de limbă din grupul Tyap. Orașul are un oficiu poștal.\n\nGeografie\n\nPeisaj \nManchok prezintă o altitudine de 896 m.\n\nClimă \nManchok are o temperatură medie anuală de aproximativ , maxima medie anuală de și minima de , cu precipitații zero la sfârșitul și începutul anului, cu o medie anuală de precipitații de și o umiditate medie de 53,7%, similară cu cea a orașelor vecine Kagoro, Zonkwa și Zangon Kataf.\n\nPopulația și limba\n\nPopulație \nOamenii din Manchok și din zonele învecinate se numesc A̠sholyio (scris și Asholio, Asholyia, Osholio; numiți și „Morwa” sau „Moro’a” de către Hausa). Orașul este sediul conducerii care le poartă numele.\n\nLimba \nOamenii Asholyio vorbesc sholyio, unul dintre dialectele grupului de limbi Tyap, alături de alte șase - Fantswam, Gworok, Takad, Tyap propriu-zis, Tyeca̠rak și Tyuku. De asemenea, pare să facă parte din aceste dialecte.\n\nNumerele în limba sholyio\n\nPolitică \nManchok (sau Tsok) este unul dintre districtele și cartierul general al conducerii Sholyio (sau Sholio). Alte districte sunt Azankan (Zankan), Azagwai (Gizagwai), Gbandang (Bondong), Vak (Kajim).\n\nPersonalități \n Arc. Barnabas Bala Bantex, arhitect, om politic\n General-maior Joshua Madaki, serviciul militar\n Agwam Tagwai Sambo (OFR), conducător suprem\n\nNote\n\nVezi și \n Lista satelor din statul Kaduna\n\nAfrica\nNigeria" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Blessing Liman?" }, { "from": "assistant", "value": "Blessing Liman () este un militar nigerian, membră a Forțelor Aeriene Nigeriene, cel mai bine cunoscută ca fiind prima femeie pilot militar din Nigeria.\n\nDate biografice \nBlessing Liman s-a născut pe 13 martie 1984 în Zangon Kataf, statul Kaduna, nordul Nigeriei. Liman face parte din zona administrației locale Zangon Kataf din statul Kaduna, Nigeria. Blessing Liman a absolvit Colegiul Nigerian de Tehnologia Aviației, s-a înrolat în Forțele Aeriene Nigeriene în iulie 2011 și a fost angajată pe 9 decembrie 2011. În data de 27 aprilie 2012, ea a intrat în istorie ca prima femeie pilot de luptă din Nigeria, în cadrul eremoniei de decorare a treizeci de ofițeri de zbor de către șeful Statului Major Aerian, mareșalul aerian Mohammed Dikko Umar.\n\nNote \n\nNașteri în 1984\nNașteri pe 13 martie\nNigerieni în viață\nOameni în viață\nFemei din secolul al XXI-lea" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Broască de lac mare?" }, { "from": "assistant", "value": "Broasca de lac mare (Rana ridibunda sau Pelophylax ridibundus). Prezentă în apele permanente ale bălților mai mari, ale lacurilor, sau ale unor cursuri de apă lin curgătoare, această specie se reproduce mai târziu decât celelalte specii ale faunei de amfibieni. Este activă mai ales ziua, dar în perioada de reproducere corurile de broaște cântă și seara. Masculii teritoriali se bat între ei pentru păstrarea zonei unde atrag femele cu care intră în amplexus sub luciul apei. Specia este prezentă și în lacuri cu pești prădători și multă vegetație acvatică unde broaștele se pot ascunde. Introducerea de specii de pești prădători în apele pe care le populează, în cazul apelor cu vegetație mai puțină, poate periclita viabilitatea populațiilor." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Festivalul Afan?" }, { "from": "assistant", "value": "Festivalul Național Afan este un eveniment anual sărbătorit în data de 1 ianuarie de către populația Oegworok (Kagoro) din sudul statului Kaduna, (zona centrală), Nigeria. Se spune că datează de peste 400 de ani. Festivalul are loc în palatul liderului Kagoro din zona administrației locale Kaura, din statul Kaduna.\n\nCuvântul înseamnă „munte” sau „deal” în Tyap. Marile dealuri străjuitoare din Gworok sunt cunoscute ca (sau Oefan Oegworok) printre băștinași. Aceste dealuri sunt situate la o altitudine de circa 1.246 de metri deasupra nivelului mării, au o bază stâncoasă și sunt acoperite de copaci. Vremea zonei este influențată semnificativ de dealuri, iar clima este asemănătoare cu cea din Podișul Jos și Platoul Mambila, cu precipitații abundente în timpul primăverii. La începuturi, oamenii Agworok au trăit în peșteri și în vârful dealurilor timp de secole, înainte de a se stabili treptat la poalele muntelui și, în cele din urmă, au fost alungați aproape în întregime de Imperiul Britanic colonialist la începutul secolului al XX-lea, deși încă mai există comunități în vârful dealurilor. Dealurile i-au protejat pe oameni de invadatorii străini și, în plus, adăpostesc o colonie de albine sacre care îi înțeapă pe invadatori, mai ales dacă aceștia folosesc un parfum puternic.\n\nIstoric\n\nEpoca premodernă \nÎn mod tradițional, festivalul marchează sfârșitul recoltei pe anul respectiv și debutul expedițiilor de vânătoare, precum și alte numeroase activități. Potrivit lui Achi în Achi et Al (2019), festivalul Afan celebrat anual de Agworok în fiecare a doua sâmbătă a lunii aprilie (acum la fiecare 1 ianuarie) este un rezumat al ceremoniei tradiționale de vânătoare desfășurate de Atyap, la nord de Agworok. Deși încă nu a putut fi stabilită data exactă la care a început acest festival, se crede că prima ediție a avut loc în perioada când clanul Ankwai se afla pe Platoul Jos-Bauchi, în jurul anului 1500 d.Hr.\n\nEpoca intermediară\n\nRoluri ale clanurilor \nPoporul Agworok (Kagoro) este alcătuit din două kwais (clanuri) majore, respectiv Ankwai și Kpashang, fiecare cu subclanurile sale. Ankwai este grupul mai vechi, în timp ce Kpashang este un clan mai nou format din grupuri de migranți. Pentru deciziile referitoare la chestiuni legate de război, la evenimente importante care implică începerea lucrului pământului la începutul fiecărui sezon ploios sau prepararea primei oale de bere pentru festivalul Afan, există subdiviziuni ale clanului Ankwai care îndeplinesc aceste roluri. În schimb, clanul Kpashang este responsabil de conducerea supremă a țării.\n\nRitualuri \nDealurile oferă protecție fizică oamenilor, care le venerează ca pe obiecte sacre. Pentru a începe festivalul Afan, Marele Preot () urcă sus pe dealuri și se roagă pentru protecție la sau , Dumnezeul cerului și al pământului. Apoi strigă „O Afan, O Afan”, asistat de colegii săi, iar oamenii (care, de obicei, erau avertizați să stea departe de dealuri) răspund în același mod.\n\nMarele Preot sfințește apoi dealurile, iar a doua zi în zori încep expedițiile de vânătoare. La sfârșitul expediției, se întorc vânătorii veseli și, într-adevăr, întregul sat strigă „O Afan, O Afan”, în timp ce vânătorii se apropie de casele lor unde îi așteaptă berea () preparată manual în fiecare casă.\n\nEra modernă \nMulte dintre practicile culturale și tradiționale ale poporului s-au diminuat odată cu apariția creștinismului și a civilizației occidentale, ceea ce a provocat abandonarea activităților considerate „păgâne” în cadrul Festivalul Afan, în special odată cu venirea primului șef creștin din Kagoro, , JP, în 1946, care a mutat data evenimentului anual pe 1 ianuarie, în ziua de Anul Nou.\n\nÎn timpul Festivalului Afan din 1982, Gwamma Awan, însoțit de peste o mie de oameni și zeci de trupe de dans, încă de la ora 9 dimineața a străbătut orașul călare, în mijlocul ovațiilor supușilor săi, înainte de a ajunge la palat la ora 11.45, unde și-a ținut discursul Afan, exprimând recunoștința poporului său față de Dumnezeu pentru o recoltă bogată, chiar și în lipsa precipitațiilor. Apoi, a luat loc în mijlocul aplauzelor și uralelor: „Trăiască Afan și șeful”. Au urmat spectacole de dans tradițional oferite de diverse grupuri.\n\nFestivalul Afan ediția 2016 \nAnual, acest festival atrage participanți și vizitatori din zonă, dar și din diferite părți ale țării. În timpul ediției din 2016, sărbătorită în „mod discret”, guvernul statului Kaduna a promis un parteneriat cu comunitatea Gworok pentru dezvoltarea turismului local, cu scopul de a crea noi posibilități pentru generarea de venituri și locuri de muncă. Evenimentul se desfășoară, de obicei, pe câmpul mare de lângă palatul șefului și Sala Polivalentă Kagoro, fiind prezenți mulți demnitari. Ediția din 2016 a cuprins și concursul Miss Kagoro, când a fost încoronată Miss Joyce Samuel Amai. De asemenea, s-au desfășurat dansuri culturale din interiorul și din afara Kagoro, în prezența liderilor tradiționali, religioși și politici, precum Agwam Nuhu Bature (Agwam Bajju), senatorul Danjuma Laah, Hon Gideon Gwani și alții.\n\nNote\n\nVezi și \n Religia Abwoi\n Festivalul cultural anual Ayet Atyap\n Festivaluri în Nigeria\n\nAfrica\nNigeria\nFestivaluri culturale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Consiliu muncitoresc?" }, { "from": "assistant", "value": "Un consiliu muncitoresc sau consiliu al muncii este un tip de consiliu într-un loc de muncă sau într-o localitate alcătuit din lucrători sau din delegați temporari și instantaneu revocabili aleși de către muncitorii de la locurile de muncă ale unei localități. Într-un astfel de sistem de organizare politică și economică, muncitorii înșiși sunt capabili să exercite puterea de decizie. În plus, lucrătorii din cadrul fiecărui consiliu decid care sunt agenda și nevoile lor. Teoreticianul marxist Antonie Pannekoek descrie comitetele de atelier și adunările de secție ca fiind baza pentru gestionarea de către muncitori a sistemului industrial. O variantă a consiliilor muncotorești este consiliul soldaților', în care soldații conduc o revoltă. Muncitorii și soldații au operat, de asemenea, consilii în conjuncție (cum au fost Arbeiter- und Soldatenrat din timpul Revoluției Germane din 1918). Consiliile muncitorești pot, la rândul lor, să aleagă delegați la comitetele centrale, a fost cazul Congresului Sovietelor din RSFS Rusă în perioada 1917-1936. \n\nAdepții consiliilor muncitorești (cum ar fi comuniștii consiliior muncitorești, socialiștii liberatrieni, leniniștii, anarhiștii și marxiștii) susțin că acestea sunt cea mai naturală formă de organizare a clasei muncitoare și cred că consiliile muncitorești sunt necesare pentru organizarea unei revoluții proletare și pentru implementarea unei societăți anarhistă sau a unei comunistă.\n\nComuna din Paris din 1871 a devenit un model pentru modul în care vor fi organizate viitoarele consilii muncitorești pentru revoluție și guvernare socialistă. Consiliile muncitorești au jucat un rol important în revoluțiile comuniste din secolul al XX-lea. Acest lucru a fost cel mai evident în ținuturile Imperiului Rus (inclusiv în Polonia Congresului și Letonia) în 1905, consiliile muncitorești (sovietele) acționând ca niște comitete care au coordonat activitățile de grevă în toate orașele pentru lupta împotriva represiunii sindicatelor. În timpul Revoluțiilor din 1917-1923, consiliile muncitorilor socialiști au putut să exercite autoritate politică. În cadrul consiliilor muncitorești organizate ca parte a Revoluției germane din 1918-1919, organizațiile din fabrici, precum Uniunea Generală a Muncitorilor din Germania, au constituit baza pentru consiliile de la nivel regional.\n\nNote \n\nAnarhism\nMarxism\nAnticapitalism\nSocialism\nComunism" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Facultatea Tehnologia Alimentelor a Universității Tehnice a Moldovei?" }, { "from": "assistant", "value": "Facultatea Tehnologia Alimentelor (FTA) este una dintre facultățile Universității Tehnice a Moldovei.\n\nDepartamente \n\n Tehnologia produselor alimentare\n Alimentație și nutriție\n Oenologie și chimie\n Limbi străine\n\nStudii\n\nPrograme de studii licență: \n\n Tehnologia și managementul alimentației publice\n Tehnologia produselor alimentare\n Tehnologia vinului și produselor obținute prin fermentare\n Biotehnologii\n Inginerie și management în industria alimentară\n Specialitatea „Tehnologies Alimentaries” (Filiera Francofonă)\n\nPrograme de studii master: \n\n Oenologie, Enoturism și Piețe Vitivinicole\n Calitatea și siguranța produselor alimentare\n Managementul restaurantelor și nutriție\n\nPrograme de studii doctorat: \n\n Tehnologia produselor alimentare de origine vegetală (cu specificarea produselor și procedeelor)\n Tehnologia produselor alimentare de origine animală (cu specificarea produselor și procedeelor)\n Tehnologia băuturilor alcoolice și nealcoolice\n Securitatea produselor alimentare\n Procese și aparate în industria alimentară\n Tehnologii biologice și chimice în industria alimentară" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Triunghi feroviar?" }, { "from": "assistant", "value": "Un triunghi feroviar este un aranjament triunghiular de linii de cale ferată cu un comutator la fiecare vârf. Poate fi folosit pentru joncțiuni între șinele feroviare confluente sau ca o infrastructură care permite inversarea poziționării (regresiei) a unui motor de cale ferată asimetrică (cum ar fi o locomotivă cu abur sau un tramvai unidirecțional), similar cu ceea ce se poate realiza printr-o placă turnantă, o buclă de întoarcere sau o stea de inversare.\n\nNote \n\nInfrastructură feroviară" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Matrice extracelulară." }, { "from": "assistant", "value": "Matricea extracelulară (MEC), denumită și matrice intercelulară, este o rețea formată din macromolecule extracelulare și minerale, cum ar fi colagenul, enzimele, glicoproteinele și hidroxiapatită, care oferă suport structural și biochimic celulelor din jur. Deoarece multicelularitatea a evoluat independent pentru diferiți taxoni, compoziția MEC variază între structurile multicelulare; cu toate acestea, aderența celulară, comunicarea între celule și diferențierea sunt funcții comune ale MEC.\n\nMatricea extracelulară animală include matricea interstițială și membrana bazală. Matricea interstițială este prezentă între diverse celule animale (adică în spațiile intercelulare). Gelurile formate din polizaharide și proteine fibroase umplu spațiul interstițial și acționează ca un tampon de compresie împotriva stresului exercitat asupra MEC. Membranele bazale sunt depuneri de MEC sub formă de foițe pe care se sprijină diverse celule epiteliale. Fiecare tip de țesut conjunctiv de la animale este format dintr-un anumit tip de MEC: fibrele de colagen și mineralul osos alcătuiesc matricea țesutului osos, fibrele reticulare și substanța fundamentală alcătuiesc matricea țesutului conjunctiv lax, iar plasma sanguină este matricea sângelui.\n\nMatricea extracelulară a celulei vegetale include componente ale peretelui celular, cum ar fi celuloza, pe lângă molecule de semnalizare mai complexe. Unele organisme unicelulare adoptă biofilme multicelulare în care celulele sunt înglobate într-o matrice compusă în principal din substanțe polimerice extracelulare.\n\nNote\n\nVezi și \n Membrană celulară\n Perete celular\n\nBiologie celulară\nȚesuturi" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Lista de producții ale DreamWorks Animation?" }, { "from": "assistant", "value": "Următoarele sunt o listă de producții ale DreamWorks Animation, care este o subsidiară a Universal Pictures, o divizie a NBCUniversal, care la rândul ei este o companie a Comcast. care include filme animate cinematografice, scurtmetraje, speciale și seriale TV.\n\nFilme lungmetraj\n\nFilme originale\n\nFilme direct-pe-video/streaming \n\nListe de filme\nListe de filme americane\nFilme DreamWorks Animation\nFilme DreamWorks Pictures\nListe de filme de animație" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre West Coast hip hop?" }, { "from": "assistant", "value": "West Coast hip hop este un gen regional de muzică hip hop care cuprinde oricare artiști sau muzică care își are originea pe coasta de vest a Statelor Unite. Hip-hop-ul de pe coasta de vest a început să domine din punctul de vedere al difuzării la radio și al vânzărilor odată cu începutul și mijlocul anilor 1990, odată cu apariția G-funk-ului și a caselor de discuri Suge Knight și Death Row Records al lui Dr. Dre, Lench Mob Records al lui Ice Cube, dar și a succesului prelungit al casei de discuri Ruthless Records al lui Eazy-E, Aftermath Records aparținând lui Dr. Dre și alții.\n\nAnii 1980 în muzică\nAnii 1990 în muzică\nAnii 2000 în muzică\nAnii 2010 în muzică" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Royce da 5'9\"?" }, { "from": "assistant", "value": "Ryan Daniel Montgomery, cunoscut profesional ca Royce da 5'9\" (sau pur și simplu Royce 5'9\" ), este un rapper, compozitor și producător de discuri american. În prezent, face parte din duo-ul rap Bad Meets Evil, alături de colegul rapper de la Detroit Eminem și este parte din duetul hip hop PRhyme, împreună cu producătorul DJ Premier. De asemenea, a făcut parte din grupul de hip hop Slaughterhouse al Shady Records, alături de Joe Budden, Joell Ortiz și Kxng Crooked. Pe lângă cariera sa de producător, Montgomery a servit ca scriitorul din umbră pentru Puff Daddy și Dr. Dre. Revista online About.com l-a clasat pe rapper drept unul dintre „Top 50 MCs of Our Time (1987–2007)” (Top 50 MC ai vremurilor noastre).\n\nDiscografie \nAlbume de studio\n\n Rock City (2002)\n Death Is Certain (2004)\n Independent's Day (2005)\n Street Hop (2009)\n Success Is Certain (2011)\n Layers (2016)\n Book of Ryan (2018)\n The Allegory (2020)\n\nAlbume în colaborare\n\n Slaughterhouse (cu Slaughterhouse) (2009)\n Hell: The Sequel (cu Eminem ca Bad Meets Evil) (2011)\n Welcome to: Our House (cu Slaughterhouse) (2012)\n Shady XV (cu Shady Records) (2014)\n PRhyme (cu DJ Premier ca PRhyme) (2014)\n PRhyme 2 (cu DJ Premier ca PRhyme) (2018)\n\nPremii și nominalizări \n\n!\n\|-\n\|align=center\|2011\n\|Recovery\n\|Grammy Award for Album of the Year\n\|\n\|\n\|-\n\|align=center\|2012\n\|Hell: The Sequel\n\|Detroit Music Award for Outstanding National Major Record Label Recording\n\|\n\|\n\|-\n\|rowspan=\"2\"\| 2017\n\|rowspan=\"2\"\| \"Tabernacle\"\n\|Detroit Music Award for Outstanding National Single\n\|\n\|rowspan=\"2\"\| \n\|-\n\|rowspan=\"3\"\| Detroit Music Award for Outstanding Video (Major Budget)\n\|\n\|-\n\|rowspan=\"2\"\| 2020\n\|\"Black Savage\"\n\|\n\|rowspan=\"2\"\| \n\|-\n\|\"Cocaine\"\n\|\n\|-\n\|2021\n\|The Allegory\n\|Grammy Award for Best Rap Album\n\|\n\|\n\|-\n\nNote \n\nAmericani în viață\nNașteri în 1977\nCântăreți americani din secolul al XX-lea\nCântăreți americani din secolul al XXI-lea" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Obie Trice?" }, { "from": "assistant", "value": "Obie Trice III () este un rapper american. A semnat cu casa de discuri Shady Records a colegului rapper din Detroit, Eminem, în 2002, unde a lansat albumele Cheers (2003) și Second Round's on Me (2006). Trice și-a întemeiat propria casă de discuri, Black Market Entertainment, după ce a încheiat contractul cu Shady.\n\nDiscografie \nAlbume de studio\n Cheers (2003)\n Second Round's on Me (2006)\n Bottoms Up (2012)\n The Hangover (2015)\n The Fifth (2019)\n\nMixtapes\n The Bar Is Open (cu DJ Green Lantern) (2003)\n Bar Shots (hosted by DJ Whoo Kid) (2006)\n The Most Under Rated (hosted by DJ Whoo Kid) (2007)\n Watch the Chrome (hosted by DJ Whoo Kid) (2012)\n\nCompilații - albume\n Special Reserve (cu MoSS) (2009)\n\nAlbume în colaborare\n Eminem Presents: The Re-Up (cu Shady Records) (2006)\n\nNote \n\nAmericani în viață\nAmericani de origine germană\nCreștini afro-americani\nNașteri în 1977" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Bad Meets Evil?" }, { "from": "assistant", "value": "Bad Meets Evil este un duet American de hip-hop compus din rapperii din Detroit Royce da 5'9\" (Bad) și Eminem (Evil). Bad Meets Evil s-a format în 1998, datorită prietenului comun al celor doi, Proof. Numele grupului vine de la piesa \"Bad Meets Evil\" de pe The Slim Shady LP din 1999, în care cânta și Royce da 5'9\". Discografia lor constă din patru single-uri și un extended play (EP). În 1999, duetul a lansat două single-uri (care nu fac parte din niciun album), \"Nuttin' to Do\" and \"Scary Movies\"; primul a atins locul 36 în topul Hot Rap Songs chart, în timp ce cel de-al doilea a ajuns pe locul 63 în UK Singles Chart și a fost prezent pe coloana sonoră a comediei de groază Scary Movie.\n\nDuetul s-a despărțit după neînțelegeri între Royce și membrii grupului D12 al lui Eminem. Cearta s-a încheiat când Proof, un membru D12 și cel mai bun prieten al lui Eminem, precum și un prieten al lui Royce, a fost ucis în aprilie 2006. După ce grupul lui Royce, Slaughterhouse, a semnat cu casa de discuri fondată de Eminem Shady Records, a urmat o reuniune Bad Meets Evil în EP-ul Hell: The Sequel (2011), care a ajuns pe primul loc în Billboard 200 din SUA și a fost certificată Gold de către Asociația Industriei Înregistrărilor din America (RIAA) și Asociația Australiană a Industriei Înregistrărilor (ARIA). Albumul este în prezent eligibil pentru certificarea de platină în SUA. Single-ul principal al EP-ului, Fast Lane, a ajuns pe locul 32 în Billboard Hot 100, în timp ce cel de-al doilea single, Lighters, cu Bruno Mars, a ajuns pe locul patru în același top. Duetul s-a reunit în 2014 pentru albumul aniversar (de 15 ani) al casei de discuri Shady Records, Shady XV, pentru „Vegas”, iar din nou în 2015 pentru a înregistra două piese pentru filmul sportiv Southpaw, intitulate „All I Think About” și „Raw”. De asemenea, s-a reunit pentru piesa \"Not Alike\" de pe albumul lui Eminem Kamikaze (2018). Eminem a apărut și pe melodia lui Royce „Caterpillar” de pe albumul său Book of Ryan (2018). Royce a apărut pe albumul lui Eminem Music To Be Murdered By (2020) în trei piese, „You Gon' Learn”, „Yah Yah” și „I Will”. În versurile piesei „Godzilla” de pe același album, Eminem confirmă că duetul este încă activ („pack heat, but it’s black ink/Evil half of the Bad Meets Evil/Evil, that means take a back seat”).\n\nDiscografie\n\nEP-uri\n\nSingle-uri\n\nVideoclipuri\n\nNote \n\nDuete muzicale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Slaughterhouse (grup)?" }, { "from": "assistant", "value": "Slaughterhouse a fost un grup american de hip hop format din rapperii Joe Budden, Joell Ortiz, Crooked I și Royce da 5'9\". Au lansat ca grup două albume de studio: Slaughterhouse (2009) de manieră independentă (fără o casă de discuri consacrată) și Welcome to: Our House (2012) în contract cu casa de discuri Shady și Interscope Records.\n\nDiscografie\n\nAlbume de studio\n\nCompilații - albume\n\nEP-uri\n\nMixtapes\n\nSingle-uri\n\nCa artiști principali\n\nApariție ca artiști invitați\n\nVideoclipuri\n\nNote \n\nFormații muzicale fondate în 2008\nGrupuri americane de hip hop" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Yelawolf?" }, { "from": "assistant", "value": "Michael Wayne Atha, mai cunoscut sub numele său de scenă Yelawolf, este un rapper și cântăreț american. Născut în Alabama, a copilărit în Tennessee și Alabama și și-a început cariera în 2005, lansând independent un EP și patru mixtape-uri până în 2010. Abia în 2010, cu EP-ul Trunk Muzik, Yelawolf a început să atragă atenția generală, culminând cu semnarea unui contract cu Interscope Records. Prima sa lansare cu o casă mare de discuri a fost o reelaborare a lui Trunk Muzik, intitulată Trunk Muzik 0-60 (2010).\n\nÎn ianuarie 2011, Yelawolf a semnat un contract cu casa de discuri Shady Records a lui Eminem și a lansat cel de-al doilea album de studio, Radioactive, în noiembrie 2011. Albumul a debutat pe locul 27 în Billboard 200. Yelawolf a lansat o continuare a mixtape-ului său revoluționar Trunk Muzik, intitulat Trunk Muzik Returns, în martie 2013. Al treilea album al său, Love Story, a fost lansat în aprilie 2015. Cel de-al patrulea album al său, Trial by Fire, a fost lansat în octombrie 2017. Al cincilea album, ultimul cu Shady Records, Trunk Muzik III, a fost lansat în martie 2019. Al șaselea album de studio, Ghetto Cowboy (primul album de studio independent de când a semnat cu Eminem), a fost lansat în octombrie 2019.\n\nDiscografie \nAlbume de studio\n\n Creek Water (2005)\n Radioactive (2011)\n Love Story (2015)\n Trial by Fire (2017)\n Trunk Muzik III (2019)\n Ghetto Cowboy (2019)\n Mud Mouth (2021)\n\nCompilație - albume\n\n Shady XV (cu Shady Records) (2014)\n\nEP-uri solo\n\n Arena Rap (2008)\n Trunk Muzik 0-60 (2010)\n Hotel (2016)\n\nAlbume în colaborare\n\n Devil Went Down To Georgia (cu Korn) (2020)\n Yelawolf Blacksheep (cu Caskey) (2021)\n Turquoise Tornado (cu Riff Raff) (2021)\n Mile Zero (cu DJ Muggs) (2021)\n Sometimes Y (cu Shooter Jennings) (2022)\n\nEP-uri în colaborare\n\n The Slumdon Bridge (cu Ed Sheeran) (2012)\n Psycho White (cu Travis Barker) (2012)\n Black Fall (cu DJ Paul) (2013)\n Catfish Billy x Cub Cook Up Boss (cu Cook Up Boss) (2017)\n Catfish Billy x Cub Cook Up Boss Slum Trap (cu Cook Up Boss) (2019)\n Slumafia (cu DJ Paul) (2021)\n\nMixtape-uri\n\n Pissin' in a Barrel of Beez (2005)\n Ball of Flames: The Ballad of Slick Rick E. Bobby (2007)\n Stereo: A Hip-Hop Tribute To Classic Rock (2008)\n Trunk Muzik (2010)\n Heart of Dixie (2012)\n Trunk Muzik Returns (2013)\n\nFilmografie\n\nTeleviziune\n\nFilm\n\nNote \n\nAmericani în viață\nMuzicieni ai Columbia Records\nNașteri în 1979" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Web Entertainment." }, { "from": "assistant", "value": "WEB Entertainment este o casă de discuri din Detroit condusă de producătorii supranumiți Bass Brothers. Este cel mai bine cunoscută pentru producerea ambelor albume independente ale lui Eminem, Infinite și demo-ului Slim Shady EP, înainte ca acesta să semneze cu Interscope Records și Aftermath Entertainment.\n\nWEB Entertainment a fost creditat pe fiecare dintre albumele lui Eminem produse de casele mari de discuri până la The Marshall Mathers LP 2, iar Bass Brothers au continuat să producă și să coproducă majoritatea pieselor sale până la The Eminem Show.\n\nArtistul horrorcore din Detroit, King Gordy, și-a lansat albumul de debut intitulat The Entity, prin WEB Entertainment, în 2003. În același an, trupa de power-pop The Romantics și-a lansat albumul 61/49.\n\nÎn 2010, WEB Entertainment a lansat un EP al rapperului surd Sean Forbes din Detroit intitulat „I’m Deaf” cu un videoclip muzical omonim, care a primit aclamare națională de la Mitch Albom în Parade Magazine.\n\nArtiști\n\nFoști \n\n Eminem\n King Gordy\n Sean Forbes\n\nDiscografie\n\nNote\n\nVezi și \n Lista caselor de discuri\n\nLegături externe \n Site oficial\n\nCase de discuri americane" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre The Slim Shady LP?" }, { "from": "assistant", "value": "The Slim Shady LP este al doilea album de studio al rapperului american Eminem, lansat pe 23 februarie 1999 de Aftermath Entertainment și Interscope Records. Înregistrat în Ferndale, Michigan, după recrutarea lui Eminem de către Dr. Dre și Jimmy Iovine, albumul prezintă producție de la Dr. Dre." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Encore (album al lui Eminem)." }, { "from": "assistant", "value": "Encore este al cincilea album de studio al rapperului american Eminem. A fost lansat pe 12 noiembrie 2004 de Aftermath Entertainment, Shady Records și Interscope Records.\n\nAlbume din 2004" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Aftermath Entertainment?" }, { "from": "assistant", "value": "Aftermath Entertainment este o casă de discuri americană fondată de producătorul și rapperul hip hop Dr. Dre. Funcționează ca o subsidiară a Interscope Records și este distribuită prin aceasta.\n\nContractele din prezent îi includ pe Dr. Dre, Eminem, Kendrick Lamar, Anderson. Paak, Silk Sonic și Ez Mil, iar fostele trupe includ pe 50 Cent, The Game, Busta Rhymes și multe altele.\n\nCântăreți din prezent\n\nArtiști\n\nCântăreți din prezent\n\nDin trecut\n\nProducători din prezent \n Dawaun Parker\n Dem Jointz\n DJ Khalil\n Erik \"Blu2th\" Griggs\n Focus...\n Fredwreck\n Mark Batson\n\nFoști producători \n Bud'da\n Che Pope\n Chris Taylor\n Hi-Tek\n Mel-Man\n Mike Elizondo\n Scott Storch\n Taz Arnold\n\nDiscografie\n\nAlbume de studio\n\nAlbume - compilații\n\nNote \n\nCase de discuri americane" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Shady Records?" }, { "from": "assistant", "value": "Shady Records este o casă de discuri americană fondată de rapperul Eminem și de managerul său Paul Rosenberg, după lansarea de succes a albumului The Slim Shady LP al lui Eminem în 1999.\n\nShady a cunoscut momente pozitive când a făcut parte din turneele de succes Anger Management la nivel mondial și, în 2006, a lansat un album pe care își prezintă lista - Eminem Presents: The Re-Up . De asemenea, Shady Records a creat coloana sonoră a filmului 8 Mile în care apare Eminem și care a avut ca melodie principală single-ul „Lose Yourself”. Cântecul a devenit primul cântec hip-hop care a primit un premiu Oscar pentru cea mai bună melodie originală.\n\nAre în prezent contracte semnate, printre alții, cu Eminem, Westside Boogie, Grip și Ez Mil, în timp ce printre fostele trupe se numără D12, Obie Trice, 50 Cent, DJ Green Lantern, Stat Quo, Bobby Creekwater, Cashis, Bad Meets Evil, Slaughterhouse, Yelawolf, Griselda, Westside Gunn și Conway the Machine.\n\nArtiști\n\nContracte din prezent\n\nFoști artiști\n\nDiscografie \nUrmătoarea listă este a tuturor albumelor lansate prin Shady Records și distribuite de Interscope Records. Orice casă de discuri adițională implicată este specificată.\n\nAlbume de studio\n\nCompilații - albume\n\nExtended plays\n\nMixtape-uri\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Site oficial\n Interviu cu VP A&R Marc Labelle, HitQuarters noiembrie 2005\n\nCase de discuri americane" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre 1,5-ciclooctadienă?" }, { "from": "assistant", "value": "1,5-ciclooctadiena (abreviată uzual COD) este o hidrocarbură cu formula chimică C8H12. Este o cicloalchenă ce conține două duble legături.\n\nIzomerul cis,cis al acestei diene este un precursor util pentru alți compuși organici și servește ca ligand în chimia organometalică. Este un lichid incolor cu un miros puternic. 1,5-ciclooctadiena poate fi preparată prin dimerizarea butadienei în prezența unui catalizator de nichel, un coprodus fiind vinilciclohexena. Aproximativ 10.000 de tone au fost produse în 2005.\n\nNote\n\nVezi și \n Ciclooctatetraenă\n\nCicloalchene\nDiene\nLiganzi" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Ciclooctadienă?" }, { "from": "assistant", "value": "Termenul de ciclooctadienă (COD) poate face referire la una dintre ciclodienele ciclice cu formula (CH2)4(C2H2). Considerând doar pe derivații cis, patru izomeri sunt posibili: 1,2-, care este o alenă, 1,3-, 1,4- și 1,5-COD. Izomerii frecvent întâlniți sunt izomerul conjugat 1,3-ciclooctadienă și 1,5-ciclooctadienă, care este utilizată ca ligand pentru metale de tranziție. Aceste diene sunt lichide volatile incolore.\n\nNote\n\nVezi și \n Cicloheptadienă\n Ciclooctenă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Tiny Toons Looniversity?" }, { "from": "assistant", "value": "Tiny Toons Looniversity este un serial american de comedie animat, pentru streaming și televiziune, dezvoltat de Erin Gibson și Nate Cash pentru Max. Servește ca reboot al Micii poznași și prezintă versiuni mai în vârstă ale personajelor într-o nouă continuitate. Două sezoane au fost comandate pentru a fi produse de Amblin Television și Warner Bros. Animation. Primul sezon a fost lansat pe 8 septembrie 2023, urmat de premiera televizată pe Cartoon Network în ziua următoare.\n\nSubiect \nBuster, Babs Bunny și restul gaștii își urmăresc ambițiile comice până la Acme Looniversity, stimata instituție de învățare superioară hijinx, unde tinerii visători devin personaje profesioniste. Aici ei formează prietenii de lungă durată unul cu celălalt și își perfecționează meșteșugul de desene animate în timp ce studiază de la cele mai mari personaje de desene animate din istorie, Looney Tunes.\n\nDistribuție \n\n Eric Bauza - Buster Bunny, Daffy Duck and Gossamer\n Ashleigh Crystal Hairston - Babs Bunny\n David Errigo Jr. - Plucky Duck și Hamton J. Pig\n Tessa Netting - Păsărica Sweetie și Li'l Sneezer\n Jeff Bergman - Bugs Bunny, Sylvester și Foghorn Leghorn\n Bob Bergen - Porky Pig\n Candi Milo - buni, Witch Hazel și Montana Max\n Fred Tatasciore - Taz, Yosemite Sam, Michigan J. Frog și Cool Cat\n Cree Summer - Elmyra Duff\n Marieve Herington - Fifi La Fume\n Natalie Palamides - Shirley McLoon și Ghemotoc\n Betsy Sodaro - Dizzy Diavolul\n Kari Wahlgren - Lola Bunny\n Paul Julian - Micul Beeper și Road Runner (înregistrări de arhivă, necreditate)\n JP Karliak - Merlin the Magic Mouse\n Laraine Newman - Joan Shwinefeld\n\nProducție \n\nUn serial reboot, Tiny Toons Looniversity, a fost anunțat pe 28 octombrie 2020. Două sezoane au fost comandate, cu fiecare episod având o durată de 30 de minute. La fel ca Micii poznași, este produs de Amblin Television și Warner Bros. Animation, cu Steven Spielberg întorcându-se ca producător executiv. Sam Register, Justin Falvey și Darryl Frank sunt de asemenea producători executivi, iar Erin Gibson este showrunner și producătoare executivă. Primul sezon a fost lansat pe 8 septembrie 2023 pe Max, cu premiera la televizor ziua următoare pe Cartoon Network.\n\nLa scurt timp după anunțul inițial, a fost raportat că o mulțime de actori de dublaj din serialul original nu se vor întoarce în acest serial. Cree Summer a dezvăluit că a auzit că Elmyra Duff nu va fi inclusă. În plus, Charlie Adler nu a fost chemat pentru a-și relua rolul ca Buster Bunny, și nici Maurice LaMarche ca Dizzy Diavolul.\n\nTotuși, într-un interviu pe 12 iulie 2021, Candi Milo a spus că se va întoarce în rolul lui Buni, dar a rămas neclar dacă se va întoarce și în rolul ei ca Sweetie. Trei zile mai târziu, pe 15 iulie, Jeff Bergman a confirmat că se va întoarce și el la serial dublând-ui pe Bugs Bunny, Sylvester și Foghorn Leghorn. El a mers în detaliu privind rolurile personajelor în serial, explicând că Foghorn o să ocupe rolul de antrenor la Acme Looniversity, iar Bugs va lua o personalitate \"asemănătoare cu Dumbledore\". El a mai confirmat de asemenea că au început sesiunile de înregistare.\n\nPe 9 iulie 2022, s-a anunțat că Tiny Toons Looniversity va lua parte la panoul Looney Tunes în cadrul San Diego Comic-Con 2022. Pe 22 iulie, Ashleigh Crystal Hairston a fost anunțată că o să dubleze pe Babs Bunny, înlocuind-o pe Tress MacNeille. Numeroase piese de concept artistic au fost arătate, dezvăluind renovatul Acme Looniversity și interiorul său. S-a mai confirmat și că majoritatea personajelor principale din serialul original se vor întoarce, unele cu apariții actualizate, printre care și Elmyra Duff, care a fost anterior dezvăluită ca nefiind parte a serialului. Spielberg s-a referit la acest serial ca fiind \"cea mai bună iterație a Micii poznași pe care a văzut-o\".\n\nLen Kirnaly și showrunner-ul Erin Gibson au confirmat că Babs și Buster Bunny sunt frați gemeni în acest reboot. Decizia a fost întâmpinată cu răceală din partea fanilor și a creatorului serialului original Tom Ruegger. Un interviu din iulie 2022 din partea unor membri din producție a dat mai multe detalii. Ei au dezvăluit că toate personajele din serialul original o să fie readuse, \"până la Arnold Pit Bull\". Ei au mai indicat de asemenea la un episod care va lua loc în spațiul cosmic. Gibson a dat explicații la decizia creativă de a-i face pe Babs și Buster rude ca o explorare a unei relații suportive și pozitive.\n\nPe 20 aprilie 2023, un trailer a fost încărcat pe YouTube de IGN, cu premiera descrisă ca fiind programată pentru toamna lui 2023.\n\nPe 22 iunie 2023, distribuția principală a fost anunțată. Eric Bauza îi dublează pe Buster Bunny, Daffy Duck și Gossamer, David Errigo Jr. îi dublează pe Plucky Duck și Hamton J. Pig, Tessa Netting o dublează pe Păsărica Sweetie și Bob Bergen și Cree Summer se vor întoarce să dubleze pe Porky Pig și Elmyra Duff respectiv, alăturându-se lui Bergman și Hairston care au fost anterior anunțați. Pe 21 iulie 2023, primele două episoade au fost arătate la SDCC, iar în aceeași zi tema de început a fost încărcată online, cu Matthew Janszen anunțat ca compozitor. Pe 5 august 2023, a fost raportat că serialul o să aibă premiera pe 9 septembrie 2023 pe Cartoon Network.\n\nEpisoade\n\nVezi și \n\n Micii poznași\n The Plucky Duck Show\n Animaniacii\n Animaniacii (2020)\n Pinky and the Brain\n Pinky, Elmyra & the Brain\n\nReferințe\n\nLegături externe \n\n Tiny Toons Looniversity pe IMDb\n\nSeriale de animație\nSeriale de televiziune din 2023\nLooney Tunes\nDesene animate\nCartoon Network\nHBO Max\nDesene animate produse de Warner Bros.\nSeriale de televiziune americane" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Compus de cinci mari icosaedre?" }, { "from": "assistant", "value": "{{Infocaseta Poliedru\n\| name = Compus de cinci mari icosaedre\n\| image_up = \n\| caption = (model 3D)\n\| type = compus poliedric uniformUC52 - UC53 - UC54\n\| faces = 100 (triunghiuri)\n\| edges = 150\n\| vertices = 120\n\| vertex_config = 35\n\| face_config =\n\| schläfli =\n\| coxeter =\n\| symmetry = \n Compus: icosaedrică (Oh)\n Constituenți: piritoedrică (Th\")\n\| volume = ≈1,592 3 ( = latura)\n\| dual = \n\| properties = Constituenți: 2 mari icosaedre\n\| vertex_figure =\n}}\nÎn geometrie compusul de două mari icosaedre este un compus poliedric uniform format din 2 mari icosaedre în același aranjament ca și cel al compusului de două icosaedre. Are simetrie octaedrică Oh''.\n\nAre indicele de compus uniform UC52.\n\nTriunghiurile din acest compus se grupează în două grupului de simetrie: 40 dintre triunghiuri se află în perechi coplanare în plane octaedrice, iar celelalte 60 se află în plane unice.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nCoordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nPoliedre înrudite \nAre în comun același aranjament al vârfurilor cu compusul de cinci icosaedre, compusul de cinci mari dodecaedre și compusul de cinci mici dodecaedre stelate.\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși icosaedrici\n Compus de două icosaedre\n Compus de cinci icosaedre\n Compus de două mari icosaedre\n Compus de două mari dodecaedre\n Compus de cinci mari dodecaedre\n Compus de două mici dodecaedre stelate\n Compus de cinci mici dodecaedre stelate\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C4: Ikers Sirsei\n\nicosaedre 5 mari" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Openul Englez?" }, { "from": "assistant", "value": "Openul Englez este un turneu profesionist de snooker care contează pentru clasamentul mondial.\n\nIstorie\nLa 29 aprilie 2015 președintele World Snooker, Barry Hearn, a anunțat crearea unui turneu sub numele English Open care urma să aibă loc pentru prima dată în 2016, la Manchester, Anglia, și să facă parte din Home Nations Series alături de Openul Galez și Openul Scoțian, precum și o altă competiție nou-înființată, Openul Irlandei de Nord. Câștigătorul Openului Englez primește Trofeul Steve Davis care îi poartă numele fostului campion mondial Steve Davis.\n\nPrima ediție a avut loc între 10 și 16 octombrie 2016 și a fost câștigată de Liang Wenbo.\n\nCampioni\n\nNote\n\n \n\nSnooker" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Narges Mohammadi?" }, { "from": "assistant", "value": "Narges Safie Mohammadi (în ; ) este o activistă iraniană pentru drepturile omului și vicepreședintele Centrului Apărătorilor Drepturilor Omului (DHRC), condus de laureata Premiului Nobel pentru Pace Shirin Ebadi. În mai 2016, a fost condamnată la Teheran la 16 ani de închisoare pentru înființarea și conducerea unei „mișcări pentru drepturile omului care militează pentru abolirea pedepsei cu moartea”. În 2022, a fost menționată în lista BBC 100 Women. În 2023, ea a primit Premiul Nobel pentru Pace „pentru lupta sa împotriva opresiunii femeilor din Iran și lupta pentru promovarea drepturilor omului și a libertății pentru toți”.\n\nNote\n\nLegături externe \n\nNașteri în 1972\nNașteri pe 21 aprilie\nActiviste\nIranieni\nLaureați ai Premiului Nobel pentru Pace\nArticles with hCards\nIranieni în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Marele Premiu de la Detroit?" }, { "from": "assistant", "value": "Titlul de Marele Premiu de la Detroit (Marele Premiu al Statelor Unite – Est) a fost aplicat curselor de Formula 1 desfășurate pe circuitul stradal Detroit din Detroit, Michigan, Statele Unite ale Americii din până în .\n\nIstoric \nÎn 1982, SUA a devenit prima țară care a găzduit trei Mari Premii ale Campionatului Mondial într-un sezon. Pe lângă Marele Premiu al Vestului Statelor Unite din Long Beach, California și cursele din Las Vegas, noul eveniment a avut loc la Detroit, Michigan, pe un alt traseu stradal care cuprinde Renaissance Center, actualul sediu al General Motors. Aceasta a fost singura dată când au avut loc trei curse de Formula 1 în aceeași țară până în 2020, când Italia a găzduit Marele Premiu al Italiei la Monza, Marele Premiu al Emiliei-Romagna pe Autodromo Internazionale Enzo e Dino Ferrari și Marele Premiu al Toscanei pe Circuitul Mugello. Statele Unite este din nou programată să găzduiască trei curse de Formula 1 începând cu 2023: Marele Premiu al Statelor Unite pe Circuitul Americilor din Austin, Texas, Marele Premiu de la Miami și Marele Premiu al Las Vegasului.\n\nCircuitul original avea șaptesprezece viraje în 4 km, cu un tunel care închidea o curbă delicată pe partea dreaptă lângă râu, și s-a dovedit a fi chiar mai lent decât Monaco. Traseul dur și solicitant a inclus chiar și o trecere a căii ferate. Ediția din 1983 a asistat la ultima victorie pentru motorul Cosworth V8 care fusese introdus în Formula 1 în , iar în 1986, Ayrton Senna a depășit o perforare a anvelopei pentru a câștiga prima din cele cinci curse americane ale sale pe parcursul a șase ani.\n\nDetroit a început prost în 1982 din cauza unor probleme de organizare. Antrenamentul programat pentru joi a fost anulat, iar prima sesiune de calificări de vineri a trebuit să fie amânată. A fost timp pentru doar o sesiune de antrenament de o oră vineri, astfel încât calificările aveau să aibă loc sâmbătă în două sesiuni de o oră, la patru ore distanță. Sâmbătă a fost frig și înnorat, cu o amenințare foarte reală de ploaie, iar aproape toți piloții s-au grăbit pentru a intra pe pista uscată cât au putut, având loc multe învârtiri și ieșiri în decor pe circuitul necunoscut. Sesiunea de după-amiază a fost umedă pe tot parcursul ei, așa cum era de așteptat, iar timpii din sesiunea de dimineață au determinat până la urmă grila.\n\nCursa și-a câștigat curând reputația de a fi îngrozitor de solicitantă și obositoare, pista foarte accidentată deseori rupându-se sub vremea constantă caldă și foarte umedă; a fost probabil cea mai grea cursă pentru mașină și pilot din Formula 1 în anii 1980 – evenimentul a produs deseori curse de uzură, iar pista îngustă ducea adesea la retragerea unui număr mare de mașini în timpul cursei din cauza defecțiunilor mecanice sau a contactului cu zidurile de beton. Frânele și cutiile de viteze, în special, erau testate până la punctele de rupere – piloții trebuiau să frâneze puternic de mai mult de 20 de ori pe tur și să schimbe viteza de aproximativ 50 până la 60 de ori într-un tur (mașinile aveau cutii de viteze manuale cu cinci trepte în acea perioadă) – timp de 62 de tururi care durau de obicei aproximativ un minut și 45 de secunde, ceea ce însemna că durata unei curse era de aproape două ore. Și la fel ca Monaco, dacă un pilot punea o roată în afara liniei sau făcea chiar și cea mai mică greșeală, pedeapsa era foarte dură și aproape întotdeauna absolută. 1982 și 1983 au fost curse desfășurate la începutul lunii iunie, dar din 1984 până în 1988, cursa a avut loc la sfârșitul lunii iunie, când diferența de temperatură este considerabilă în Detroit pentru un interval de două săptămâni – condițiile meteorologice sunt considerabil mai calde și, în general, mai puțin plăcute pe la sfârșitul lunii iunie. Cel puțin jumătate din grilă s-a retras în fiecare cursă; a fost adesea considerat o realizare dacă un pilot încheia această cursă, cu atât mai mult să o câștige.\n\nDeși vremea și deformarea pistei în 1986 și 1987 nu au fost la fel de intense ca în 1984 și 1985, Detroit a fost scos din calendarul de Formula 1 după , după ce organismul de conducere al F1, FISA, a declarat că zona temporară a boxelor nu era la nivelul standard necesar. FISA și FOCA doreau o instalație permanentă pentru boxe, dar orașul Detroit nu era dispus să cheltuiască banii pentru a construi astfel de facilități. Cursa din 1988 a fost una foarte fierbinte, iar asfaltul circuitul a suferit deformări masive – aceasta a fost cea mai proastă stare în care a fost vreodată circuitul – chiar mai rău decât în 1984 și 1985. Asemenea probleme au apărut adesea, dar dezintegrarea pistei a fost mai gravă în acel an din cauza căldurii și umidității intense. Cursa începuse să devină nepopulară în rândul piloților și, ca urmare, un număr de piloți după ediția din acel an și-au exprimat antipatia față de eveniment. Pentru sezonul , inițial a fost planificată mutarea Marelui Premiu de Formula 1 pe un nou circuit la Belle Isle. Cu toate acestea, nu a putut fi stabilit un acord, iar singurul Marele Premiu american al anului s-a mutat la Phoenix pentru 1989–1991, care a fost cunoscut sub numele oficial de Marele Premiu al Statelor Unite, prima ediție desfășurată sub acest nume după cursa din 1980 de la Watkins Glen în New York.\n\nEdițiile Marelui Premiu de la Detroit \nToate edițiile s-au desfășurat pe Circuitul Detroit.\n\nStatistici\n\nMultipli câștigători\n\nPiloți\n\nConstructori\n\nMultipli deținători de pole position\n\nMultipli deținători de cel mai rapid tur\n\nRecorduri pe tur \n Calificări: 1:38,301 – Ayrton Senna, Lotus-Renault, 1986\n Cursa: 1:40.464 – Ayrton Senna, Lotus-Honda, 1987\n\nReferințe \n\nMari Premii de Formula 1\nFormula 1 în Statele Unite\nFondări în 1982\nDesființări în 1988" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Echitate socială?" }, { "from": "assistant", "value": "Echitatea socială se preocupă de dreptatea și corectitudinea politicii sociale. Începând cu anii 1960, conceptul de echitate socială a fost utilizat într-o varietate de contexte instituționale, inclusiv în educație și administrație publică.\n\nEchitatea în cadrul unei societăți este diferită de egalitate și se referă la contextul în care fiecare persoană în parte primește ceea ce are nevoie pentru a fi egală cu alte persoane din societate. De exemplu, persoana A poate să nu aibă nevoie de ajutor pentru a se deplasa, persoana B poate fi capabilă să meargă, dar să aibă unele dificultăți, în timp ce persoana C poate fi complet imobilă și nu poate merge deloc. Egalitatea ar însemna oferirea fiecăreia dintre aceste trei persoane aceleași oportunități sau ajutoare, de exemplu fiecare persoană primește un scaun cu rotile. Echitatea, pe de altă parte, ar arăta diferit și ar satisface nevoile fiecărui individ. Pentru același exemplu, persoana A nu poate primi niciun ajutor, persoana B poate primi un baston, în timp ce persoana C poate primi un scaun cu rotile electric. Aceasta este echitatea socială.\n\nPrezentare generală \nDefinițiile echității sociale pot varia, dar toate se concentrează pe idealurile de dreptate și corectitudine. Echitatea în societățile vechi implică rolul administratorilor publici, care sunt responsabili pentru asigurarea oferirii de servicii sociale în mod echitabil. Aceasta presupune luarea în considerare a inegalităților istorice și actuale între grupuri. Corectitudinea depinde de acest context social și istoric.\n\nÎn administrația publică \nAtenția pentru echitatea socială în domeniul administrației publice din Statele Unite a apărut în anii 1960, pe fondul creșterii conștientizării la nivel național cu privire la drepturile civile și inegalitatea rasială.\n\nÎn 1968, H. George Frederickson a prezentat „o teorie a echității sociale” drept „al treilea pilon” al administrației publice. Frederickson era îngrijorat de faptul că cei din administrația publică făceau greșeala de a presupune că cetățeanul A este același cu cetățeanul B; ignorând diferențele dintre condițiile lor sociale și economice. Scopul lui era ca echitatea socială să capete același „statut ca economia și eficiența, să facă parte din valorile sau principiile la care administrația publică ar trebui să adere”.\n\nSex, gen și sexualitate \nAdministrația președinte american Barack Obama a adus în discuție subiectului echității sociale pentru membrii comunității LGBT. Administrația Obama a angajat peste 170 de profesioniști care se declarau deschis ca făcând parte din comunitatea LGBT în cadrul executivul său. El a cerut Departamentului pentru Locuințe și Dezvoltare Urbană al Statelor Unite să efectueze „primul studiu național pentru a determina nivelul de discriminare experimentat de membrii comunității LGBT în domeniul locuințelor”. Alte grupuri de interese de susținere a LGBT, cum ar fi Campania pentru drepturile omului, au muncit din greu pentru a obține echitate socială în căsătorie și pentru a primi toate beneficiile care vin odată cu căsătoria.\n\nRasă \nÎn domeniul administrației publice, egalitatea rasială este un factor important. Se referă la ideea „egalității biologice” a tuturor raselor umane și a „egalității sociale pentru oamenii de diferite rase”. Potrivit articolului său „Freedom, Equality, Race” de Jeffrey B. Ferguson, oamenii din Statele Unite cred că egalitatea rasială va prevala.\n\nReligie \nEchitatea socială în ceea ce privește religia are protecție legală în unele jurisdicții. În SUA, persoanelor fizice, indiferent de afilierea religioasă sau de practică, li se oferă această protecție și la locul de muncă, conform US Code 42, sect. 2000e(j).\n\nNote\n\nVezi și \n Acțiune afirmativă\n Echitate educațională\n Politica identitară\n Intersecționalitatea\n Justiție socială\n\nAcțiune afirmativă\nInegalitate socială" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Inspecție tehnică periodică?" }, { "from": "assistant", "value": "Orice autovehicul din orice țară are nevoie de o inspecție tehnică realizata în mod periodic pentru a i se permite legal circulația pe drumurile publice. \n\nÎn Regatul Unit, se numeste MOT, in Germania HU (sau TUV cum il stie toata lumea) si asa mai departe.\n\nIn Romania inspectia tehnica este valabila 3 ani daca autoturismele sunt noi la prima inmatriculare, 2 ani pentru autoturismele care nu sunt noi, 2 ani pentru mopede, ATV-uri, cvadricicluri sau motociclete, 1 an pentru autoturismele mai vechi de 12 ani, 1 an pentru autoutilitare,1 an pentru autoutilitare/scoli de soferi ( pana in 3.5T ) si 6 luni pentru autovehiculele de transport persoane, rent a car si scoli de soferi (peste 3.5T).\n\nO inspectie tehnica periodica presupune:\n identificarea sau verificarea seriilor, culorii, numarului de locuri care se regasesc in CIV sau in cartea de indentitate a vehiculului, \n verificarea vizuala in ansamblu a autovehiculului;\n verificare daca autovehicului prezinta coroziuni;\n inspectia vizuala a esapamentului;\n testarea de emisii poluante ( mai putin la masinile electrice );\n testarea sistemului de franare;\n verificarea jocurilor la fiecare roata pe fiecare punte;\n verificarea luminilor;\n verificarea farurilor;\n verificarea functionalitatii tuturor usilor, geamurilor, claxonului si stergatoarelor;\n verificarea parbrizului, a anvelopelor, a directiei si daca sunt scurgeri de ulei, lichid de frana sau antigel;\n verificare daca autoturismul vine echipat cu 2 triunghiuri de presemnalizare, trusa medicala si extinctor.\n \n\nAutovehicule" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre William Berger." }, { "from": "assistant", "value": "William Berger (născut Wilhelm Thomas Berger; ) cunoscut și sub numele de Bill Berger și Wilhelm Berger, a fost un actor american cunoscut pentru rolurile din numeroase westernuri spaghetti.\n\nBiografie\n\nCariera \nFost coleg de cameră cu Keith Richards, Berger și-a început cariera pe Broadway, însă în timpul unei vizite în Italia, a fost ales să apară în filmul western - Break Up (1965). Au urmat alte lungmetraje western precum (1965), (1968), (1968), (1969) și Keoma (1975). De asemenea, a apărut în filmele de groază (1970), (1984) și (1966).\n\nBerger obișnuia să experimenteze cu diferite droguri, iar actorul declara că uneori îi afecta munca. La începutul anilor 1970, acesta a fost condamnat la închisoare în Italia, fiind acuzat pe nedrept de posesie de hașiș și cocaină, însă și-a reluat cariera după eliberare. A continuat să apară în lungmetraje precum (1974), Cuibul salamandrelor (1977), (1983) și (1990). Și-a publicat autobiografia - intitulată Half Way Home - în 1985.\n\nBerger a apărut în șapte lungmetraje regizate de : The Sinister Eyes of Dr. Orloff, Night of the Killers, Faceless, Golden Temple Amazons, Love Letters of a Portuguese Nun, Dirty Game in Casablanca și A Captain of 15 Years.\n\nViața personală \nPe parcursul vieții, Berger a fost căsătorit de cinci ori și a avut șase copii (cinci biologici și unul adoptiv).\n\nA avut trei copii cu Marjorie Berger: Carin Berger (născută în 1952), (născută la 17 martie 1957) și Wendell Nelson Berger (născut la 28 decembrie 1972). După divorț, s-a căsătorit cu actrița Carolyn Lobravico. În timp ce Berger era ocupat în Italia cu filmările pentru La lama nel corpo, Carolyn a fost arestată pentru posesie de droguri. Diabetică, a murit în închisoare din cauza lipsei de insulină. Berger a fost acuzat la rândul său de deținere de droguri și a fost condamnat la închisoare până în martie 1971.\n\nA treia căsătorie a fost cu cântăreața și actrița . Au avut împreună un copil - Kasimir Berger (născut la Londra pe 7 octombrie 1974). Berger a fost tatăl vitreg al actriței , fiica lui Hanja Kochansky dintr-o relație anterioară. Actorul a jucat alături de fiul său, Kasimir, în miniseria de televiziune and .\n\nDupă divorțul său de Kochansky, s-a căsătorit cu Dörte Völz. Cei doi au avut un fiu pe nume Alexander Völz.\n\nA cincea și ultima sa căsătorie a fost cu Linda Berger.\n\nWilliam Berger a murit pe 2 octombrie 1993 în Los Angeles, California de cancer de prostată. Regizorul Jesús Franco a fost puternic afectat de moartea sa și a abordat subiectul în diferite interviuri.\n\nFilmografie parțială \n\nBack Street (1961) - Airport Attendant (nemenționat)\nVon Ryan's Express (1965) - Man from the Gestapo (nemenționat)\nBreak Up (1965) - Benny (segment \"L'uomo dei 5 palloni\") (nemenționat)\nRingo's Big Night (1966) - Jack Balman / Ringo\nThe Murder Clinic (1966) - Dr. Robert Vance\nCisco (1966) - El Cisco\nA Bullet for the General (1967) - Bill 'Niño' Tate (versiune engleză, voce, nemenționat)\nHer Harem (1967) - Mario\nThe Day the Fish Came Out (1967) - Man in Bed\nFace to Face (1967) - Charley 'Chas' A. Siringo\nToday We Kill, Tomorrow We Die! (1968) - Francis 'Colt' Moran\nEvery Bastard a King (1968) - Roy Hemmings\nIl suo nome gridava vendetta (1968) - Sam Kellogg\nIf You Meet Sartana Pray for Your Death (1968) - Lasky\nBeyond Control (1968) - Velte\nA Noose for Django (1969) - Everett 'Bible' Murdock\nKöpfchen in das Wasser, Schwänzchen in die Höh''' (1969) - Grüner, FilmproduzentSabata (1969) - BanjoOmbre roventi (1970) - CalebLa colomba non deve volare (1970)Five Dolls for an August Moon (1970) - Prof. Gerry FarrellSartana in the Valley of Death (1970) - Lee Calloway aka SartanaThey Call Him Cemetery (1971) - DukeMy Dear Killer (1972) - Giorgio CanaveseThe Big Bust Out (1972) - Bob ShawLa vita in gioco (1972) - AndreaThe Sinister Eyes of Dr. Orloff (1973) - Dr. OrloffUna colt in mano al diavolo (1973) - Isaac McCorneyIl giustiziere di Dio (1973) - Padre Tony LangSuper Fly T.N.T. (1973) - Lefebre...E il terzo giorno arrivò il corvo (1973) - The CrowVerflucht dies Amerika (1973) - Doc HollidayFasthand (1973) - MachedoMan with the Golden Winchester (1973) - Mathias Boyd…altrimenti vi ammucchiamo (1973) - Angelo BiondoUn capitán de quince años (1974) - NegoroThree Tough Guys (1974) - Captain RyanSituation (1974) - RalfLa noche de los asesinos (1974) - Baron Simon TobiasLa merveilleuse visite (1974)Terminal (1974) - Rudolph ArnheimParapsycho – Spectrum of Fear (1975) - ProfessorThe Career of a Chambermaid (1976) - FranzNick the Sting (1976) - RoizmanIl colpaccio (1976)And Agnes Chose to Die (1976) - ClintoKeoma (1976) - William ShannonOil! (1977) - Bill MannLove Letters of a Portuguese Nun (1977) - Father VicenteCalifornia (1977) - Mr. PrestonPer questa notte (1977)Wifemistress (1977) - Count BrandiniPorco mondo (1978) - Senator AlbericiComincerà tutto un mattino: io donna tu donna (1978) - LucianoDie Totenschmecker (1979) - FelixI viaggiatori della sera (1979) - Cocky FontanaHolocaust parte seconda: i ricordi, i deliri, la vendetta (1980) - Col. HansDay of the Cobra (1980) - Jack GoldsmithRipacsok (1981)Bosco d'amore (1981)The Girl from Trieste (1982) - CharlyDiamond Connection (1982) - InspectorIronmaster (1983) - MogoHercules (1983) - King MinosIl momento dell'avventura (1983) - DoyleHanna K. (1983) - German journalistEl asesino llevaba medias negras (1984)Monster Shark (1984) - Prof. Donald WestTiger: Springtime in Vienna (1984) - Phillip MarboeMoving Targets (1984) - BroschatChristopher Columbus (1985, miniserie) - Francisco de BobadillaThe Adventures of Hercules (aka Hercules 2) (1985) - King MinosDirty Game in Casablanca (1985) - Dean BakerTex and the Lord of the Deep (1985) - Kit CarsonThe Berlin Affair (1985) - The ProfessorThe Fifth Missile (1986, TV Movie) - Dr. StricklandTarot (1986) - MittlerLes amazones du temple d'or (1986) - Uruck the Temple Guardian / PriestThe Death of Empedocles (1987) - KritiasControl (1987) - Mr. PetersonStrike Commando (1987) - Maj. Harriman (versiune engleză, voce, nemenționat)Distant Lights (1987) - Dr. MontanariDjango Strikes Again (1987) - Old TimerHell Hunters (1988) - KarlThe Brother from Space (1988) - Colonel GrantAlien Terminator (1988) - Alonso QuinteroIl nido del ragno (1988) - Mysterious ManDial Help (1988) - Prof. Irving KleinBachi da seta (1988)Maya (1989) - Salomon SlivakI'm Dangerous Tonight (1990) - PenckLex Minister (1990)The King's Whore (1990) - Le Comte LonghiUn amore sconosciuto (1991) - PieroBuck ai confini del cielo (1991) - Grandpa ThomasBerlin '39 (1993) - Ernest18000 giorni fa'' (1993) - Rosenbaud (nemenționat)\n\nNote\n\nLegături externe \n \n William Berger on a genealogical site\n\nNașteri în 1928\nDecese în 1993\nActori americani de film\nEmigranți austrieci în Statele Unite ale Americii" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Tomás Milián?" }, { "from": "assistant", "value": "Tomas Milian (născut Tomás Quintín Rodríguez-Varona Milián Salinas de la Fé y Álvarez de la Campa; ) a fost un actor și cântăreț de origine cu cetățenie americană și italiană cunoscut pentru rolurile principale din .\n\nUnul dintre studenții lui Lee Strasberg, Milian a studiat interpretarea metodică la din New York. A fost descoperit de regizorul în Italia și a apărut în roluri secundare în numeroase filme dramatice precum (1959) și The Agony and the Ecstasy (1965). La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, Milian s-a impus ca actor principal într-o serie de filme western spaghetti - (1966), (1967) și (1975). Dennis Hopper i-a oferit un rol în filmul său artistic (1971).\n\nOdată cu intrarea în declin a westernurilor italiene, Milian s-a reprofilat pe filme . A intrat în atenția publicului cinefil cu interpretarea psihopatului Giulio Sacchi în (1974). Au urmat roluri în (1974), (1976) și (1977). După ce a revenit în Statele Unite în 1985, Milian a continuat să joace roluri secundare în producții de film precum JFK (1991), Amistad (1997), (2000) și (2005).\n\nBiografie \nFiul unui general cubanez, Milian s-a născut în Havana. După ce a fost arestat și încarcerat, tatăl său s-a sinucis pe 31 decembrie 1946. Milián a decis ulterior să părăsească Cuba și să urmeze o carieră de actor. S-a stabilit în Statele Unite pentru a studia la Actors Studio și a devenit cetățean american. În 1969, a devenit cetățean italian .\n\nCariera \nȘi-a început cariera în Statele Unite, însă a decis mai târziu să se stabilească în Italia. Acesta a vizitat țara în 1958 pentru a participa la un festival de teatru în Spoleto. Primul său film italian a fost (1959). Deși vocea îi era de obicei dublată din cauza accentului, Milián și-a interpretat replicile în italiană sau în engleză (în funcție de film). Inițial, a apărut în filme artistice și a lucrat cu regizori precum și Luchino Visconti.\n\nDupă cinci ani de filme „intelectuale”, Milián, nemulțumit de contractul cu producătorul , a luat în considerare să revină în Statele Unite. Având mare nevoie de bani, a acceptat să joace rolul unui bandit într-un western spaghetti intitulat (1967). Filmul i-a impulsionat cariera și a decis să rămână în Italia. A devenit o vedetă a genului western spaghetti, unde interpreta adesea bandiți sau revoluționari mexicani. A apărut în El precio de un hombre (1966), The Big Gundown (1966), Django Kill... If You Live, Shoot! (1967), (1967), (1968), (1968), Tepepa (1969), Compañeros (1970), (1972), (1972) și (1975).\n\nOdată cu intrarea în declin a filmelor western, Milián s-a reprofilat pe filme , interpretând atât personaje pozitive, cât și negative. A apărut împreună cu în filmul giallo (1972). Pe lângă rolurile din Milano odia: la polizia non può sparare (1974), Squadra volante, Roma a mano armata (1976) și Il cinico, l'infame, il violento (1977), acesta a apărut în două serii de filme - Nico Giraldi (1976-1984; începând cu ) și Er Monnezza (1976-1980; începând cu ). De asemenea, a apărut în The Last Movie (1971), (1979), (1982) și (1982).\n\nMai târziu, s-a reorientat spre filmele de comedie, interpretând personajele borfașul Monnezza și ofițerul de poliție Nico Giraldi în numeroase filme polițiste. Deși vocea sa a fost dublată de nenumărate ori de , Milián și-a scris propriile replici în argou roman. Utilizarea ingenioasă a dialectului l-a transformat într-un în Italia. Deoarece folosea make-up și accente similare în interpretarea ambelor personaje, Monnezza și Nico erau ocazional confundați de publicul italian. Rolul din filmul dramatic La Luna (1979), regizat de Bernardo Bertolucci, i-a adus premiul Nastro d'Argento la categoria „”.\n\nSpre finalul carierei, Milián a decis să revină în Statele Unite. A apărut în Havana de Sydney Pollack, Amistad de Steven Spielberg, Trafic de Steven Soderbergh și în The Lost City de Andy García. De asemenea, a apărut în numeroase roluri de teatru. În 2005, l-a interpretat pe Rafael Leonidas Trujillo Molina în a romanului . \n\nMilián a murit în urma unui accident vascular cerebral la casa sa din Miami pe 22 martie 2017.\n\nPe 11 octombrie 2017, a primit premiul Leone in Memoriam la ce de-a șapte ediție a Festivalui de film din Almería de Vest. A fost acceptat de prietenul său, .\n\nFilmografie \n\n Decoy, Ep. \"Fiesta at Midnight\" (1958, Michael Gordon) - Juan Ortega\n The Millionaire, Ep. \"The Louise Benton Story\" (1959, James Sheldon) - Second Sailor\n Bad Girls Don't Cry (1959, Mauro Bolognini) - Moretto\n Il bell'Antonio (1960, Mauro Bolognini) - Edoardo\n Silver Spoon Set (1960, Francesco Maselli) - Alberto De Matteis\n The Mishap (1961, Alberto Lattuada) - Thomas Plemian\n A Day for Lionhearts (1961, Nanni Loy) - Gino Migliacci\n Day by Day, Desperately (1961, Alfredo Giannetti) - Dario Dominici\n Boccaccio '70 (1962, Luchino Visconti) - Conte Ottavio\n Disorder (1962, Franco Brusati) - Bruno\n La banda Casaroli (1962, Florestano Vancini) - Gabriele Ingenis\n Ro.Go.Pa.G., \"La ricotta\" (1963, Pier Paolo Pasolini) - Centurione\n Mare matto (1963, Renato Castellani) - Efsio\n I Kill, You Kill (1965, Gianni Puccini) - Lorenzo Berti\n Time of Indifference (1965, Francesco Maselli) - Michele\n The Camp Followers (1965, Valerio Zurlini) - Lt. Gaetano Martino\n The Agony and the Ecstasy (1965, Carol Reed) - Raphael\n Madamigella di Maupin (1966, Mauro Bolognini) as Chevalier d'Albert\n I soldi (1965, Gianni Puccini) - Bob\n The Ugly Ones (1966, Eugenio Martin) - José Gómez\n The Big Gundown (1967, Sergio Sollima) - Cuchillo Sanchez\n Face to Face (1967, Sergio Sollima) - Beau Bennet\n Django Kill... If You Live, Shoot! (1967, Giulio Questi) - The Stranger\n Bandits in Milan (1968, Carlo Lizzani) - Comissario Walter Basevi\n Death Sentence (1968, Mario Lanfranchi) - O'Hara\n Run, Man, Run! (1968, Sergio Sollima) - Cuchillo Sanchez\n A Fine Pair (1968, Francesco Maselli) - Roger\n Tepepa (1969, Giulio Petroni) - Jesus Maria \"Tepepa\" Moran\n Beatrice Cenci (1969, Lucio Fulci) - Olimpio Calvetti\n Where Are You Going All Naked? (1969, Pasquale Festa Campanile) - Manfredo\n Compañeros (1970, Sergio Corbucci) - El Vasco\n Viva Cangaceiro (1970, Giovanni Fago) - Espedito\n The Cannibals (1970, Liliana Cavani) - Emone\n The Designated Victim (1971, Maurizio Lucidi) - Stefano Augenti\n The Last Movie (1971, Dennis Hopper) - the Priest\n Ripped Off (1972, Franco Prosperi) - the Stranger\n Sonny and Jed (1972, Sergio Corbucci) - Jed Trigado\n Don't Torture a Duckling (1972, Lucio Fulci) - Andrea Martelli\n Counselor at Crime (1973, Alberto De Martino) - Thomas Accardo\n Life Is Tough, Eh Providence? (1972, Giulio Petroni) - Provvidenza\n Emergency Squad (1974, Stelvio Massi) - Tomas Ravelli\n Almost Human (1974, Umberto Lenzi) - Giulio Sacchi\n Silent Action (1975, Sergio Martino) - Rienzi\n Syndicate Sadists (1975, Umberto Lenzi) - Rambo\n The White, the Yellow, and the Black (1975, Sergio Corbucci) - Sakura\n Four of the Apocalypse (1975, Lucio Fulci) - Chaco\n (1975, Yves Boisset)\n Sex with a Smile (1976, Sergio Martino) - Cavaliere Marelli\n The Tough Ones (1976, Umberto Lenzi) - Vincenzo Moretto\n The Cop in Blue Jeans (1976, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n The Twist (1976, Claude Chabrol) - The Detective\n Hit Squad (1976, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n Young, Violent, Dangerous (1976, Romolo Guerrieri) - the Commissioner\n The Cynic, the Rat and the Fist (1977, Umberto Lenzi) - Luigi Maietto\n Free Hand for a Tough Cop (1977, Umberto Lenzi) - Sergio Marazzi\n Brothers Till We Die (1977, Umberto Lenzi) - Sergio Marazzi/The Hunchback\n Destruction Force (1977, Stelvio Massi) - Sergio Marazzi\n Squadra antitruffa (1977, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n Little Italy (1978, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n The Gang That Sold America (1979, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n Assassinio sul Tevere (1979, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n La Luna (1979, Bernardo Bertolucci) - Giuseppe\n Winter Kills (1979, William Richert) - Frank Mayo\n Il lupo e l'agnello (1980, Francesco Massaro) - Cuckoo\n Delitto a Porta Romana (1980, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n Manolesta (1981, Pasquale Festa Campanile) - Gino Quirino\n Crime at the Chinese Restaurant (1981, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n Uno contro l'altro, praticamente amici (1981, Bruno Corbucci) - Quinto Cecione\n Delitto sull'autostrada (1982, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n Identification of a Woman (1982, Michelangelo Antonioni) - Niccolò\n Monsignor (1982, Frank Perry) - Father Francisco\n Cat and Dog (1982, Bruno Corbucci) - Tony Roma\n Crime in Formula One (1983, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n Cop in Drag (1984, Bruno Corbucci), - Nico Giraldi\n King David (1985, Bruce Beresford) - Akiss\n The Equalizer, \"Reign of Terror\" (1985, Richard Compton) - Immanuel Pena\n Miami Vice, \"Bought and Paid For\" (1985, John Nicolella) - Octavio Arroyo\n Salome (1986, Claude d'Anna) - Herod II\n The Equalizer, \"Shadow Play\" (1987, Russ Mayberry) - Duran\n Distant Lights (1987, Aurelio Chiesa) - Bernardo Bernardi\n Cat Chaser (1989, Abel Ferrara) - Andres DeBoya\n Massacre Play (1989, Damiano Damiani) - Clem Da Silva\n Drug Wars: The Camarena Story (1990, Brian Gibson) - Florentino Ventura\n Revenge (1990, Tony Scott) - Cesar\n Havana (1990, Sydney Pollack) - Colonel Menocal\n Money (1991, Steven Hilliard Stern) - Robert Zarra\n JFK (1991, Oliver Stone) - Leopoldo\n Frannie's Turn (1992, various) - Joseph Escobar\n Murder, She Wrote, \"Day of the Dead\" (1992, Anthony Shaw) - Enrico Montejano\n Nails (1992, John Flynn) - Pedro Herrara\n Screenplay, \"Bitter Harvest\" (1992, Simon Cellan Jones) - Ramon Cires\n Love, Honor & Obey: The Last Mafia Marriage (1993, John Patterson) - Joe Profaci\n Marilyn & Bobby: Her Final Affair (1993, Bradford May) - Calro Rossi\n The Burning Season (1994, John Frankenheimer) - Darli Alves\n The Cowboy Way (1994, Gregg Champion) - Manny Huerta\n Fools Rush In (1997, Andy Tennant) - Tomas Fuentes\n Oz (1997, various) - Ricardo Alvarez\n Amistad (1997, Steven Spielberg) - Ángel Calderón de la Barca y Belgrano\n The Yards (2000, James Gray) - Manuel Sequeira\n Law & Order (2000, Christopher Misiano) - Colonel Emilio Pantoya\n For Love or Country: The Arturo Sandoval Story (2000, Joseph Sargent) - Sosa\n Traffic (2000, Steven Soderbergh) - General Arturo Salazar\n The Hire: Ambush (short, 2001, John Frankenheimer)\n Washington Heights (2002, Alfredo De Villa) - Eddie\n The Lost City (2005, Andy García) - Don Federico Fellove\n The Feast of the Goat (2005, Luis Llosa) - Rafael Leonidas Trujillo\n Tomas Milian: Acting on Instinct (2013, Ozzy Inguanzo) - Tomas Milian\n Fugly! (2014, Alfredo De Villa) - Gramps\n\nNote\n\nBibliografie \n\n Giorgio Navarro, Fabio Zanello, Tomas Milian. Er cubbano de Roma, Molino, 1999; ISBN 8890035935.\n Max Serio, Tomas Milian: The Tough Bandit, the Rough Cop and the Filthy Rat in Italian Cinema, Mediane, 2009; ISBN 8896042127.\n Gordiano Lupi, Tomas Milian, il trucido e lo sbirro, Profondo Rosso Editore, 2011; ISBN 8889084502.\n\nLegături externe \n\n Site oficial (în italiană)\n \n\nNașteri în 1933\nDecese în 2017\nActori de voce americani\nActori de film americani\nCâștigătorii premiilor Nastro d'Argento" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Casa în care a locuit Ștefan Neaga în 1945-1951." }, { "from": "assistant", "value": "Casa în care a locuit compozitorul Ștefan Neaga este un monument istoric și de arhitectură de însemnătate națională din orașul Chișinău, inclus în Registrul monumentelor ocrotite de stat din Republica Moldova. De asemenea, a fost înscris în Registrul monumentelor de istorie și cultură al municipiului Chișinău, elaborat de Academia de Științe.\n\nIstoric și arhitectură \nCasa a fost construită în perioada interbelică și era situată în adâncul unei curți, fiind alipită de gardul care despărțea proprietatea imobiliară de o străduță laterală, care pornea din strada A. Mateevici. Edificiul se remarca prin aspectul său rustic și dimensiunile mărite, prezentând o compoziție asimetrică, cu patru axe: trei ferestre și o ușă. Ferestrele erau largi și fără ancadramente, iar intrarea se realiza printr-un rezalit plat, lipsit de detalii arhitectonice. Acoperișul casei avea o formă de patru ape, fiind alungit pe rezalitul intrării.\n\nLocuința lui Ștefan Neaga \nÎntre anii 1945 și 1951, compozitorul Ștefan Neaga a locuit în această casă. Pe peretele casei a fost instalată o placă comemorativă.\n\nNote\n\nClădiri și structuri din Chișinău\nMonumente istorice din Chișinău\nMonumente de arhitectură din Chișinău" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre ACS Târgu Mureș 1898?" }, { "from": "assistant", "value": "Asociația Clubului Sportiv Târgu Mureș 1898, cunoscut sub numele de ACS Târgu Mureș 1898, ACS Târgu Mureș, sau pe scurt ACS, este un club de fotbal profesionist din Târgu Mureș, România, care evoluează în Liga III. În perioada antebelică și în timpul celui de-al doilea război mondial a purtat numele de Marosvásárhelyi SE(AS Târgu Mureș) nomenclatura clubului în limba maghiară.\n\nIstoria\n\nÎnceputurile și perioada în liga a doua maghiară \nClubul AS Târgu Mureș apare în documentele vremii ca Marosvásárhelyi Kerékpározó Egyesület, în românește ca Asociația de Ciclism Târgu Mureș, ca un club fondat în 1898. Din 1906 clubul își schimbă statutul și numele în Marosvásárhelyi Sportegyesület sau Asociația Sportivă Târgu Mureș. De atunci s-au adăugat alte secții sportive printre care si cea de fotbal care susține meciuri amicale. \n\nAnul 1908 e cel în care apare pentru prima dată oficial ca înscrisă în liga a doua maghiară - Seria Est. Se retrage înainte de începerea campionatului negăsind fonduri pentru deplasări. Mai apare ca înregistrată în sezoanele 1909–10, 1911–12, dar nu ia parte la competiție. Abia în sezonul 1912–13 participă pentru prima dată și ocupă un loc onorant 4 din 8, chiar în spatele celor trei echipe puternice din Cluj. Sezonul următor a terminat pe 5, dar din 11 echipe, pe lângă echipele din Cluj, Clubul Sportiv Feroviar Simeria având un sezon excepțional.\n\nÎn campionatul României \nA participat în anii 20 la Campionatul Regional de Fotbal al României, fără rezultate notabile. Cel mai bun loc a fost chiar în sezonul inaugural 1920-21 când a ocupat locul 3. Echipele care și-au disputat titlul de campioană regională au fost Mureșul și CS Târgu Mureș.\n\nA doua perioadă în Ungaria \nA câștigat titlul de campioană a seriei din liga a 2a încă din primul sezon de la revenire, dar pierde barajul de promovare în prima ligă în fața Club Atletic Cluj. MLS comasează seriile ligii a doua astfel în sezonul 1941–1942, termină pe locul 6. Anul următor o găsește pe 4, iar sezonul 1943-44 termină pe locul 8. Din cauza războiului, seriile au fost din nou reformate ca să se micsoreze distantele, AS făcând parte din Seria Secuiască - Grupa Harghita. După 4 etape disputate se afla pe locul 3, campionatul a fost apoi întrerupt.\n\nDupă reînființare \n\nClubul a fost reînființat de Farczadi Attila în 2008 la 100 de ani de la primul sezon oficial.\n\nÎn sezonul 2011-12 a terminat pe locul 3 al ligii a 4-a Mureș, dar a reușit să câștige cupa României faza judeteană contra echipei A.S.C.F. Avântul Miheșu De Câmpie. Sezonul următor a terminat pe 4, iar în cupă a reusit să ajungă doar în optimi. Sezonul 2013-14 a terminat pe locul 18(ultimul) cu 10 puncte. În sezonul 2014-15 a terminat pe 11, iar următorul pe 10. În sezonul 2016-17 a reeditat performanța din sezonul 2012-13 când a terminat pe locul 4.\n\nÎn sezonul 2017-18, 10 ani de la reînființare, a reușit câștigarea ligii a 4-a Mureș și a barajului de promovare din 27 iunie 2018, după un meci de pomină cu echipa Păltiniș Rășinari. \n\nÎn liga a III-a a avut un parcurs dezamăgitor, terminând pe locul 14 retrogradabil, a rămas doar cu victoria contra liderului FK Csikszereda, club care nu doar a promovat în liga a II-a, ci a avut un parcurs foarte bun în cupa României, eliminând în sferturi pe Dinamo Bucuresti. \n\nÎn sezonul 2019-20 din cauza pandemiei covid 19, AJF Mureș a organizat un mini turneu care a avut loc pe stadionul Central din Sovata. Iată echipele cu care ACS Târgu Mureș 1898 a jucat: A.C.S. Miercurea Nirajului(Etapa 1), A.F.C. Vulturii Târgu Mureș, A.C.S. Academica Transilvania Târgu Mureș, A.C.S. Kinder Sg. De Mureș.\n\nÎn 19.03.2021, ACS Târgu Mureș 1898 a semnat un parteneriat de colaborare cu 4 academii: AC Vulturii Târgu Mureș, ACS Academia Transilvania, AS Elita Nazna si ACS Viitorul Ungheni. Președintele Zoltán Attila Csibi a adăugat că în toamnă s-a încheiat un acord de cooperare cu Municipalitatea Târgu Mureș, în cadrul căruia asociațiile sportive pot folosi, pe lângă bazele proprii, facilitățile sportive ale centrului județean.\n\nÎn sezonul 2020-21, câștigă seria a 2-a a ligii a 4a Mureș, dar e eliminată apoi in playofful de promovare de A.C.S. Kinder Sg. De Mureș. În Cupa Secuilor ajunge în semifinale unde bate pe A.S. Câmpia Riciu, dar pierde dreptul de a juca finala, locul fiindu-i luat de A.S. Câmpia Riciu.\n\nA câștigat liga a 4-a Mureș la finalul sezonului 2021-22. În același sezon a reușit și câștigarea cupei României faza regională realizând astfel eventul pentru prima dată în istoria clubului. După performantele avute, clubul a primit sprijinul municipalității ca prima echipă a orașului.\n\nSâmbătă, 18 iunie 2022, pe terenul Academiei de Sport Mureșul din Complex Weekend din Târgu Mureș, în meci contând pentru turul barajului de promovare în Liga a III-a dintre campioanele județene din Mureș și Harghita, ACS Târgu Mureș 1898 – Marosvásárhelyi SE 1898 a câștigat cu 4-1 (2-0) partida cu CS Gheorgheni, luând prima opțiune de calificare.\n\nCronologia numelui\n\nPalmares și statistici\n\nTitluri și trofee \n\n * Sezon neoficial.\n ** Sezon întrerupt.\n\nSezoane\n\n* A fost câștigătoarea seriei.\n\nACS Târgu Mureș 1898 în Cupele Naționale\n\nStadion \n\nACS Târgu Mureș 1898 a jucat meciurile pe teren propriu pe stadionul Trans-Sil pe teren sintetic. Stadionul deține o capacitate de 8 200 de locuri.\n\nÎn prezent își joacă meciurile de acasă pe stadionul Academia de Sport al Complex Weekend, de pe strada Plutelor din Târgu Mureș, ce are o capacitate de 3 000 de locuri cu gazon de iarbă.\n\nOficialii clubului\n\nStaful administrativ\n\nStaful tehnic\n\nJucători \n\n Otto Csegoldi\n Emilian German\n Zoltan Mihaly\n Szabolcs Torok\n Tamas Moldovan\n Levente Dudaș\n Dan Velichea\n Attila Tamas\n Ovidiu Bucur\n Emil Deteșan\n Zsolt Molnar\n\n Alexandru Aldea\n Hunor Kristaly\n David Molnar\n Rolland Toaso\n Dávid Török\n Tudor Alexa\n Raul Ioja\n\nVezi și \n ASA 2013 Târgu Mureș\n FC ASA Târgu Mureș\n\nReferințe\n\nLegături externe\n Site-ul oficial AJF Mureș\n Blogul Asociației Județene de Fotbal Mureș\n\nTârgu Mureș, ACS\nACS TÂRGU MUREȘ 1898\nCluburi românești de fotbal\nCluburi din Campionatul de Fotbal al României" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Complexul edilitar al Liceului Teoretic pentru Copii cu Deficiențe de Vedere?" }, { "from": "assistant", "value": "Complexul edilitar al Liceului Teoretic pentru copii cu deficiențe de vedere este un monument istoric amplasat pe strada Vlaicu Pârcălab din Chișinău.\nAcesta reprezintă un ansamblu constituit din două proprietăți imobiliare comasate în perioada postbelică și este inclus în Registrul monumentelor istorice de categorie locală din Chișinău la inițiativa Academiei de Științe.\n\nIstoric \nÎn 1858, proprietarul casei aflată pe strada Vlaicu Pîrcălab era subcolonelul Mihail Șciokin, conform celor mai vechi documente. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, avocatul Eugeniu Keningshantz a cumpărat o parte din proprietatea acestei case individuale și a demolat construcțiile existente pentru a construi două case noi. În 1940, proprietarii casei erau Sheila și Bercu Sternberg. Clădirea de pe colțul străzilor Vlaicu Pîrcălab cu București este o proprietate separată, alcătuită din două părți: una veche, înființată în mijlocul secolului al XIX-lea, și cealaltă nouă, construită la sfârșitul aceluiași secol. Între anii ’80 ai secolului XX și anul 2002, în complexul arhitectural de pe strada Vlaicu Pîrcălab 32 a funcționat Școala Specială nr. 8 pentru copii cu vederea slabă. În 2002, aceasta a fost reorganizată în Liceul Tehnologic pentru Copii cu Vederea Slabă, care astăzi se numește Liceul Teoretic pentru copii cu deficiențe de vedere.\n\nDescriere \nUn edificiu cu un singur etaj, amplasat la colțul cartierului, construit pe un plan rectangular, cu una dintre cele două laturi situate pe un demisol, cu fațadele aliniate la liniile roșii ale străzilor Vlaicu Pârcălab și București. Planimetria simplă este concepută în jurul unui perete longitudinal central care conectează încăperile printr-un sistem de anfiladă circulară. Fațada principală, îndreptată spre strada București, se compune din nouă axe inițial goluri de ferestre, dintre care una a fost modificată în trecut în poartă principală, evidențiată de un rezalit încununat cu un fronton triunghiular. Arhitectura fațadei laterale a fost, de asemenea, modificată, cu inițial cinci axe, fiecare pereche de ferestre înlocuită cu o fereastră rectangulară mare, și o ușă laterală, care astăzi este blocată cu zidărie, amplasată într-un portic lateral aflat lângă poarta în curte. Accesul se făcea prin galeria lungă de-a lungul fațadei posterioare, lărgită cu o terasă cu colțurile tăiate oblic, construită astăzi cu zidărie. Toate colțurile fațadelor orientate spre strada București sunt accentuate prin rezalite, cu trei ferestre, cu partea superioară în arcuri în plin cintru, dominate prin atice din piatră, alcătuite din tumbe laterale și un fronton triunghiular, acestea făcând parte din parapetul clădirii, iar grilajul din metal a dispărut. Intrările în casă și colțurile clădirii sunt flancate de pilaștri, susținând partea superioară a pereților care formează impresia de antablament. În anul 2022, fațada monumentului de arhitectură a fost renovată și reînviată la starea sa inițială, reafirmându-se importanța monumentului în patrimoniul arhitectural local.\n\nGalerie\n\nNote\n\nBibliografie \nRegistrul Monumentelor de Istorie și Cultură, Nr. 337 / Codul monumentului (CM) - ChCi10.10-7. 1\n\nLegături externe\nLiceul Teoretic pentru copii cu deficiențe de vedere\n\nClădiri și structuri din Chișinău\nLicee din Chișinău\nMonumente istorice din Chișinău" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Irgun?" }, { "from": "assistant", "value": "Irgun sau Etzel (prescurtare - în ebraică ארגון sau אצ\"ל), pe numele ei întreg în ebraică Hairgun Hatzvaí Haleumí be' Eretz Israel,הארגון הצבאי הלאומי בארץ ישראל adică Organizația Militară Națională din Țara Israelului, a fost o organizație subterană evreiească de rezistență paramilitară care a acționat în Palestina mandatară între anii 1937-1948. Organizația a fost înființată în 1937 la Ierusalim de către comandanți sioniști dizidenți din organizația Hagana care au pretins o actiune mai drastica împotriva actelor de violență ale arabilor din Palestina , mai ales în timpul Marii Revolte (Intifada) a acestora în anii 1936-1939. Majoritatea membrilor ei erau tineri membri ai miscarii de tineret Betar ( Brit Yosef Trumpeldor - Uniunea Yosef Trumpeldor) a sionismului revizionist. Din motive de securitate nu obișnuiau să pronunțe numele organizației, ci o chemau Hahaganá (Apărarea) sau Hamaamad. \nIrgun sau Etzel era considerată de autoritățile britanice mandatare drept organizație teroristă. Această caracterizare a fost împărtășită și de o parte din adversarii ei evrei, ca si de factori precum Comisia de anchetă anglo-americană pentru Palestina, Agenția Evreiască pentru Israel și presa internațională din perioada de dinaintea proclamării Statului Israel\nUnii istorici văd în acțiunile Irgunului un factor decisiv în decizia Regatului Unit de a renunța la mandatul asupra Palestinei si a părăsi această regiune în mai 1948. Alți istorici consideră ca influența ei asupra acestei decizii britanice a fost secundară." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Guan Yu?" }, { "from": "assistant", "value": "Guan Yu (în ; ), cu numele de curtoazie Yunchang, a fost un lider militar din perioada celor Trei Regate. \n\nÎmpreună cu Liu Bei și Zhang Fei, au format o alianță militară pentru a lupta împotriva războinicilor rivali și pentru a unifica China.\n\nBiografie \nGuan Yu inițial a fost un paznic, dar în cele din urmă a devenit un faimos lider militar. El este deseori reprezentat ca un om cu barbă lungă, față roșie și cu o halbă de bere în mână. În Romanul Celor Trei Regate el este ilustrat purtând un halat verde peste armura lui și cu o armă de tip guan dao numită Lama semilună a dragonului verde (având aproximativ 50 de kg).\n\nNote \n\nDecese în 220" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Turul Lombardiei 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "Turul Lombardiei 2023 a fost ediția a 117-a cursei de ciclism Turul Lombardiei, cursă de o zi. S-a desfășurat pe data de 7 octombrie 2023 și a făcut parte din calendarul UCI World Tour 2023.\n\nEchipe participante\nÎntrucât Turul Lombardiei este un eveniment din cadrul UCI World Tour 2023, toate cele 18 echipe UCI au fost invitate automat și obligate să aibă o echipă în cursă. Șapte echipe profesioniste continentale au primit wildcard.\n\nEchipe UCI World\n\n AG2R Citroën Team\n Alpecin–Deceuninck\n Arkéa-Samsic\n Astana Qazaqstan Team\n Bora–Hansgrohe\n Cofidis\n EF Education–EasyPost\n Groupama–FDJ\n Ineos Grenadiers\n Intermarché–Circus–Wanty\n Movistar Team\n\n Soudal Quick-Step\n Team Bahrain Victorious\n Team DSM\n Team Jayco–AlUla\n Team Jumbo–Visma\n Trek-Segafredo\n UAE Team Emirates\n\nEchipe continentale profesioniste UCI\n\n Eolo-Kometa\n Green Project-Bardiani CSF-Faizanè\n Israel–Premier Tech\n Lotto–Dstny\n\n Q36.5 Pro Cycling Team\n Team TotalEnergies\n Tudor Pro Cycling Team\n\nRezultate\n\nReferințe\n\nLegături externe\n\n \n\n2023 în sport\nUCI World Tour" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Cimitirul de la Greaca." }, { "from": "assistant", "value": "Cimitirul de la Greaca (sau de la Grecea), localizat în satul Colonița, municipiul Chișinău, Republica Moldova, datează din perioada Regimului Fanariot (1716-1821) și este clasificat ca monument istoric local. Înființat pentru familiile grecești din Colonița, cimitirul a devenit ulterior și locul de înmormântare pentru soldații evacuați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.\n\nIstoria \nCimitirul de la Greaca, aflat în proximitatea satelor Colonița, Grecea de Jos și Movileni, datează din secolul al XVIII-lea și este situat pe terenul fostei moșii a unui boier grec-fanariot. Conform surselor istorice, se presupune că terenul a fost donat de ultimul membru al unei familii elene pentru a servi drept loc de înmormântare la sfârșitul secolului XVIII, între anii 1780-1800. În 1877, Colonița a fost afectată de o epidemie de ciumă, care a condus la decesul a 33 de persoane, ulterior înmormântate în cimitirul menționat. \n\nBăștinașii susțin existența cimitirului din secolul al XVIII-lea. Totuși, cele mai vechi morminte datează din 1927 și aparțin familiei Panglos, după cum indică inscripția de pe piatra de mormânt.\n\nÎn 1914, a fost inaugurată Biserica ,,Nașterea Maicii Domnului” în Colonița, având un cimitir adiacent.Totuși, între 1940-1945, din cauza unei epidemii de tifos exantematic, cimitirul a fost temporar închis, determinând comunitatea să recurgă la cimitirul de la Greaca. Pe durata Celui de-al Doilea Război Mondial, Colonița a primit numeroși evacuați, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a mortalității. Victimele războiului, inclusiv soldați și refugiați din satele vecine, au fost înmormântate în cimitirul de la Greaca. \n\nÎn anii postbelici, au fost propuneri de transformare a cimitirului într-o fermă agricolă, planuri care au fost însă abandonate în urma protestelor comunității. Până în 1965, satul Movileni a fost desființat și rezidenții săi s-au mutat în Colonița. Ca urmare, cimitirul de la Greaca a intrat într-o perioadă de declin, fiind afectat de deșeurile de la ferma vecină.Totuși, în 1990, un reportaj televizat a subliniat starea degradată a cimitirului, determinând autoritățile să împrejmuiască și să protejeze zona.\n\nAnii 2000 \nLocuitorii Coloniței manifestă un respect profund față de Cimitirul de la Greaca, dedicând timp pentru a-l îngriji și a-l conserva. Descendenții familiei Panglos continuă să onoreze memoria strămoșilor lor, vizitând în mod regulat mormintele din cimitir. În 2021, un semn distinctiv a fost adăugat la cimitir prin instalarea unei clopotnițe, consolidând astfel caracterul sacru al zonei.\n\nTradițiile locale, împreună cu implicarea clerului, se manifestă și prin ceremonii anuale. În special în perioada Paștilor Blajinilor, parohul Victor Tofan, împreună cu comunitatea locală, organizează servicii religioase pentru a comemora și a onora atât răposații, cât și fondatorii acestui cimitir istoric.\n\nEtimologie \nDenumirea \"de la Greaca\" are origini ce se regăsesc în secolul al XIX-lea, și, în consecință, este învăluită în controverse. O ipoteză sugerează că numele derivă de la proximitatea satului Grecea de Jos, care ulterior s-a unit cu Colonița. O altă interpretare indică faptul că cimitirul a fost amplasat pe terenul fostei moșii a unui boier grec-fanariot, și că primii care au fost înmormântați aici au fost membrii acestei familii, de unde și denumirea.\n\nReferințe\n\nBibliografie \n\n Ion Proca/Chișinău 2001/,,Colonița Infinitului 1605-2001\", pagina 9, alineatul 3.\n Elena Zamura, Marina Ablisimova, Alexandra Șeinina, Natalia Cambur, Iurie Balan, Ruslan Șevcenco, Constantin Kotov, Alexei Ablisimov/Chișinău 2005/,,Colonița.Geneză...prezent...nemurire...\",paginile 76-77.\n Отчёт Кишиневского Земственного Управления, 1889, р.233.\n Вестник Бессарабской Земствы, 1885, Nr 3-4, p.72.\n Gheorghe Ghimpu/Chișinău 2002/,,Conștiința națională a românilor moldoveni\", ediția a II-a.\n\nVezi și \n\n Istoria Moldovei\n\nLegături externe \n\n http://colonita.md/satul-colonita/scurt-istoric/\n http://colonita.md/satul-colonita/biserica-localitatii/istoric/\n http://colonita.md/primaria/lansare-de-carte-si-deschiderea-bibliotecii-publice-din-s-colonita/\n https://anacec.md/files/Harabara-rezumat.pdf\n https://colonita.eu/diverse/1666/" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Clovnii?" }, { "from": "assistant", "value": "Clovnii (ȋn ) este un pseudo-documentar regizat de Federico Fellini despre fascinația umană pentru circ și clovni.\n\nRezumat \n\nFilmul începe cu o amintire pseudo-autobiografică din perioada în care Fellini era copil. Atras de sosirea circului, băiatul a mers pentru prima dată să vadă spectacolul, dar a fost deranjat, mai ales atunci când clovnii au apărut pe scenă. Pornind de la acest tip de „traumă”, regizorul a decis să întreprindă un reportaj prin Europa pentru a înțelege și analiza figura profesională și istorică a clovnului.\n\nProducția \nUrmând același tipar ca și documentarul „Block-notes-ul unui regizor” (Block-notes di un regista) realizat pentru televiziune în 1969, RAI i-a comandat lui Fellini un alt documentar care să fie difuzat de Crăciun la o oră de maximă audiență. Inițial, co-scenaristul Bernardino Zapponi și cineastul plănuiseră participarea lui Charlie Chaplin, dar proiectul a căzut din cauza unor probleme de buget.\n\nÎn timpul filmărilor, lui Fellini i-a venit ideea de a filma un lungmetraj „fragmentat” despre capitală, în urma filmului Clovnii. Astfel s-a născut subiectul Roma, încredințat din nou producătorului Elio Scardamaglia.\n\nLansarea filmului \nFilmul a fost prezentat pe 30 august în cadrul celei de-a 31-a ediții a Festivalului de Film de la Veneția. A fost difuzat pentru prima dată la televiziune pe postul de televiziune Rai 1 al Radioteleviziunii italiene pe 25 decembrie 1970, în alb-negru; două zile mai târziu a început distribuția în cinematografe în versiunea originală color.\n\nÎn 1977 a fost reeditat în tandem cu episodul Toby Dammit din Povestiri extraordinare (ȋn italiană: Trei pași în delir), sub titlul „2 Fellini 2”; în această versiune vocea lui Fellini este dublată de Gigi Proietti. În 2019 a fost restaurat de Cineteca di Bologna și propus în retrospectiva „Cinematograful regăsit” („Il Cinema Ritrovato”).\n\nPrimirea filmului de către public \n\nGuglielmo Biraghi, în Il Messaggero, a scris o recenzie în care sublinia că în film există numeroase referințe autobiografice, un fel de constantă creativă tipică lui Fellini.\n\nGiovanni Grazzini din Corriere della Sera a apreciat foarte mult prima parte a filmului, notând cum „cu o admirabilă puritate a imaginii și o inimitabilă forță icastică, reunește în memorie uimirea pentru oamenii de la circ și uimirea pentru personajele diforme din provincia sa natală”.\n\nPhilip French, de la ziarul britanic The Guardian, a lăudat documentarul, descriindu-l ca fiind „o relatare plină de imaginație a istoriei și naturii unei arte pe cale de dispariție”. Potrivit criticului englez, a fost, de asemenea, o anticipare tematică a filmului Amarcord.\n\nFilmul are un rating de 100% de aprobare pe Rotten Tomatoes, pe baza a 18 recenzii cu o medie de 6.9/10. Criticul de film Roger Ebert a acordat filmului trei stele din patru.\n\nReferințe\n\nLegături externe \n\n \n \n\nFilme din 1970\nFilme regizate de Federico Fellini\nFilme italiene\nFilme de artă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Barney Gumble?" }, { "from": "assistant", "value": "Barnard Arnold „Barney” Gumble este un personaj secundar din serialul de televiziune american Familia Simpson. Acesta este interpretat de actorul Dan Castellaneta și a apărut pentru prima dată în episodul „Simpsons Roasting on an Open Fire”.\n\nBarney este și unul dintre prietenii lui Homer Simpson. Deși râgăielile puternice și alcoolismul său reprezinte surse de umor în serial, a devenit abstinent în episodul „” din sezonul 11. A reînceput să bea trei ani mai târziu. Barney a fost inspirat de personajul de desene animate Barney Rubble din Familia Flintstone și de alți băutori din alte emisiuni de televiziune. În 2004, Castellaneta a câștigat un premiu Emmy la categoria „cel mai bun dublaj” pentru interpretarea diferitelor personaje din serial, inclusiv Barney.\n\nBiografie \nTatăl lui Barney, Arnie Gumble, a fost un veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial și a murit în 1979 într-un accident de car alegoric. Despre mama sa știe doar că locuiește în Norvegia și că a servit în Marina Statelor Unite, inclusiv pe un submarin. Aceasta apare în episodul „” din sezonul nouă. Personajul s-a născut pe 20 aprilie, Homer menționând în episodul „” că Barney și Hitler au aceeași dată de naștere. În „”, Barney susține că are 40 de ani. În mai multe episoade, începând cu „”, îl prezintă ca fiind cel mai bun prieten al lui Homer din perioada . În episodul „”, acesta susține că a studiat dansul timp de câțiva ani, inclusiv dans modern și .\n\nDouă episoade abordează originea alcoolismului său. Episodul „” sugerează că Barney a fost un student perseverent care plănuia să studieze la Universitatea Harvard. Homer l-a obligat însă să bea o bere înainte de și a devenit dependent de alcool. Conform episodului „” din , Barney a început să bea după ce prietena sa din liceu, Chloe Talbot,a părăsit Springfield pentru a urma o carieră în jurnalism.\n\nÎn „”, Barney a alcătuit un cvartet împreună cu Homer, Apu Nahasapeemapetilon și Seymour Skinner intitulat Be Sharps. Acesta a fost descoperit de ceilalți membri în timp ce cânta în toaleta barului deținut de ș a fost ales ca înlocuitor pentru . În 1986, Be Sharps a câștigat un premiu Grammy. La scurt timp după acest eveniment, au apărut dispute creative, iar Barney a părăsit grupul și a intrat într-o relație cu o artistă japoneză. Realizând că popularitatea lor a intrat în declin, formația s-a desființat.\n\nBarney a fost salvat dintr-o groapă de gudron de Stampy, elefantul lui Bart, în „” și înființat o afacere cu pluguri de zăpadă, fiind rivalul lui Homer în episodul „Mr. Plow”. Când și-a pierdut clienții din cauza lui Barney, acesta l-a angajat să curețe de zăpadă strada de pe muntele Widow's Peak. Odată ajuns pe munte, mașina lui Barney este blocată de o avalanșă și Homer pleacă pe munte să-l salveze. Deși s-au reîmprietenit și au decis să lucreze împreună, o caniculă lovește Springfield și le distruge companiile. Cu toate acestea, în episoadele „” și „” ni se dezvăluie că Barney conduce în continuare camionul Plough King.\n\nÎn episodul „”, după ce este desemnat să fie șoferul treaz, Barney părăsește orașul cu mașina lui Homer, Când revine în Springfield, singurul lucru de care-și amintește este o prelegere susținută la , deși recunoaște că este posibil să fi fost prezentată într-o intersecție. De asemenea, i-a abandonat mașina în New York și s-a întors în oraș după o absență de două luni. Episodul „ sugerează că Barney este tatăl multor bebeluși născuți prin donarea de spermă și inseminare artificială.\n\nBarney a realizat un film documentar - intitulat Pukahontas - despre viața sa de alcoolic și a câștigat marele premiu la Festivalul de Film din Springfield. Urma să renunțe la băutură după acest eveniment, însă premiul a constat din bere Duff pe viață. În „”, Barney s-a antrenat pentru a deveni astronaut pentru NASA. Alcoolul fiind interzis candidaților, acesta și-a recăpătat abilitățile și a fost selectat pentru a zbura alături de Buzz Aldrin. Totuși, a revenit la vechile obiceiuri după ce i oferit cadou la încheierea antrenamentelor o sticlă de șampanie fără alcool. A servit împreună cu mama sa pe submarinul în episodul „Simpson Tide”.\n\nÎn „”, după ce urmărește un videoclip în care apare în stare de ebrietate, Barney se hotărăște să renunțe la alcool. Participă la întâlnirile organizației , își schimbă înfățișarea și se înscrie la lecții de zbor cu elicopterul. Rămâne abstinent până la sfârșitul episodului, iar alcoolismul său este înlocuit cu dependența de cafeină. În episodul „” din sezonul 14, se dezvăluie că a recidivat.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Barney Gumble pe IMDb\n\nPersonaje din Familia Simpson\nPiloți fictivi\nPersonaje create de Matt Groening" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Semigrup nul?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, un semigrup nul este un semigrup cu un element absorbant, numit zero, în care produsul oricăror două elemente este zero. Dacă fiecare element al unui semigrup este un zero la stânga, atunci semigrupul se numește semigrup nul la stânga; un semigrup nul la dreapta fiind definit analog. Potrivit lui Clifford și Preston, „În ciuda trivialității lor, aceste semigrupuri apar în mod natural într-o serie de cercetări”.\n\nTable Cayley \nFie un semigrup cu elementul zero 0. Atunci se numește semigrup nul dacă pentru toate și din .\n\nTabla Cayley pentru un semigrup nul \nFie mulțimea subiacentă a unui semigrup nul. Atunci pentru este prezentată mai jos:\n\nSemigrup nul la stânga \nUn semigrup în care orice element este un element zero la stânga se numește semigrup nul la stânga. Astfel, un semigrup este un semigrup nul la stânga dacă pentru toate și din .\n\nTabla Cayley pentru un semigrup nul la stânga \nFie mulțimea subiacentă a unui semigrup nul la stânga. Atunci tabla Cayley pentru este prezentată mai jos:\n\nSemigrup nul la dreapta \nUn semigrup în care orice element este un element zero la dreapta se numește semigrup nul la dreapta. Astfel, un semigrup este un semigrup nul la dreapta dacă pentru toate și din .\n\nTabla Cayley pentru un semigrup nul la dreapta \nFie mulțimea subiacentă a unui semigrup nul la dreapta. Atunci tabla Cayley pentru este prezentată mai jos:\n\nProprietăți \nUn semigrup nul netrivial (la stânga / la dreapta / zero) nu conține un element neutru. Rezultă că singurul monoid nul (la stânga / la dreapta / zero) este monoidul trivial.\n\nClasa semigrupurilor nule este:\n închisă pentru subsemigrupuri;\n închisă pentru câturi ale subsemigrupurilor;\n închisă pentru arbitrare.\n\nRezultă că clasa semigrupurilor nule (la stânga / la dreapta / zero) este o , și astfel o . Varietatea semigrupurilor nule finite este definită de identitatea .\n\nNote \n\nTeoria grupurilor" } ]

Subsets and Splits

No community queries yet

The top public SQL queries from the community will appear here once available.